Rugăciunile sunt în număr de cinci, să nu rataţi niciuna.
Fiecare are timpul ei, deci rugaţi-vă în primul timp.
Subh este rugăciunea de dimineaţă, al cărei timp începe în zori,
Dhuhr este cea de după-amiază, când se desenează umbrele,
‘Asr este rugăciunea de după-amiază când se etalează umbrele,
Maghreb este rugăciunea de după apusul soarelui,
‘Isha’ este rugăciunea de după căderea nopţii.
Faceţi Subh când stelele încă mai lucesc,
Faceţi Dhuhr până când umbra voastră nu e mai
Mare ca voi, şi ‘Asr câtă vreme soarele este încă galben.
Faceţi Maghreb puţin după apusul soarelui,
Şi ‘Isha’ până la sfârşitul primei treimi a nopţii.
Al doilea timp al rugăciunii Subh durează până la răsăritul soarelui,
Şi cel al Dhuhr şi ‘Asr atâta vreme câtă soarele încă mai luceşte.
Al doilea timp al rugăciunilor Maghreb şi ‘Isha’ durează până în zori,
Pentru cei a căror spirit a fost absent [la primul timp],
Care erau leşinaţi, adormiţi, sau uitaseră,
Cei care n-au putut găsi nici apă nici piatră,
Şi pentru femeile care sângerau până la al doilea
Timp. Pentru ceilalţi, este rău să aştepte acest timp.
Rugăciunile ar trebui să fie săvârsite atunci când
Soseşte timpul lor. Deci, rugaţi-vă la vreme, atâta timp cât trăiţi.
Se afișează postările cu eticheta Ghidul ştiinţelor religioase (de Ibn Aşir). Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Ghidul ştiinţelor religioase (de Ibn Aşir). Afișați toate postările
Cântul 1. Introducere
Laudă lui Allah Care ne-a învăţat cunoaşterea
Şi binecuvântaţi fie Profetul, familia sa şi urmaşii săi.
Allah, ajută-ne să compunem versuri utile care să-i conducă
Pe toţi oamenii, chiar dacă nu ştiu nici să citească nici să scrie.
Ajută-ne să-i urmăm pe trei oameni în aceste cântări
Pe Abu Bishr Ishaq, cel care a scris cărţi despre Credinţă,
Pe Malik, eruditul care ne-a învăţat Regulile Legii,
Pe Junayd, care a vorbit de Calea spre Dumnezeu.
Cunoaşterea nu schimbă realitatea lucrurilor.
Ea ne informează despre aceasta în starea de imobilitate.
Cunoaşterea este transmisă cu subiecte
Şi predicate pe care le numim constatări.
Acestea sunt de trei tipuri: cele ale spiritului, cele
Ale experienţei, şi cele care sunt revelate şi definite.
Cele ale spiritului sunt divizate în trei: cele care trebuie să fie,
Cele care nu pot fi, şi cele care sunt libere.
A fi sau a nu fi, aceasta depinde de ce este căutat.
Fiecare lucru este cunoscut prin gândire sau în absenţa gândirii.
Acelea pe care le ştiţi prin experienţă ajută la descoperirea
Legăturilor precum aceasta: când apa invadează un vas, acesta se scufundă.
Totuşi, Allah este Cel Care provoacă efectele.
Şi El poate distruge legăturile cunoscute atunci când doreşte.
Acelea care sunt revelate ne vin prin Dătătorul de Lege, precum:
Puteţi mânca peşte sau carne.
Sunteţi responsabili şi întregi la spirit iar când atingeţi
Maturitatea, aveţi ciclu, păr sau sarcină.
Ceea ce trebuie să faceţi, dacă aveţi minte,
Este să-l cunoaşteţi pe Dumnezeu, după dovezile pe care le-a dat,
La fel ca şi după trimişii Săi, cu toate calităţile lor,
Ce este pentru ei cu putinţă sau nu, şi ce este preferabil.
Apoi, învăţarea religiei este o sursă autentică
Pentru a putea să-L adoraţi pe Dumnezeu
Aşa cum El a considerat potrivit.
Şi binecuvântaţi fie Profetul, familia sa şi urmaşii săi.
Allah, ajută-ne să compunem versuri utile care să-i conducă
Pe toţi oamenii, chiar dacă nu ştiu nici să citească nici să scrie.
Ajută-ne să-i urmăm pe trei oameni în aceste cântări
Pe Abu Bishr Ishaq, cel care a scris cărţi despre Credinţă,
Pe Malik, eruditul care ne-a învăţat Regulile Legii,
Pe Junayd, care a vorbit de Calea spre Dumnezeu.
Cunoaşterea nu schimbă realitatea lucrurilor.
Ea ne informează despre aceasta în starea de imobilitate.
Cunoaşterea este transmisă cu subiecte
Şi predicate pe care le numim constatări.
Acestea sunt de trei tipuri: cele ale spiritului, cele
Ale experienţei, şi cele care sunt revelate şi definite.
Cele ale spiritului sunt divizate în trei: cele care trebuie să fie,
Cele care nu pot fi, şi cele care sunt libere.
A fi sau a nu fi, aceasta depinde de ce este căutat.
Fiecare lucru este cunoscut prin gândire sau în absenţa gândirii.
Acelea pe care le ştiţi prin experienţă ajută la descoperirea
Legăturilor precum aceasta: când apa invadează un vas, acesta se scufundă.
Totuşi, Allah este Cel Care provoacă efectele.
Şi El poate distruge legăturile cunoscute atunci când doreşte.
Acelea care sunt revelate ne vin prin Dătătorul de Lege, precum:
Puteţi mânca peşte sau carne.
Sunteţi responsabili şi întregi la spirit iar când atingeţi
Maturitatea, aveţi ciclu, păr sau sarcină.
Ceea ce trebuie să faceţi, dacă aveţi minte,
Este să-l cunoaşteţi pe Dumnezeu, după dovezile pe care le-a dat,
La fel ca şi după trimişii Săi, cu toate calităţile lor,
Ce este pentru ei cu putinţă sau nu, şi ce este preferabil.
Apoi, învăţarea religiei este o sursă autentică
Pentru a putea să-L adoraţi pe Dumnezeu
Aşa cum El a considerat potrivit.
Cântul 2. Credinţele fundamentale şi probele lor
Să ştiţi că Dumnezeu există dintotdeauna şi pentru totdeauna
Fără să fi început ceea ce El nu va sfârşi niciodată.
Să ştiţi că este absolut independent
Şi complet diferit de creaţia Sa.
El este dincolo de ochii noştri în această lume şi în spiritul nostru.
El este Unul, Unicul, şi aşa este definit.
El este Unitar în calităţile şi acţiunile Sale,
Nu are fiu, femeie sau asociat.
Are toată puterea şi cunoaşterea,
Voinţa acţiunilor Sale, viaţa reală,
Vederea, auzul, discursul etern şi imuabil,
Indicate prin literele Cărţii ce vă învăţ.
Ceva care să se opună acestor calităţi este o imposibilitate,
Astfel încât este potrivit să-L declarăm liber de vreo incapacitate.
El poate face totul, nimic nefiindu-i cu neputinţă.
Totuşi, el poate alege şi să nu facă.
Proba că El există este sărăcirea
Concepţiei care are nevoie de Cineva.
Lumea nu ar fi putut să se producă singură
Căci ştim din reguli că orice efect are o cauză.
Universul a avut un adevărat început în timp
Căci lucrurile sunt supuse unei continue schimbări.
Dacă Dumnezeu ar fi avut început, ar avea loc o regresiune infinită
Sau o buclă continuă, un veritabil cerc vicios.
El nu poate avea vreodată sfârşit, dat fiind că a fost întotdeauna acolo.
Doar calităţile lucrurilor care încep, cunosc schimbarea.
Dacă n-ar fi independent, El ar avea nevoie de o cauză
Sau [ar fi avut nevoie] să nu fi avut calităţi care să distrugă regulile.
Dacă ar fi o creaţie, El ar avea nevoie de un început
Căci totul are unul şi ştiţi că El nu poate avea [un început].
Dacă ar mai fi şi alţii în plus, şi El n-ar fi singurul
Atunci El n-ar putea face mare lucru.
Dacă n-ar avea puterea, cunoaşterea, viaţa, voinţa,
Atunci n-aţi putea să-i vedeţi minunata creaţie.
Dacă El n-ar Asculta, n-ar Vorbi şi n-ar Putea Vedea,
Aceasta ar fi o imperfecţiune, Cartea vorbeşte despre ea.
Dacă n-ar putea face sau ignora cel mai mic lucru,
Aceasta ar schimba realitatea şi regulile.
Şi mai există încă probe şi mai detaliate.
Aşadar, înapoi! Filosofule, nu este bine să cauţi defecte.
Trimişii nobili erau oneşti şi au transmis
Mesajul cu inteligenţă. Ei s-au supus.
Ei nu puteau minţi, ascunde, sau să nu priceapă.
Sau să fie nesupuşi, odată ce au început.
Cunoşteau toate stările omeneşti normale,
Ca somnul, dar nu şi marile vicii.
Dacă n-ar fi fost oneşti, atunci Dumnezeu ar fi minţit
Susţinându-i cu săvârşirea miracolelor Sale.
Regulile adevărului şi ale falsului s-ar fi schimbat dacă ei n-ar fi
Transmis [Mesajul lui Dumnezeu]. La fel ar fi fost şi dacă ar fi fost nesupuşi.
Dacă ei n-ar fi fost capabili de pricepere, n-ar fi transmis
Mesajul popoarelor lor într-un mod corect.
Ei aveau stările omeneşti normale, permise.
Pe aceste stări s-a sprijinit înţelepciunea perfectă a lui Allah.
Toate acestea se găsesc în mărturie.
Este un semn de credinţă. Deci spuneţi cu convingere:
"Nu există divinitate, afarã de Divinitate. Muhammad este
Ultimul profet şi mesager."
Ceea ce invocaţi este cel mai bun lucru cu putinţă.
Deci ocupaţi-vă viaţa cu asta, şi veţi descoperi o comoară.
Fără să fi început ceea ce El nu va sfârşi niciodată.
