Timpul de rugăciune în Islam conform şcolii malikite

Iată cum se împarte timpul de rugăciune în Islam conform şcolii malikite:


Fiecare rugăciune beneficiază de două intervale de timp:

*timpul numit ikhtiyari (timpul “predilect”), respectiv perioada în care avem dreptul să ne rugăm în orice moment fără existenţa vreunei sancţiuni;

* timpul numit daruri (timpul “necesar”), respectiv perioada în care trebuie să ne rugăm de îndată ce avem ocazia, adică intervalul de timp în care nu trebuie să amânăm efectuarea rugăciunii fără să avem un motiv bine întemeiat.

La fiecare din rugăciuni va fi indicat întâi timpul ikhtiyari („predilect”), apoi timpul daruri („necesar”):

1. salat zhuhr ( zhuhr este momentul în care soarele se află în punctul cel mai înalt de pe bolta cerească, la zenit, când nu se mai vede umbra):
. ikhtiyari: până la rugăciunea 'asr;
. daruri: până la maghreb.

2. salat al 'asr (debutează în momentul în care lungimea umbrei unui obiect este egală cu lungimea obiectului însuşi):
. ikhtiyari: până în momentul în care umbra este de două ori cât obiectul de referinţă, adică atunci când soarele devine galben (ceea ce poartă denumirea de isfar)
. daruri: până la maghreb.

3. salat al maghreb (imediat ce discul solar nu se mai vede; la apusul soarelui, numit şi ghulub):
. ikhtiyari: 15-20 minute (timpul necesar îndeplinirii condiţiilor pentru săvârşirea rugăciunii: abluţiuni, ţinută de rugăciune şi efectuării rugăciunii propriu-zise). De menţionat că majoritatea opiniilor şcolii malikite precizează faptul că timpul ikhtiyari durează până la 'isha.
. daruri: până la fajr.

4. salat al 'icha (începe odată cu dispariţia licăririlor roşiatice ale soarelui):
. ikhtiyari: până la finele primului sfert de noapte (noaptea socotindu-se începând de la apusul soarelui sau maghreb);
. daruri: până la fajr.

5. salat al fajr (raza verticală de lumină, numită fajr al kazib, este un fals fajr; acela adevărat, când Sayduna Jibril a venit la Mesagerul lui Dumnezeu, este când razele soarelui devin orizontale):
. ikhtiyari: până la isfirar, atunci când cerul devine gălbui;
. daruri: până la shuruq (când soarele se ridică la orizont).

Menţiuni:

- timpurile pentru rugăciune (ikhtiyari şi daruri) au fost aduse la cunoştinţa Mesagerului lui Dumnezeu de către Sayduna Jibril;

- în şcoala malikită se consideră că primele minute (circa 10) din 'asr constituie un interval de timp comun care face parte atât din dhuhr, cât şi din 'asr;

- aspectul soarelui sau al cerului este cu titlu informativ; în zilele noastre ne bazăm pe calendarul orelor de rugăciune;

- în măsura posibilului, este important să se respecte timpul ikhtiyari, dar, mai ales, să nu se depăşească limitele timpului daruri;

- în Islam, orice act are valoare doar prin intenţia care stă la baza înfăptuirii sale.

‘Adab-ul in timpul reuniunii sufite

Introducere

-importanta ‘adab-ului pe Cale. « Kull tasawuff adab » « Sufismul este in intregime ‘adab », (cel care te depaseste in ‘adab, te depaseste in sufism).
-fiecare lucru are propriul sau ‘adab, inclusiv reuniunea : hadith-urile XXII,23; XXII,30 : actualizarea prezentelor spirituale in timpul reuniunii cere un respect si un comportament aparte.

Perseverenta

Perseverenta = prima dovada de respect fata de reuniune ; dupa spusele lui Seyd : « sa te depasesti pe tine insuti pentru a fi prezent la reuniune », oricare ne-ar fi programul de activitate.
Reuniune = actualizarea prezentei spirituale a Seicului, stalp al Caii.
Necesitatea de a veni la reuniuni, indiferent de :
*propriile activitati
*starea noastra de spirit
*eventualele greseli pe care le-am comis.
Necesitatea respectarii orei de incepere a reuniunii. Ajungerea cu intarziere perturba concentrarea celorlalti.

Comportamentul care trebuie respectat

-Concentrare in timpul invocatiilor : a fi prezent nu numai corporal, ci si spiritual.
-A nu « bagateliza » reuniunea, ci a o magnifica interior si a deveni constient de faptul ca este vorba despre un timp sacru, despre orele cele mai importante din saptamana respectiva (cf. Seyd : « tot ce va ramane dupa moarte sunt actiunile voastre si dhikr-ul vostru »).
-Imbracaminte adecvata : fara haine murdarite, blugi, tinute elegante. Fara haine mulate pentru faqirat, fara hijab infasurat.
-Formarea unui cerc regulat.
-A nu se ridica din cerc decat in caz de forta majora. Sa nu se vorbeasca, sa nu se rada, sa nu se iroseasca timpul dedicat reuniunii cu timpi morti, sa nu se intinda picioarele in directia cercului, sa se inchida telefoanele mobile.
- A nu se bate din palme in timpul dhikr-ului (cu exceptia a una sau doua persoane), sa se respecte ritmul celui care conduce reuniunea - a carui voce trebuie sa se ridice putin peste cea a celorlalti fuqqara : un ritm armonios favorizeaza orientarea.
-In timpul ‘imara, a se ridica atunci cand cel care conduce reuniunea se ridica, a regrupa fuqarra in ‘imara.
-In timpul unui curs : sa nu se faca dhikr din respect pentru intervenient. Sa se astepte terminarea cursului pentru a pune intrebari ; sa nu se intrerupa intervenientul.
-Ahwal (pluralul de la hal = stare) : sa fie acceptate (de către cei care nu manifesta stari) fara sa se rada. Sa fie manifestate numai acele stari care nu pot fi retinute (pentru cei care manifesta stari) - cf indicatiilor lui Seyd : « sa nu se impiedice exprimarea hal-ului pentru ca inimile sa nu se raceasca ».
-Respectarea pauzelor si a ritmului in timpul recitarii Coranului, respectarea silabelor.
-In timpul unui schimb de idei : sa nu vorbeasca toata lumea in acelasi timp, sa nu se taie vorba altcuiva, sa fie ascultat cel care vorbeste la un moment dat.

Concluzie

Desfasurarea unei reuniuni este asemenea inaltarii unei catedrale ; trebuie ca regulile de baza sa fie respectate de catre toata lumea. Este suficienta o singura persoana pentru a perturba ansamblul.