Să ştiţi că este absolut independent
Şi complet diferit de creaţia Sa.
El este dincolo de ochii noştri în această lume şi în spiritul nostru.
El este Unul, Unicul, şi aşa este definit.
El este Unitar în calităţile şi acţiunile Sale,
Nu are fiu, femeie sau asociat.
Are toată puterea şi cunoaşterea,
Voinţa acţiunilor Sale, viaţa reală,
Vederea, auzul, discursul etern şi imuabil,
Indicate prin literele Cărţii ce vă învăţ.
Ceva care să se opună acestor calităţi este o imposibilitate,
Astfel încât este potrivit să-L declarăm liber de vreo incapacitate.
El poate face totul, nimic nefiindu-i cu neputinţă.
Totuşi, el poate alege şi să nu facă.
Proba că El există este sărăcirea
Concepţiei care are nevoie de Cineva.
Lumea nu ar fi putut să se producă singură
Căci ştim din reguli că orice efect are o cauză.
Universul a avut un adevărat început în timp
Căci lucrurile sunt supuse unei continue schimbări.
Dacă Dumnezeu ar fi avut început, ar avea loc o regresiune infinită
Sau o buclă continuă, un veritabil cerc vicios.
El nu poate avea vreodată sfârşit, dat fiind că a fost întotdeauna acolo.
Doar calităţile lucrurilor care încep, cunosc schimbarea.
Dacă n-ar fi independent, El ar avea nevoie de o cauză
Sau [ar fi avut nevoie] să nu fi avut calităţi care să distrugă regulile.
Dacă ar fi o creaţie, El ar avea nevoie de un început
Căci totul are unul şi ştiţi că El nu poate avea [un început].
Dacă ar mai fi şi alţii în plus, şi El n-ar fi singurul
Atunci El n-ar putea face mare lucru.
Dacă n-ar avea puterea, cunoaşterea, viaţa, voinţa,
Atunci n-aţi putea să-i vedeţi minunata creaţie.
Dacă El n-ar Asculta, n-ar Vorbi şi n-ar Putea Vedea,
Aceasta ar fi o imperfecţiune, Cartea vorbeşte despre ea.
Dacă n-ar putea face sau ignora cel mai mic lucru,
Aceasta ar schimba realitatea şi regulile.
Şi mai există încă probe şi mai detaliate.
Aşadar, înapoi! Filosofule, nu este bine să cauţi defecte.
Trimişii nobili erau oneşti şi au transmis
Mesajul cu inteligenţă. Ei s-au supus.
Ei nu puteau minţi, ascunde, sau să nu priceapă.
Sau să fie nesupuşi, odată ce au început.
Cunoşteau toate stările omeneşti normale,
Ca somnul, dar nu şi marile vicii.
Dacă n-ar fi fost oneşti, atunci Dumnezeu ar fi minţit
Susţinându-i cu săvârşirea miracolelor Sale.
Regulile adevărului şi ale falsului s-ar fi schimbat dacă ei n-ar fi
Transmis [Mesajul lui Dumnezeu]. La fel ar fi fost şi dacă ar fi fost nesupuşi.
Dacă ei n-ar fi fost capabili de pricepere, n-ar fi transmis
Mesajul popoarelor lor într-un mod corect.
Ei aveau stările omeneşti normale, permise.
Pe aceste stări s-a sprijinit înţelepciunea perfectă a lui Allah.
Toate acestea se găsesc în mărturie.
Este un semn de credinţă. Deci spuneţi cu convingere:
"Nu există divinitate, afarã de Divinitate. Muhammad este
Ultimul profet şi mesager."
Ceea ce invocaţi este cel mai bun lucru cu putinţă.
Deci ocupaţi-vă viaţa cu asta, şi veţi descoperi o comoară.
Cântul 3. Cele trei părţi ale lui din
Să ştiţi că Islam este ceea ce faceţi cu corpul.
Iman este ceea ce aveţi în spirit şi în inimă.
Ihsan este vederea şi simţirea lui Dumnezeu cu sufletul.
Un arhanghel ne-a instruit asupra acestor trei calităţi.
Mărturisiţi, şi să ştiţi că Islamul nu este tainic.
Ceilalţi patru stâlpi sunt rugăciunea, [1]
Milostenia din surplusul celor necesare , [2]
Postul Ramadanului, dacă sunteţi sănătoş,
Pelerinajul la Meccah odată în viaţă.
Islamul stăpâneşte şi alte părţi ale vieţii voastre:
Credinţa în Dumnezeu, Cărţile Sale, trimişii şi îngerii,
Aşteptarea morţii şi întrebările celor doi îngeri.
Să credeţi în lumea dintre moarte şi viaţa de după moarte.
Oamenii sunt pedepsiţi în mormânt şi sunt întristaţi.
Să credeţi că la primul sunet al trompetei, lumea se va sfârşi.
Iar nimeni nu va rămâne pe pământul întreg.
Atunci, Dumnezeu ne va pune în corpuri noi.
Atunci, El îi va întreba pe oameni şi le va cântări acţiunile.
Toate nedreptăţile vor fi reparate, cum este prevăzut.
Şi oamenii vor primi cartea acţiunilor lor.
Să credeţi în puntea aruncată deasupra focurilor Infernului.
Unii o vor traversa spre locul dorinţei lor.
Alţii vor aluneca şi vor cădea în focurile Infernului.
Oamenii buni se vor ruga pentru cei pe care îi iubesc.
Să credeţi în râul şi în lacul Profetului binecuvântat
Din care oamenii vor bea o băutură albă, dulce,
Să credeţi în Paradis ul credincioşilor,
La fel ca în Infernul necredincioşilor.
Dar credincioşii vor merge în Infern, dacă au fost nesupuşi
Fără să se căiască. Atunci [în căinţă], Dumnezeu va ridica nivelul lor [spiritual]
Să credeţi în destin, [pentru că] ceea ce si-a atins scopul
Nu trebuia să-l rateze, iar contrariul este [la fel de] adevărat.
Să-l veneraţi pe Dumnezeu ca şi cum L-aţi vedea sau ca
Şi cum El v-ar vedea. În aceste trei principii [islam, iman, ihsan] se află religia [din].
Note:
[1] Rugăciunea rituală, numită în arabă as-salat.
[2] Milostenia obligatorie, numită în arabă az-zakat.
Iman este ceea ce aveţi în spirit şi în inimă.
Ihsan este vederea şi simţirea lui Dumnezeu cu sufletul.
Un arhanghel ne-a instruit asupra acestor trei calităţi.
Mărturisiţi, şi să ştiţi că Islamul nu este tainic.
Ceilalţi patru stâlpi sunt rugăciunea, [1]
Milostenia din surplusul celor necesare , [2]
Postul Ramadanului, dacă sunteţi sănătoş,
Pelerinajul la Meccah odată în viaţă.
Islamul stăpâneşte şi alte părţi ale vieţii voastre:
Credinţa în Dumnezeu, Cărţile Sale, trimişii şi îngerii,
Aşteptarea morţii şi întrebările celor doi îngeri.
Să credeţi în lumea dintre moarte şi viaţa de după moarte.
Oamenii sunt pedepsiţi în mormânt şi sunt întristaţi.
Să credeţi că la primul sunet al trompetei, lumea se va sfârşi.
Iar nimeni nu va rămâne pe pământul întreg.
Atunci, Dumnezeu ne va pune în corpuri noi.
Atunci, El îi va întreba pe oameni şi le va cântări acţiunile.
Toate nedreptăţile vor fi reparate, cum este prevăzut.
Şi oamenii vor primi cartea acţiunilor lor.
Să credeţi în puntea aruncată deasupra focurilor Infernului.
Unii o vor traversa spre locul dorinţei lor.
Alţii vor aluneca şi vor cădea în focurile Infernului.
Oamenii buni se vor ruga pentru cei pe care îi iubesc.
Să credeţi în râul şi în lacul Profetului binecuvântat
Din care oamenii vor bea o băutură albă, dulce,
Să credeţi în Paradis ul credincioşilor,
La fel ca în Infernul necredincioşilor.
Dar credincioşii vor merge în Infern, dacă au fost nesupuşi
Fără să se căiască. Atunci [în căinţă], Dumnezeu va ridica nivelul lor [spiritual]
Să credeţi în destin, [pentru că] ceea ce si-a atins scopul
Nu trebuia să-l rateze, iar contrariul este [la fel de] adevărat.
Să-l veneraţi pe Dumnezeu ca şi cum L-aţi vedea sau ca
Şi cum El v-ar vedea. În aceste trei principii [islam, iman, ihsan] se află religia [din].
Note:
[1] Rugăciunea rituală, numită în arabă as-salat.
[2] Milostenia obligatorie, numită în arabă az-zakat.
Cântul 4. Preceptele legale
Preceptele legale vin din Cuvântul lui Dumnezeu
Legat de acţiunile celor care urmează Legea.
Ele [preceptele] vă cer săvârşirea unei acţiuni, respingerea ei,
Sau vă cer să alegeţi sau să adoptaţi rezerva
Care stabileşte o cauza declanşatoare, sau o condiţie
Ce trebuie îndeplinită, sau care promulgă o prevenire.
Să ştiţi că aceste precepte legale sunt în număr de cinci :
Wajib, mandub, mubah, makruh şi haram.
Actele care trebuiesc săvârşite fără scuză sunt wajib.
Cele ale căror prescripţie este largă sunt mandub.
Vom vedea mai târziu cele ce ţin de mubah,
Dar makruh este blamabil. Deci, evitaţi-le [pe acestea].
Actele care nu sunt legale sunt haram.
Evitaţi-le, şi veţi fi astfel sinceri faţă de Dumnezeu.
Veţi avea o recompensă, dacă faceţi [o acţiune] wajib,
Să vă temeţi de pedeapsa divină dacă o abandonaţi.
Veţi avea o recompensă, dacă faceţi [o acţiune] mandub,
Dar nici o pedeapsă nu vă aşteaptă dacă o abandonaţi.
Cele mai multe dintre fapte sunt mubah. Fără pedeapsă
Nici recompensă. A le îndeplini sau nu este egal.
Dacă renunţaţi la [o acţiune] makruh, veţi avea o recompensă.
Dacă o faceţi, nici o pedeapsă nu vă va ajunge.
Dacă faceţi [o acţiune] haram, să vă temeţi de o pedeapsă reală.
Dacă o lăsaţi, veţi avea o recompensă.
[Acţiunile] wajib sunt de două feluri : cele care trebuie făcute
Şi cele făcute de unii în contul grupului.
[Acţiunile] sunnah sunt mandub, şi sunt şi ele
De două feluri, valabile pentru fiecare sau pentru unii.
Raghibah, fadilah, nafilah sunt mandub.
Când apar acte noi, să căutăm
Printre car dintre aceste cinci precepte trebuie să le situăm !
Legat de acţiunile celor care urmează Legea.
Ele [preceptele] vă cer săvârşirea unei acţiuni, respingerea ei,
Sau vă cer să alegeţi sau să adoptaţi rezerva
Care stabileşte o cauza declanşatoare, sau o condiţie
Ce trebuie îndeplinită, sau care promulgă o prevenire.
Să ştiţi că aceste precepte legale sunt în număr de cinci :
Wajib, mandub, mubah, makruh şi haram.
Actele care trebuiesc săvârşite fără scuză sunt wajib.
Cele ale căror prescripţie este largă sunt mandub.
Vom vedea mai târziu cele ce ţin de mubah,
Dar makruh este blamabil. Deci, evitaţi-le [pe acestea].
Actele care nu sunt legale sunt haram.
Evitaţi-le, şi veţi fi astfel sinceri faţă de Dumnezeu.
Veţi avea o recompensă, dacă faceţi [o acţiune] wajib,
Să vă temeţi de pedeapsa divină dacă o abandonaţi.
Veţi avea o recompensă, dacă faceţi [o acţiune] mandub,
Dar nici o pedeapsă nu vă aşteaptă dacă o abandonaţi.
Cele mai multe dintre fapte sunt mubah. Fără pedeapsă
Nici recompensă. A le îndeplini sau nu este egal.
Dacă renunţaţi la [o acţiune] makruh, veţi avea o recompensă.
Dacă o faceţi, nici o pedeapsă nu vă va ajunge.
Dacă faceţi [o acţiune] haram, să vă temeţi de o pedeapsă reală.
Dacă o lăsaţi, veţi avea o recompensă.
[Acţiunile] wajib sunt de două feluri : cele care trebuie făcute
Şi cele făcute de unii în contul grupului.
[Acţiunile] sunnah sunt mandub, şi sunt şi ele
De două feluri, valabile pentru fiecare sau pentru unii.
Raghibah, fadilah, nafilah sunt mandub.
Când apar acte noi, să căutăm
Printre car dintre aceste cinci precepte trebuie să le situăm !
Cântul 5. Apa şi puritatea
Să ştiţi că saliva tuturor animalelor este pură
La fel mucusul şi sudoarea lor. Dar în plus:
Apa este pură, la fel ca şi urina şi fecalele animalelor pe care
Le mâncăm, precum vacile sau oile.
Urina şi fecalele oamenilor sunt impure.
La fel şi cele ale porcului, cu siguranţă.
Oasele, pielea, carnea şi laptele porcului sunt impure.
Oasele şi carnea unui animal mort sunt şi ele impure.
Pielea netăbăcită a unui animal mort este impură.
Fluidul seminal şi post-urinar este de asemenea impur.
Părţile tăiate ale creaturilor vii sunt impure.
Sângele, puroiul şi voma putrede sunt şi ele impure.
Toxicele, precum alcoolul şi drogul, sunt impure.
Cele mai multe dintre celelalte solide, lichide sau gaze sunt pure.
Puteti să vă purificati pentru rugăciune cu apă.
Dar dacă ceva cade în ea, ca laptele,
Sau praful sau altceva, şi îi schimbă culoarea,
Mirosul sau gustul, ea nu mai este utilă [în vederea] rugăciunii.
Puteţi [totuşi] să consideraţi acest precept ca fiind nul
În circumstanţele considerate inevitabile
Şi puteţi să vă purificati cu apă alterată de
Sare, muşchi [vegetal] sau alt lucru din natură.
Totuşi, dacă ceva impur [1] cade în apă
Şi o alterează, ar trebuie s-o vărsaţi.
Nota:
[1] Dintre cele enumerate la începutul acestui cânt.
La fel mucusul şi sudoarea lor. Dar în plus:
Apa este pură, la fel ca şi urina şi fecalele animalelor pe care
Le mâncăm, precum vacile sau oile.
Urina şi fecalele oamenilor sunt impure.
La fel şi cele ale porcului, cu siguranţă.
Oasele, pielea, carnea şi laptele porcului sunt impure.
Oasele şi carnea unui animal mort sunt şi ele impure.
Pielea netăbăcită a unui animal mort este impură.
Fluidul seminal şi post-urinar este de asemenea impur.
Părţile tăiate ale creaturilor vii sunt impure.
Sângele, puroiul şi voma putrede sunt şi ele impure.
Toxicele, precum alcoolul şi drogul, sunt impure.
Cele mai multe dintre celelalte solide, lichide sau gaze sunt pure.
Puteti să vă purificati pentru rugăciune cu apă.
Dar dacă ceva cade în ea, ca laptele,
Sau praful sau altceva, şi îi schimbă culoarea,
Mirosul sau gustul, ea nu mai este utilă [în vederea] rugăciunii.
Puteţi [totuşi] să consideraţi acest precept ca fiind nul
În circumstanţele considerate inevitabile
Şi puteţi să vă purificati cu apă alterată de
Sare, muşchi [vegetal] sau alt lucru din natură.
Totuşi, dacă ceva impur [1] cade în apă
Şi o alterează, ar trebuie s-o vărsaţi.
Nota:
[1] Dintre cele enumerate la începutul acestui cânt.
Cântul 6. Abluţiunea cu apă
Purificaţi-vă pentru rugăciune întâi prin intenţie.
Luaţi apa, rostiţi numele lui Allah, apoi curăţaţi-vă.
Spălaţi mâna dreaptă de trei ori, [apoi] faceţi acelaşi lucru
Pentru stânga. Clătiţi gura de trei ori.
Puneţi [apă] în nas de trei ori, apoi suflaţi
De fiecare dată. Luaţi apă cu mâna dreaptă. Inhalaţi.
Plasaţi sub nara stângă policele celeilalte mâini.
Închideţi-o şi suflaţi cu cealaltă.
Închideţi nara dreaptă cu policele stâng.
Suflaţi cu stânga şi nu va mai rămâne apă în ea.
Luaţi apă în căuşul palmelor, apoi spălaţi-vă faţa
Din partea superioară a frunţii până sub bărbie
Şi de la lobul urechii drepte până la cel al stângii.
Repetaţi aceasta de trei ori. Apoi trebuie să vă spălaţi braţele.
Luaţi apă în căuşul mâinii drepte. Ridicaţi braţul [drept].
Lăsaţi apa să curgă.
Urmaţi apa cu mâna stânga împrăştiind-o
De la degete până la cot, atingându-le,
Ţinând braţul între degete şi police.
Policele este în dreapta în coborâre, de această dată.
Faceţi să alunece mâna până la capăt.
Dar, la a doua coborâre, policele este la stânga.
Faceţi acest lucru de trei ori pentru braţul drept,
Faceţi contrariul pentru braţul stâng.
Curăţaţi între degete. Repetaţi pentru cealaltă.
Îndepărtaţi ceasurile şi brăţările, dar nu şi inelele.
Muiaţi-vă mâinile. Apoi, cu policele pe tâmple,
Lăsaţi să vă lunece mâinile peste păr, spre spate până la
Ceafă. Apoi de la spate spre înainte. Muiaţi-vă degetele.
Curăţaţi-vă urechile, cu policele în spatele lobului
Şi degetele în interiorul pavilionului. Asta, dacă nu aveţi plete
Altfel, va trebui să vă treceţi mâinile din faţă în spate.
Spălaţi-vă piciorul cât este nevoie, dreptul apoi stângul.
Utilizaţi degetele [de la mâini] pentru a spăla între degetele [de la picioare].
Luaţi apa, rostiţi numele lui Allah, apoi curăţaţi-vă.
Spălaţi mâna dreaptă de trei ori, [apoi] faceţi acelaşi lucru
Pentru stânga. Clătiţi gura de trei ori.
Puneţi [apă] în nas de trei ori, apoi suflaţi
De fiecare dată. Luaţi apă cu mâna dreaptă. Inhalaţi.
Plasaţi sub nara stângă policele celeilalte mâini.
Închideţi-o şi suflaţi cu cealaltă.
Închideţi nara dreaptă cu policele stâng.
Suflaţi cu stânga şi nu va mai rămâne apă în ea.
Luaţi apă în căuşul palmelor, apoi spălaţi-vă faţa
Din partea superioară a frunţii până sub bărbie
Şi de la lobul urechii drepte până la cel al stângii.
Repetaţi aceasta de trei ori. Apoi trebuie să vă spălaţi braţele.
Luaţi apă în căuşul mâinii drepte. Ridicaţi braţul [drept].
Lăsaţi apa să curgă.
Urmaţi apa cu mâna stânga împrăştiind-o
De la degete până la cot, atingându-le,
Ţinând braţul între degete şi police.
Policele este în dreapta în coborâre, de această dată.
Faceţi să alunece mâna până la capăt.
Dar, la a doua coborâre, policele este la stânga.
Faceţi acest lucru de trei ori pentru braţul drept,
Faceţi contrariul pentru braţul stâng.
Curăţaţi între degete. Repetaţi pentru cealaltă.
Îndepărtaţi ceasurile şi brăţările, dar nu şi inelele.
Muiaţi-vă mâinile. Apoi, cu policele pe tâmple,
Lăsaţi să vă lunece mâinile peste păr, spre spate până la
Ceafă. Apoi de la spate spre înainte. Muiaţi-vă degetele.
Curăţaţi-vă urechile, cu policele în spatele lobului
Şi degetele în interiorul pavilionului. Asta, dacă nu aveţi plete
Altfel, va trebui să vă treceţi mâinile din faţă în spate.
Spălaţi-vă piciorul cât este nevoie, dreptul apoi stângul.
Utilizaţi degetele [de la mâini] pentru a spăla între degetele [de la picioare].
Cântul 7. Precepte legale privitoare la abluţiunea cu apă
Abluţiunea [1] vă purifică pentru rugăciune,
Sunt şapte lucruri care trebuie săvârşite [pentru o abluţiune corectă].
Începeţi cu intenţia de a redobândi puritatea,
Pentru a face rugăciunea. Acesta este primul [dintre lucruri].
Spălaţi-vă faţa şi braţele până la coate.
Ştergeţi-vă capul. Spălaţi-vă picioarele. Acestea sunt cinci [lucruri].
Treceţi-vă mâinile peste părţile spălate. Unii jurişti
Spun : « Chiar dacă nu mai este apă peste aceste părţi. »
Faceţi fiecare lucru imediat după celălalt
Astfel încât părţile [spălate] să nu se usuce.
Iată şi al şaptelea [dintre lucruri]. Fiţi siguri că aţi curăţat
Între degete. Şi barba, dacă este deasă.
Există de asemeni şapte sunnah în abluţiune.
Spălaţi-vă mâinile înainte de a continua,
Faceţi să alunece mâinile în spate curăţându-vă capul,
Curăţaţi-vă urechea, clătiţi-vă gura – patru [lucruri].
Inhalaţi apă pe nas, suflaţi-o pentru a o elimina,
Săvârşiţi toate acestea păstrând ordinea corectă a actelor [wajib]
Sunt unsprezece fadilah în abluţiune.
Trebuie început [prin recitarea formulei] bismillah, şi într-un loc curat,
Departe de mizerii, de apă stătătoare,
Depuneţi recipientul în dreapta, curăţaţi
Părţile [corpului] în mod repetat, de două sau trei ori la rând,
Curăţaţi-vă dinţii cu un beţigaş siwak,
Spălaţi-vă membrele din dreapta la început, menţineţi
Ordinea sunnah cu ritualul wajib,
Este blamabil să vă spălaţi mai mult de trei ori,
Să vă ştergeţi mai mult de o dată sau să pălăvrăgiţi.
Dacă luaţi o pauză înainte de a termina,
Luaţi totul de la capăt, dacă ultima parte [spălată] este deja uscată.
Dacă nu este uscată, continuaţi de acolo de unde v-aţi oprit.
Continuaţi şi dacă apa s-a vărsat.
Dacă aţi uitat un [act] wajib şi timpul lui a trecut,
Făceţi-l atunci când vă amintiţi.
Dar dacă aţi făcut rugăciunea, aceasta este incompletă.
Dar dacă vă amintiţi înainte, faceţi [ce aţi uitat] şi continuaţi.
Aţi uitat o parte din sunnah ? Făceţi-le pentru lauda [lui Allah].
Dar, atenţie ! Mai sunt încă nişte reguli pentru abluţiune :
Vă puteţi păstra şosetele dacă sunt din piele
Şi le-aţi încălţat atunci când eraţi în stare de puritate [rituală] [2].
Puteţi să o faceţi o lungă perioadă
Atât timp cât nu faceţi o baie purificatoare.
Dacă şoseta are găuri, dacă nu puteţi merge
Cu ea sau dacă cele mai multe dintre degete ies la iveală,
Alergaţi să vă spălaţi picioarele sau repetaţi abluţiunea [cu totul].
Această religie uşoară permite o asemenea dispensă.
Dacă sunteţi rănit şi purtaţi un pansament,
Puteţi curăţa pe deasupra.
Note:
[1] Termenul arab pentru abluţiunea cu apă este wudu’.
[2] Starea de puritate rituală se dobândeşte după săvârşirea abluţiunii, şi se pierde in circumstante care vor fi explicate in cantul urmator.
Sunt şapte lucruri care trebuie săvârşite [pentru o abluţiune corectă].
Începeţi cu intenţia de a redobândi puritatea,
Pentru a face rugăciunea. Acesta este primul [dintre lucruri].
Spălaţi-vă faţa şi braţele până la coate.
Ştergeţi-vă capul. Spălaţi-vă picioarele. Acestea sunt cinci [lucruri].
Treceţi-vă mâinile peste părţile spălate. Unii jurişti
Spun : « Chiar dacă nu mai este apă peste aceste părţi. »
Faceţi fiecare lucru imediat după celălalt
Astfel încât părţile [spălate] să nu se usuce.
Iată şi al şaptelea [dintre lucruri]. Fiţi siguri că aţi curăţat
Între degete. Şi barba, dacă este deasă.
Există de asemeni şapte sunnah în abluţiune.
Spălaţi-vă mâinile înainte de a continua,
Faceţi să alunece mâinile în spate curăţându-vă capul,
Curăţaţi-vă urechea, clătiţi-vă gura – patru [lucruri].
Inhalaţi apă pe nas, suflaţi-o pentru a o elimina,
Săvârşiţi toate acestea păstrând ordinea corectă a actelor [wajib]
Sunt unsprezece fadilah în abluţiune.
Trebuie început [prin recitarea formulei] bismillah, şi într-un loc curat,
Departe de mizerii, de apă stătătoare,
Depuneţi recipientul în dreapta, curăţaţi
Părţile [corpului] în mod repetat, de două sau trei ori la rând,
Curăţaţi-vă dinţii cu un beţigaş siwak,
Spălaţi-vă membrele din dreapta la început, menţineţi
Ordinea sunnah cu ritualul wajib,
Este blamabil să vă spălaţi mai mult de trei ori,
Să vă ştergeţi mai mult de o dată sau să pălăvrăgiţi.
Dacă luaţi o pauză înainte de a termina,
Luaţi totul de la capăt, dacă ultima parte [spălată] este deja uscată.
Dacă nu este uscată, continuaţi de acolo de unde v-aţi oprit.
Continuaţi şi dacă apa s-a vărsat.
Dacă aţi uitat un [act] wajib şi timpul lui a trecut,
Făceţi-l atunci când vă amintiţi.
Dar dacă aţi făcut rugăciunea, aceasta este incompletă.
Dar dacă vă amintiţi înainte, faceţi [ce aţi uitat] şi continuaţi.
Aţi uitat o parte din sunnah ? Făceţi-le pentru lauda [lui Allah].
Dar, atenţie ! Mai sunt încă nişte reguli pentru abluţiune :
Vă puteţi păstra şosetele dacă sunt din piele
Şi le-aţi încălţat atunci când eraţi în stare de puritate [rituală] [2].
Puteţi să o faceţi o lungă perioadă
Atât timp cât nu faceţi o baie purificatoare.
Dacă şoseta are găuri, dacă nu puteţi merge
Cu ea sau dacă cele mai multe dintre degete ies la iveală,
Alergaţi să vă spălaţi picioarele sau repetaţi abluţiunea [cu totul].
Această religie uşoară permite o asemenea dispensă.
Dacă sunteţi rănit şi purtaţi un pansament,
Puteţi curăţa pe deasupra.
Note:
[1] Termenul arab pentru abluţiunea cu apă este wudu’.
[2] Starea de puritate rituală se dobândeşte după săvârşirea abluţiunii, şi se pierde in circumstante care vor fi explicate in cantul urmator.
Cântul 8. Acţiuni care duc la pierderea abluţiunii
Să ştiţi că puritatea [rituală] este pierdută dacă urinaţi,
Dacă produceţi fecale sau flatulenţe,
Dacă aveţi o emisie post-urinară
Sau o descărcare pre-seminală, faceţi abluţiunea.
Pentru aceasta din urmă, trebuie să vă spălaţi părţile
Intime, dar nu trebuie să faceţi o baie dacă este doar atât [1].
Dacă ejaculaţi, puritatea rituală s-a pierdut,
Dacă este o problemă constantă [2] puritatea subzistă.
Dacă intraţi într-un somn profund, în timpul căruia
Nu mai auziţi nici un sunet din ambianţa înconjurătoare [3], puritatea voastră s-a pierdut.
Dacă vă îmbătaţi, leşinaţi sau aveţi
Un acces de nebunie, nu mai sunteţi pur. Rugaţi-vă după.
Dacă îmbrăţişaţi sau mângâiaţi pielea unei persoane
De alt sex, cu senzualitate, lucrurile stau la fel [4],
Chiar dacă nu ajungeţi la scop [5];
Săruturile pe gură, de asemeni, duc la pierderea purităţii.
Tinerilor, dacă vă atingeţi organul sexual cu degetele
Sau cu palma ; tinere fete, dacă vă puneţi mâna
În părţile intime ; să ştiţi că aceste cazuri
Vor duce la pierderea purităţii, să nu vă îndoiţi de acest lucru.
La fel, cel care-şi părăseşte religia, este şi el impur.
Urmăriţi ca cererea naturii să ajungă la final,
Scuturaţi-vă penisul până când nu mai curge urină.
Tineri şi tinere, utilizaţi apa pentru a vă spăla [organele genitale],
Puteţi utiliza o ţesătură sau o piatră
Sau altceva de acest gen, pur şi simplu.
Acest lucru [6], doar dacă mizeria nu este în jurul vostru,
În acest caz trebuie să utilizaţi apa, sau amândouă [7].
Dacă alăptaţi, acest lucru nu duce la pierderea purităţii,
După cum nici schimbarea scutecelor bebeluşului.
Veţi rămâne puri dacă transpiraţi sau sângeraţi
Din cauza unei răni, sau mâncaţi ceva ars.
Cu alte cuvinte, cele mai multe dintre celelalte lucruri [nepomenite aici]
Precum transportarea unui mort, nu duc la pierderea purităţii [rituale].
Să ştiţi că atunci când aveţi nevoie de o abluţiune [8]
Nu puteţi face nici rugăciunea nici o circumambulaţiune [9],
Nu puteţi nici să atingeţi Coranul, nici să vă
Prosternaţi. Astfel, puritatea şi rugăciunea sunt în legătură.
Note:
[1] Dacă nu are loc contactul sexual.
[2] Dacă ejacularea are loc în cazul unei maladii, fără să implice nimic de natură sexuală.
[3] Este exceptat cazul unei aţipiri de câteva minute, fără somn profund.
[4] Deci, şi în acest caz puritatea rituală este pierdută.
[5] Chiar dacă actul sexual propriu-zis nu are loc.
[6] Se are în vedere posibilitatea spălării fără apă, în deşert de exemplu.
[7] Adică atât apa cât şi un material uscat, dar curat.
[8] Deci, sunteţi în stare de impuritate rituală.
[9] Adică un cerc în jurul Kaabei.
Dacă produceţi fecale sau flatulenţe,
Dacă aveţi o emisie post-urinară
Sau o descărcare pre-seminală, faceţi abluţiunea.
Pentru aceasta din urmă, trebuie să vă spălaţi părţile
Intime, dar nu trebuie să faceţi o baie dacă este doar atât [1].
Dacă ejaculaţi, puritatea rituală s-a pierdut,
Dacă este o problemă constantă [2] puritatea subzistă.
Dacă intraţi într-un somn profund, în timpul căruia
Nu mai auziţi nici un sunet din ambianţa înconjurătoare [3], puritatea voastră s-a pierdut.
Dacă vă îmbătaţi, leşinaţi sau aveţi
Un acces de nebunie, nu mai sunteţi pur. Rugaţi-vă după.
Dacă îmbrăţişaţi sau mângâiaţi pielea unei persoane
De alt sex, cu senzualitate, lucrurile stau la fel [4],
Chiar dacă nu ajungeţi la scop [5];
Săruturile pe gură, de asemeni, duc la pierderea purităţii.
Tinerilor, dacă vă atingeţi organul sexual cu degetele
Sau cu palma ; tinere fete, dacă vă puneţi mâna
În părţile intime ; să ştiţi că aceste cazuri
Vor duce la pierderea purităţii, să nu vă îndoiţi de acest lucru.
La fel, cel care-şi părăseşte religia, este şi el impur.
Urmăriţi ca cererea naturii să ajungă la final,
Scuturaţi-vă penisul până când nu mai curge urină.
Tineri şi tinere, utilizaţi apa pentru a vă spăla [organele genitale],
Puteţi utiliza o ţesătură sau o piatră
Sau altceva de acest gen, pur şi simplu.
Acest lucru [6], doar dacă mizeria nu este în jurul vostru,
În acest caz trebuie să utilizaţi apa, sau amândouă [7].
Dacă alăptaţi, acest lucru nu duce la pierderea purităţii,
După cum nici schimbarea scutecelor bebeluşului.
Veţi rămâne puri dacă transpiraţi sau sângeraţi
Din cauza unei răni, sau mâncaţi ceva ars.
Cu alte cuvinte, cele mai multe dintre celelalte lucruri [nepomenite aici]
Precum transportarea unui mort, nu duc la pierderea purităţii [rituale].
Să ştiţi că atunci când aveţi nevoie de o abluţiune [8]
Nu puteţi face nici rugăciunea nici o circumambulaţiune [9],
Nu puteţi nici să atingeţi Coranul, nici să vă
Prosternaţi. Astfel, puritatea şi rugăciunea sunt în legătură.
Note:
[1] Dacă nu are loc contactul sexual.
[2] Dacă ejacularea are loc în cazul unei maladii, fără să implice nimic de natură sexuală.
[3] Este exceptat cazul unei aţipiri de câteva minute, fără somn profund.
[4] Deci, şi în acest caz puritatea rituală este pierdută.
[5] Chiar dacă actul sexual propriu-zis nu are loc.
[6] Se are în vedere posibilitatea spălării fără apă, în deşert de exemplu.
[7] Adică atât apa cât şi un material uscat, dar curat.
[8] Deci, sunteţi în stare de impuritate rituală.
[9] Adică un cerc în jurul Kaabei.
Cântul 9. Baia pentru purificare
Dacă aţi avut raporturi sexuale finalizate cu ejaculare
Sau fie şi dacă aţi ajuns până la penetrare
‘Wudu simplu nu ajunge pentru curăţare,
Veţi avea nevoie de ghusl.
Fără săvârşirea acestui ritual,
Să nu citiţi Cartea, să nu mergeţi la moscheie.
Doamnelor, dacă sunteţi în perioada menstruaţiei sau aveţi o sângerare
Post-natală, săvârşiţi ghusl când au luat sfârşit.
Atât timp cât menstruaţiile nu au luat sfârşit
Nu puteţi face dragoste, nici să postiţi.
Nu puteţi nici să săvârşiţi alte ritualuri,
Afară doar de recitarea Coranului din memorie.
Dacă sângerarea menstruală durează mai mult de paisprezece zile
Sau mai mult de trei zile decât aveţi obicei,
Excedentul de sânge este pur, şi vă puteţi face rugăciunile,
Să postiţi şi să faceţi dragoste, chiar dacă sângerarea persistă.
La fel, dacă menstruaţia începe prea devreme
În raport cu ciclul precedent.
În cele ce urmează, vom arâta cum trebuie săvârşit ghusl.
Este ceva uşor, care nu cere concentrare.
Patru elemente sunt necesare în vederea ritualului ghusl:
Formulaţi intenţia, la fel ca şi pentru ‘wudu,
Treceţi-vă mâna peste corpul ud,
Sau utilizaţi o mănuşă, o ţesătură sau un prosop.
« Atingeţi toate părţile ascunse », spune Ibn Rushd [1],
« Precum subsuorile sau partea dintre fese. »
Spălaţi-vă pletele. Cozile trebuie să fie desfăcute
Nu luaţi nici o pauză înainte de a fi sfârşit [ritualul].
Sunnah spune că trebuie început cu mâinile,
Apoi, să se spele gura, nasul, interiorul urechii.
Fadilah impune să se înceapă cu [recitarea formulei] bismillah,
Apoi să se spele impurităţile părţilor intime;
Apoi, să se evite atingerea lor cu degetele
Sau cu palmele, în caz contrar impunându-se abluţiunea
Spălaţi membrele la fel ca în abluţiune, înaintea
A ceea ce mai rămâne, începându-se cu susul şi cu dreapta.
Spălaţi-vă pletele trecând cu mâna peste rădăcina părului,
« Vărsaţi apă peste cap de trei ori », spune Sidi Khalil.
Note:
[1] Cunoscut în Europa medievală şi sub numele de Averroes.
Sau fie şi dacă aţi ajuns până la penetrare
‘Wudu simplu nu ajunge pentru curăţare,
Veţi avea nevoie de ghusl.
Fără săvârşirea acestui ritual,
Să nu citiţi Cartea, să nu mergeţi la moscheie.
Doamnelor, dacă sunteţi în perioada menstruaţiei sau aveţi o sângerare
Post-natală, săvârşiţi ghusl când au luat sfârşit.
Atât timp cât menstruaţiile nu au luat sfârşit
Nu puteţi face dragoste, nici să postiţi.
Nu puteţi nici să săvârşiţi alte ritualuri,
Afară doar de recitarea Coranului din memorie.
Dacă sângerarea menstruală durează mai mult de paisprezece zile
Sau mai mult de trei zile decât aveţi obicei,
Excedentul de sânge este pur, şi vă puteţi face rugăciunile,
Să postiţi şi să faceţi dragoste, chiar dacă sângerarea persistă.
La fel, dacă menstruaţia începe prea devreme
În raport cu ciclul precedent.
În cele ce urmează, vom arâta cum trebuie săvârşit ghusl.
Este ceva uşor, care nu cere concentrare.
Patru elemente sunt necesare în vederea ritualului ghusl:
Formulaţi intenţia, la fel ca şi pentru ‘wudu,
Treceţi-vă mâna peste corpul ud,
Sau utilizaţi o mănuşă, o ţesătură sau un prosop.
« Atingeţi toate părţile ascunse », spune Ibn Rushd [1],
« Precum subsuorile sau partea dintre fese. »
Spălaţi-vă pletele. Cozile trebuie să fie desfăcute
Nu luaţi nici o pauză înainte de a fi sfârşit [ritualul].
Sunnah spune că trebuie început cu mâinile,
Apoi, să se spele gura, nasul, interiorul urechii.
Fadilah impune să se înceapă cu [recitarea formulei] bismillah,
Apoi să se spele impurităţile părţilor intime;
Apoi, să se evite atingerea lor cu degetele
Sau cu palmele, în caz contrar impunându-se abluţiunea
Spălaţi membrele la fel ca în abluţiune, înaintea
A ceea ce mai rămâne, începându-se cu susul şi cu dreapta.
Spălaţi-vă pletele trecând cu mâna peste rădăcina părului,
« Vărsaţi apă peste cap de trei ori », spune Sidi Khalil.
Note:
[1] Cunoscut în Europa medievală şi sub numele de Averroes.
Cântul 10. Abluţiunea uscată
Dacă nu este apă, sau [apa] vă poate dăuna,
Faceţi abluţiunea cu nisip sau cu o piatră,
Faceţi o singură rugăciune wajib la timpul ei.
Nu mai mult. Dar puteţi face rugăciunea pentru cel mort,
Sau alte acte de cult suplimentare, sau chiar,
Rugăciunea de Vineri, dacă sunteţi bolnav sau în călătorie.
Trebuie să atingeţi piatra cu intenţia [de a face abluţiunea], să vă ştergeţi
Obrajii, mâinile până la încheietură [1] şi între degete.
Nu faceţi pauză între gesturi
Şi actul rugăciunii pe care doriţi s-o împliniţi.
Pentru rugăciunile wajib, aşteptaţi vremea lor înainte
De a face tayamum, dar ascultaţi versetele următoare:
Aşteptaţi sfârşitul primului timp, dacă aveţi
Speranţa să găsiţi apă sau atunci aşteptaţi până la mijloc.
Nu aşteptaţi deloc, dacă aţi pierdut speranţa [de a găsi apă].
Aşteptarea este mandub, pentru primul timp.
Sensul expresiei « pereche de timp » va fi dat
În cântul următor. Atunci, să-l învăţaţi.
Sunnah spune să fie atinsă cu piatra:
Faţa, mâinile, apoi braţele până la coate.
Fadilah impune să se tacă, să se spună bismillah,
Să se săvârşească [tayamum] cu graţie, îndreptat spre qiblah.
Ceea ce duce la pierderea ‘wudu, este valabil şi acum.
Dar, dacă aveţi apă înainte de rugăciune, utilizaţi-o.
Dacă este apă după rugăciune, este mandub
Să fie utilizată [la ‘wudu], şi să se refacă rugăciunea. Este meritoriu.
Acest lucru contează numai pentru primul timp,
Dar nu şi pentru al doilea.
Note:
[1] Este vorba de încheietura care uneşte oasele palmei şi oasele antebraţului (cubitus şi radius).
Faceţi abluţiunea cu nisip sau cu o piatră,
Faceţi o singură rugăciune wajib la timpul ei.
Nu mai mult. Dar puteţi face rugăciunea pentru cel mort,
Sau alte acte de cult suplimentare, sau chiar,
Rugăciunea de Vineri, dacă sunteţi bolnav sau în călătorie.
Trebuie să atingeţi piatra cu intenţia [de a face abluţiunea], să vă ştergeţi
Obrajii, mâinile până la încheietură [1] şi între degete.
Nu faceţi pauză între gesturi
Şi actul rugăciunii pe care doriţi s-o împliniţi.
Pentru rugăciunile wajib, aşteptaţi vremea lor înainte
De a face tayamum, dar ascultaţi versetele următoare:
Aşteptaţi sfârşitul primului timp, dacă aveţi
Speranţa să găsiţi apă sau atunci aşteptaţi până la mijloc.
Nu aşteptaţi deloc, dacă aţi pierdut speranţa [de a găsi apă].
Aşteptarea este mandub, pentru primul timp.
Sensul expresiei « pereche de timp » va fi dat
În cântul următor. Atunci, să-l învăţaţi.
Sunnah spune să fie atinsă cu piatra:
Faţa, mâinile, apoi braţele până la coate.
Fadilah impune să se tacă, să se spună bismillah,
Să se săvârşească [tayamum] cu graţie, îndreptat spre qiblah.
Ceea ce duce la pierderea ‘wudu, este valabil şi acum.
Dar, dacă aveţi apă înainte de rugăciune, utilizaţi-o.
Dacă este apă după rugăciune, este mandub
Să fie utilizată [la ‘wudu], şi să se refacă rugăciunea. Este meritoriu.
Acest lucru contează numai pentru primul timp,
Dar nu şi pentru al doilea.
Note:
[1] Este vorba de încheietura care uneşte oasele palmei şi oasele antebraţului (cubitus şi radius).
Cântul 12. Săvârşirea rugăciunii
Să fiţi curaţi. Să fiţi puri. Îmbrăcaţi-vă. Ridicaţi-vă.
Îndreptaţi-vă spre Ka’bah. Formulaţi intenţia şi spuneţi :
« Allahu akbar. » Lăsaţi mâinile jos. Lăsaţi-le să atârne.
Începeţi prin [a recita] Fatihah. Mişcaţi limba [în gură].
Apoi, recitaţi un alt fragment din Coran. Spuneţi : « Allahu akbar, »
Înclinaţi-vă. Priviţi înspre pământ.
[Aplecaţi-vă în unghi de 90o şi] ţineţi-vă genunchii [cu palmele]. Lăudaţi-l pe Allah.
Redresaţi-vă, lăudaţi-l pe Allah, apoi proclamaţi : « Allahu akbar. »
Aşezaţi-vă palmele pe pământ, apoi genunchii, şi în cele din urmă
Faţa. Reveniţi [în genunchi] şi spuneţi : « Allahu akbar. »
Rămânţi drept. Reîncepeţi prin a pronunţa « Allahu akbar. »
Puneţi faţa pe pământ.
Lăudaţi-l pe Domnul. Împingeţi palmele
Spunând : « Allahu akbar ». Ridicaţi-vă în picioare.
Aceasta este o unitate. Acum urmaţi [lectura].
Rugăciunile au una, două, trei sau patru unităţi.
Începeţi [a doua unitate] cu primul capitol [din Coran] încă o dată,
Apoi un alt extras din Coran, ceva mai scurt de data asta.
Apoi, înclinaţi-vă [în unghi de 90o]. Reveniţi la poziţia iniţîală. Prosternaţi-vă.
Aşezaţi-vă [în genunchi]. Prosternaţi-vă. Apoi, aşezaţi-vă [în genunchi], drepţi
Ridicând piciorul drept şi menţinând detegele de la picior
Pe pământ. Plasaţi piciorul stâng sub cel drept.
Coapsa şi piciorul stâng ating solul.
Plasaţi mâna stângă cu palma pe coapsa stângă.
Pliaţi cele trei degete ale mâinii drepte,
Vârfurile lor atingând palma, aproape de police.
Sunt posibile mai multe poziţii, dar oricum,
Policele şi indexul sunt îndreptate înainte.
Mişcaţi indexul precum acele unui ceasornic,
În cerc îngust, încercând să-l păstraţi drept.
Recitaţi salutările şi mărturiile, apoi
Laudele la adresa Profetului şi cererile.
Apoi, puneţi-vă mâna dreaptă pe coapsă.
Spuneţi : « Assalamu ‘Alaykum » o dată, şi s-a terminat.
Uneori, numărul unităţilor [de rugăciune] este patru.
Sau chiar trei, doar una în plus [faţă de ceea ce s-a descris anterior].
Recitaţi Coranul doar în timpul primei
Perechi de unităţi, dar Fatihah de fiecare dată.
Vă aşezaţi la a adoua şi a patra unitate,
Dar şi la a treia pentru rugăciunea Maghreb.
Subh are două unităţi. Dhuhr, ‘Asr,
Şi ‘Isha’ au patru. Maghreb are trei.
Publicat de Radu Iliescu la 8:31 PM 0 comentarii
Etichete: Ghidul ştiinţelor religioase (de Ibn Aşir)
Cântul 11. Orarul celor Cinci Rugăciuni
Rugăciunile sunt în număr de cinci, să nu rataţi niciuna.
Fiecare are timpul ei, deci rugaţi-vă în primul timp.
Subh este rugăciunea de dimineaţă, al cărei timp începe în zori,
Dhuhr este cea de după-amiază, când se desenează umbrele,
‘Asr este rugăciunea de după-amiază când se etalează umbrele,
Maghreb este rugăciunea de după apusul soarelui,
‘Isha’ este rugăciunea de după căderea nopţii.
Faceţi Subh când stelele încă mai lucesc,
Faceţi Dhuhr până când umbra voastră nu e mai
Mare ca voi, şi ‘Asr câtă vreme soarele este încă galben.
Faceţi Maghreb puţin după apusul soarelui,
Şi ‘Isha’ până la sfârşitul primei treimi a nopţii.
Al doilea timp al rugăciunii Subh durează până la răsăritul soarelui,
Şi cel al Dhuhr şi ‘Asr atâta vreme câtă soarele încă mai luceşte.
Al doilea timp al rugăciunilor Maghreb şi ‘Isha’ durează până în zori,
Pentru cei a căror spirit a fost absent [la primul timp],
Care erau leşinaţi, adormiţi, sau uitaseră,
Cei care n-au putut găsi nici apă nici piatră,
Şi pentru femeile care sângerau până la al doilea
Timp. Pentru ceilalţi, este rău să aştepte acest timp.
Rugăciunile ar trebui să fie săvârsite atunci când
Soseşte timpul lor. Deci, rugaţi-vă la vreme, atâta timp cât trăiţi.
Îndreptaţi-vă spre Ka’bah. Formulaţi intenţia şi spuneţi :
« Allahu akbar. » Lăsaţi mâinile jos. Lăsaţi-le să atârne.
Începeţi prin [a recita] Fatihah. Mişcaţi limba [în gură].
Apoi, recitaţi un alt fragment din Coran. Spuneţi : « Allahu akbar, »
Înclinaţi-vă. Priviţi înspre pământ.
[Aplecaţi-vă în unghi de 90o şi] ţineţi-vă genunchii [cu palmele]. Lăudaţi-l pe Allah.
Redresaţi-vă, lăudaţi-l pe Allah, apoi proclamaţi : « Allahu akbar. »
Aşezaţi-vă palmele pe pământ, apoi genunchii, şi în cele din urmă
Faţa. Reveniţi [în genunchi] şi spuneţi : « Allahu akbar. »
Rămânţi drept. Reîncepeţi prin a pronunţa « Allahu akbar. »
Puneţi faţa pe pământ.
Lăudaţi-l pe Domnul. Împingeţi palmele
Spunând : « Allahu akbar ». Ridicaţi-vă în picioare.
Aceasta este o unitate. Acum urmaţi [lectura].
Rugăciunile au una, două, trei sau patru unităţi.
Începeţi [a doua unitate] cu primul capitol [din Coran] încă o dată,
Apoi un alt extras din Coran, ceva mai scurt de data asta.
Apoi, înclinaţi-vă [în unghi de 90o]. Reveniţi la poziţia iniţîală. Prosternaţi-vă.
Aşezaţi-vă [în genunchi]. Prosternaţi-vă. Apoi, aşezaţi-vă [în genunchi], drepţi
Ridicând piciorul drept şi menţinând detegele de la picior
Pe pământ. Plasaţi piciorul stâng sub cel drept.
Coapsa şi piciorul stâng ating solul.
Plasaţi mâna stângă cu palma pe coapsa stângă.
Pliaţi cele trei degete ale mâinii drepte,
Vârfurile lor atingând palma, aproape de police.
Sunt posibile mai multe poziţii, dar oricum,
Policele şi indexul sunt îndreptate înainte.
Mişcaţi indexul precum acele unui ceasornic,
În cerc îngust, încercând să-l păstraţi drept.
Recitaţi salutările şi mărturiile, apoi
Laudele la adresa Profetului şi cererile.
Apoi, puneţi-vă mâna dreaptă pe coapsă.
Spuneţi : « Assalamu ‘Alaykum » o dată, şi s-a terminat.
Uneori, numărul unităţilor [de rugăciune] este patru.
Sau chiar trei, doar una în plus [faţă de ceea ce s-a descris anterior].
Recitaţi Coranul doar în timpul primei
Perechi de unităţi, dar Fatihah de fiecare dată.
Vă aşezaţi la a adoua şi a patra unitate,
Dar şi la a treia pentru rugăciunea Maghreb.
Subh are două unităţi. Dhuhr, ‘Asr,
Şi ‘Isha’ au patru. Maghreb are trei.
Publicat de Radu Iliescu la 8:31 PM 0 comentarii
Etichete: Ghidul ştiinţelor religioase (de Ibn Aşir)
Cântul 11. Orarul celor Cinci Rugăciuni
Rugăciunile sunt în număr de cinci, să nu rataţi niciuna.
Fiecare are timpul ei, deci rugaţi-vă în primul timp.
Subh este rugăciunea de dimineaţă, al cărei timp începe în zori,
Dhuhr este cea de după-amiază, când se desenează umbrele,
‘Asr este rugăciunea de după-amiază când se etalează umbrele,
Maghreb este rugăciunea de după apusul soarelui,
‘Isha’ este rugăciunea de după căderea nopţii.
Faceţi Subh când stelele încă mai lucesc,
Faceţi Dhuhr până când umbra voastră nu e mai
Mare ca voi, şi ‘Asr câtă vreme soarele este încă galben.
Faceţi Maghreb puţin după apusul soarelui,
Şi ‘Isha’ până la sfârşitul primei treimi a nopţii.
Al doilea timp al rugăciunii Subh durează până la răsăritul soarelui,
Şi cel al Dhuhr şi ‘Asr atâta vreme câtă soarele încă mai luceşte.
Al doilea timp al rugăciunilor Maghreb şi ‘Isha’ durează până în zori,
Pentru cei a căror spirit a fost absent [la primul timp],
Care erau leşinaţi, adormiţi, sau uitaseră,
Cei care n-au putut găsi nici apă nici piatră,
Şi pentru femeile care sângerau până la al doilea
Timp. Pentru ceilalţi, este rău să aştepte acest timp.
Rugăciunile ar trebui să fie săvârsite atunci când
Soseşte timpul lor. Deci, rugaţi-vă la vreme, atâta timp cât trăiţi.
Cântul 13. Îmbrăcarea şi sângerarea
Domnişoarelor, trebuie să vă acoperiţi capul
În public sau atunci când împliniţi rugăciunea.
Nu puteţi să vă descoperiţi decât mâinile şi feţele,
Dacă se vede altceva, trebuie să refaceţi rugăciunea.
Aşa este şi nu altfel.
Să nu vă rugaţi decât atunci când sângerarea a încetat.
« Nu sunteţi obligate să refaceţi rugăciunile pierdute, » [1] se spune.
« Dar curăţaţi-vă pentru a putea să vă rugaţi în restul zilei. »
Tinerilor, când sunteţi în public, asiguraţi-vă că nimeni nu vă vede
Deasupra genunchilor şi până la buric.
În rugăciune, nici una dintre aceste părţi nu trebuie să fie expusă.
Iar dacă vă acoperiţi mai mult, nu va fi decât mai bine.
Note:
[1] Este vorba de rugăciunile pierdute în timpul menstruaţiei sau a sângerării post-natale.
În public sau atunci când împliniţi rugăciunea.
Nu puteţi să vă descoperiţi decât mâinile şi feţele,
Dacă se vede altceva, trebuie să refaceţi rugăciunea.
Aşa este şi nu altfel.
Să nu vă rugaţi decât atunci când sângerarea a încetat.
« Nu sunteţi obligate să refaceţi rugăciunile pierdute, » [1] se spune.
« Dar curăţaţi-vă pentru a putea să vă rugaţi în restul zilei. »
Tinerilor, când sunteţi în public, asiguraţi-vă că nimeni nu vă vede
Deasupra genunchilor şi până la buric.
În rugăciune, nici una dintre aceste părţi nu trebuie să fie expusă.
Iar dacă vă acoperiţi mai mult, nu va fi decât mai bine.
Note:
[1] Este vorba de rugăciunile pierdute în timpul menstruaţiei sau a sângerării post-natale.
Cântul 14. Wajib în rugăciune
Patru condiţii sunt necesare pentru rugăciune :
Îndreptarea spre Ka’bah, starea de puritate [rituală],
Acoperirea corpului aşa cum am menţionat-o,
Spălarea impurităţilor corpului, a veşmintelor şi a solului.
Prima, a treia şi a patra nu anulează
Rugăciunea dacă nu sunt îndeplinite din cauza uitării sau din incapacitate.
Dacă v-aţi rugat în direcţie greşită din eroare,
Rugăciunea este bună, dar e mandub să fie refăcută.
Repetaţi-o dacă este timp,
La fel, dacă aţi uitat să spălaţi impurităţile,
Sau dacă aţi uitat s-o faceţi în direcţia corectă,
Sau să vă acoperiţi aşa cum s-a menţionat.
Totuşi, dacă nu aţi putut să vă acoperiţi sau
N-aţi putut s-o faceţi în direcţia corectă,
Rugăciunea este valabilă şi nu este mandub
Să fie refăcută. Mai sunt şi alte [detalii], dar ne oprim aici.
Actele wajib ale rugăciunii sunt în număr de şaisprezece.
În picioare, spuneţi primul takbir şi intenţia
A ceea ce intenţionaţi să săvârşiţi. Recitaţi Fatihah
În picioare, apoi înclinaţi-vă cu adoraţie.
Reveniţi la poziţia iniţială. Prosternaţi-vă cu supunere.
Redresaţi-vă şi aşezaţi-vă înainte de a doua
Prosternare. Aşezaţi-vă pentru a face Salam.
Respectaţi ordinea menţionată în acest cânt.
Asiguraţi-vă că aveţi o poziţie dreaptă, în picioare sau aşezat.
Păstraţi fiecare poziţie o secundă sau două.
Ceilalţi trebuie să înceapă [fiecare parte a rugăciunii] doar după
Imam şi trebuie să sfârşească [rugăciunea] după ce el spune « Assalamu ‘Alaykum ».
Ei trebuie să aibă intenţia de a se ruga în urma imamului.
În unele cazuri, el trebuie să aibă intenţia de a dirija :
Atunci când se fac două rugăciuni, dar şi în rugăciunea fricii [de Allah],
În fiecare vineri şi atunci când vine să dirijeze din spate.
Fiecare, în rugăciune, trebuie să facă toate actele wajib,
Dar Fatihah, în cazul celor care se află în spatele imamului, este o excepţie.
Pentru rugăciunile wajib, este wajib să fiţi în picioare,
Dar rugăciunile mandub pot fi făcute şi dacă sunteţi aşezaţi.
Dacă nu puteţi sta în picioare, din cauza unei boli
Sau o altă incapacitate, rugaţi-vă aşa cum puteţi.
Dacă nu puteţi să vă aplecaţi, schiţaţi un gest
Pentru o înclinare, şi unul mai accentuat pentru o prosternare.
Dacă nu ştiţi [să recitaţi] Fatihah în arabă,
Rugaţi-vă în spatele cuiva [care ştie] şi păstraţi liniştea.
Dacă sunteţi mut şi nu puteţi vorbi, faceţi
Ce puteţi, dar nu pierdeţi rugăciunea.
Dacă nasul vă sângerează şi credeţi că nu se va opri
Puteţi totuşi să vă rugaţi în timp ce [sângele] curge.
Îndreptarea spre Ka’bah, starea de puritate [rituală],
Acoperirea corpului aşa cum am menţionat-o,
Spălarea impurităţilor corpului, a veşmintelor şi a solului.
Prima, a treia şi a patra nu anulează
Rugăciunea dacă nu sunt îndeplinite din cauza uitării sau din incapacitate.
Dacă v-aţi rugat în direcţie greşită din eroare,
Rugăciunea este bună, dar e mandub să fie refăcută.
Repetaţi-o dacă este timp,
La fel, dacă aţi uitat să spălaţi impurităţile,
Sau dacă aţi uitat s-o faceţi în direcţia corectă,
Sau să vă acoperiţi aşa cum s-a menţionat.
Totuşi, dacă nu aţi putut să vă acoperiţi sau
N-aţi putut s-o faceţi în direcţia corectă,
Rugăciunea este valabilă şi nu este mandub
Să fie refăcută. Mai sunt şi alte [detalii], dar ne oprim aici.
Actele wajib ale rugăciunii sunt în număr de şaisprezece.
În picioare, spuneţi primul takbir şi intenţia
A ceea ce intenţionaţi să săvârşiţi. Recitaţi Fatihah
În picioare, apoi înclinaţi-vă cu adoraţie.
Reveniţi la poziţia iniţială. Prosternaţi-vă cu supunere.
Redresaţi-vă şi aşezaţi-vă înainte de a doua
Prosternare. Aşezaţi-vă pentru a face Salam.
Respectaţi ordinea menţionată în acest cânt.
Asiguraţi-vă că aveţi o poziţie dreaptă, în picioare sau aşezat.
Păstraţi fiecare poziţie o secundă sau două.
Ceilalţi trebuie să înceapă [fiecare parte a rugăciunii] doar după
Imam şi trebuie să sfârşească [rugăciunea] după ce el spune « Assalamu ‘Alaykum ».
Ei trebuie să aibă intenţia de a se ruga în urma imamului.
În unele cazuri, el trebuie să aibă intenţia de a dirija :
Atunci când se fac două rugăciuni, dar şi în rugăciunea fricii [de Allah],
În fiecare vineri şi atunci când vine să dirijeze din spate.
Fiecare, în rugăciune, trebuie să facă toate actele wajib,
Dar Fatihah, în cazul celor care se află în spatele imamului, este o excepţie.
Pentru rugăciunile wajib, este wajib să fiţi în picioare,
Dar rugăciunile mandub pot fi făcute şi dacă sunteţi aşezaţi.
Dacă nu puteţi sta în picioare, din cauza unei boli
Sau o altă incapacitate, rugaţi-vă aşa cum puteţi.
Dacă nu puteţi să vă aplecaţi, schiţaţi un gest
Pentru o înclinare, şi unul mai accentuat pentru o prosternare.
Dacă nu ştiţi [să recitaţi] Fatihah în arabă,
Rugaţi-vă în spatele cuiva [care ştie] şi păstraţi liniştea.
Dacă sunteţi mut şi nu puteţi vorbi, faceţi
Ce puteţi, dar nu pierdeţi rugăciunea.
Dacă nasul vă sângerează şi credeţi că nu se va opri
Puteţi totuşi să vă rugaţi în timp ce [sângele] curge.
Cântul 15. Sunnah în rugăciune
Sunnah sunt actele cu adevărat bune de săvârşit
Dacă rataţi mai puţin de trei [dintre ele], rugăciunea voastră este valabilă.
Dacă rataţi trei sau mai multe, puteţi
Să corectaţi adăugând două prosternări pentru uitare.
Dacă rataţi una sau două, este mandub
Să corectaţi. Dar dacă nu [corectaţi] rugăciunea voastră rămâne corectă.
Recitaţi Coranul după Fatihah atunci când
Sunteţi în picioare în timpul primelor două unităţi.
Recitaţi în şoaptă în rugăciunile zilei şi în
A treia şi a patra unitate a rugăciunilor nopţii,
Şi cu voce tare în zori şi noaptea, în primele două
Unităţi. Spuneţi takbir când vă schimbaţi poziţia.
Atunci când vă ridicaţi după înclinare,
Spuneţi : « Sami’ a l-lahu li man hamidah »,
Dar cei ce se află în spatele imamului nu trebuie s-o spună.
Odată aşezat, salutaţi şi mărturisiţi, de două ori.
Faceţi o prosternare dacă aţi ratat doi
Takbir sau tahmid. Aşa prescrie Ibn Juzayy.
Coranul, după Fatihah, contează după
Recitarea, cantitatea şi poziţia în picioare.
Cantitatea în diferitele unităţi este o sunnah.
Chiar dacă se schimbă de mai multe ori.
Prosternaţi-vă doar pentru aceste sunnah,
Cele pe care le vom enumera nu necesită [recuperarea lor printr-o prosternare].
Chiar dacă le rataţi, rugăciunea rămâne valabilă :
Nu depăşiţi pe ceilalţi oameni, puneţi un obiect în faţa voastră,
Faceţi Chemarea la Rugăciune. Ascultaţi, nu faceţi zgomot
Atunci când imamul recită. Prosternaţi-vă cu mâine pe sol,
Precum şi cu genunchii şi degetele de la picioare. Când sunteţi aşezaţi
Mărturisiţi şi salutaţi cu cuvintele pe care le-a spus ‘Umar,
Binecuvântaţi-l pe Profet şi spuneţi cu voce tare primul
Salam. Adăugaţi un al doilea pentru a răspunde imamului,
Şi un am treilea, dacă cineva s-a rugat în stânga voastră.
Fiecare postură durează o secundă sau două.
Rugăciunea în grup este sunnah pentru doi bărbaţi sau mai mult.
Femeile trebuie să stea în spatele bărbaţilor şi nu invers.
O sunnah puternică cere ca oamenii să fie chemaţi la rugăciune
Făcându-se adhan, dacă a venit timpul unei rugăciune wajib
Şi grupul are nevoie de alte persoane.
Este sunnah să se scurteze o rugăciune de patru unităţi
Atunci când sunteţi în călătorie mai mare
De optzeci de kilometri şi nu rămâneţi
Mai mult de patru zile de la plecarea din oraşul vostru
Până în momentul în care reveniţi acasa. Puteţi
Să alăturaţi două rugăciuni pe zi, şi două ale nopţii
Atunci când călătoriţi şi timpul presează.
Faceţi pe cele ale zilei împreună în primul şi al doilea
Timp, şi faceţi acelaşi lucru pentru cele ale nopţii.
Timpul în care alăturaţi cele două rugăciuni depinde de momentul în care vă opriţi.
Şi cu aceste reguli ale alăturării ne vom opri.
Dacă rataţi mai puţin de trei [dintre ele], rugăciunea voastră este valabilă.
Dacă rataţi trei sau mai multe, puteţi
Să corectaţi adăugând două prosternări pentru uitare.
Dacă rataţi una sau două, este mandub
Să corectaţi. Dar dacă nu [corectaţi] rugăciunea voastră rămâne corectă.
Recitaţi Coranul după Fatihah atunci când
Sunteţi în picioare în timpul primelor două unităţi.
Recitaţi în şoaptă în rugăciunile zilei şi în
A treia şi a patra unitate a rugăciunilor nopţii,
Şi cu voce tare în zori şi noaptea, în primele două
Unităţi. Spuneţi takbir când vă schimbaţi poziţia.
Atunci când vă ridicaţi după înclinare,
Spuneţi : « Sami’ a l-lahu li man hamidah »,
Dar cei ce se află în spatele imamului nu trebuie s-o spună.
Odată aşezat, salutaţi şi mărturisiţi, de două ori.
Faceţi o prosternare dacă aţi ratat doi
Takbir sau tahmid. Aşa prescrie Ibn Juzayy.
Coranul, după Fatihah, contează după
Recitarea, cantitatea şi poziţia în picioare.
Cantitatea în diferitele unităţi este o sunnah.
Chiar dacă se schimbă de mai multe ori.
Prosternaţi-vă doar pentru aceste sunnah,
Cele pe care le vom enumera nu necesită [recuperarea lor printr-o prosternare].
Chiar dacă le rataţi, rugăciunea rămâne valabilă :
Nu depăşiţi pe ceilalţi oameni, puneţi un obiect în faţa voastră,
Faceţi Chemarea la Rugăciune. Ascultaţi, nu faceţi zgomot
Atunci când imamul recită. Prosternaţi-vă cu mâine pe sol,
Precum şi cu genunchii şi degetele de la picioare. Când sunteţi aşezaţi
Mărturisiţi şi salutaţi cu cuvintele pe care le-a spus ‘Umar,
Binecuvântaţi-l pe Profet şi spuneţi cu voce tare primul
Salam. Adăugaţi un al doilea pentru a răspunde imamului,
Şi un am treilea, dacă cineva s-a rugat în stânga voastră.
Fiecare postură durează o secundă sau două.
Rugăciunea în grup este sunnah pentru doi bărbaţi sau mai mult.
Femeile trebuie să stea în spatele bărbaţilor şi nu invers.
O sunnah puternică cere ca oamenii să fie chemaţi la rugăciune
Făcându-se adhan, dacă a venit timpul unei rugăciune wajib
Şi grupul are nevoie de alte persoane.
Este sunnah să se scurteze o rugăciune de patru unităţi
Atunci când sunteţi în călătorie mai mare
De optzeci de kilometri şi nu rămâneţi
Mai mult de patru zile de la plecarea din oraşul vostru
Până în momentul în care reveniţi acasa. Puteţi
Să alăturaţi două rugăciuni pe zi, şi două ale nopţii
Atunci când călătoriţi şi timpul presează.
Faceţi pe cele ale zilei împreună în primul şi al doilea
Timp, şi faceţi acelaşi lucru pentru cele ale nopţii.
Timpul în care alăturaţi cele două rugăciuni depinde de momentul în care vă opriţi.
Şi cu aceste reguli ale alăturării ne vom opri.
Cântul 16. Fadilah în rugăciune
Următoarele reguli mandub sunt destul de bine de respectat.
Dar dacă le veţi rata pe toate, rugăciunea voastră rămâne valabilă.
Ridicaţi mâinile la nivelul umerilor la primul takbir,
Apoi, cu teamă, coborâţile încet de-a lungul corpului,
Să purtaţi un veşmânt lung. În picioare sau aşezat, să priviţi
Drept înaintea voastră. Înclinaţi-vă fără să ridicaţi capul.
Spuneţi « Amin » în gând după Fatihah,
Dacă nu dirijaţi rugăciunea recitând pentru toţi.
În rugăciune în spatele imamului, recitaţi în gând,
În rugăciunile în care şi el face asta.
În rugăciunile Subh, în a doua staţiune în picioare,
Rugaţi-vă la Allah înainte de a vă înclina.
Spuneţi : « Subhana Rabiyya l-‘Adhim, » atunci când
Vă înclinaţi. Spuneţi-o de trei ori la fiecare înclinare.
În spatele imamului, spuneţi : « Rabbana wa laka l-hamd, »
Când vă redresaţi, şi înainte de a vă prosterna.
Rostiţi takbir când vă mişcaţi în jos sau în sus,
Aşteptaţi pentru al treilea imediat ce sunteţi în picioare.
În prosternare, puneţi mâinile pe sol prima dată,
Şi ridicaţi-le ultimele când vă ridicaţi.
Prosternaţi-vă având mâinile aliniate în dreptul urechilor.
Domnilor, îndepărtaţi pântecele de coapse.
În prosternare, spuneţi : « Subhana Rabbiya l-A’ la, »
De trei ori. Dirijaţi-vă detegele, pe sol, spre qiblah.
Atunci când mărturisiţi, strângeţi mâna, aşa cum am spus,
În această poziţie aşezată. Formulaţi cererile pe care le aveţi pentru Allah.
Prima poziţie aşezată este mai scurtă. Întoarceţi capul
Spre drepta atunci când rostiţi « kum ».
Mai sunt multe alte mandub, spun juriştii,
Dar ceea ce am menţionat aici vă va ajuta.
(Ibn ‘Aşir, Ghidul esenţial al ştiinţelor religioase)
Dar dacă le veţi rata pe toate, rugăciunea voastră rămâne valabilă.
Ridicaţi mâinile la nivelul umerilor la primul takbir,
Apoi, cu teamă, coborâţile încet de-a lungul corpului,
Să purtaţi un veşmânt lung. În picioare sau aşezat, să priviţi
Drept înaintea voastră. Înclinaţi-vă fără să ridicaţi capul.
Spuneţi « Amin » în gând după Fatihah,
Dacă nu dirijaţi rugăciunea recitând pentru toţi.
În rugăciune în spatele imamului, recitaţi în gând,
În rugăciunile în care şi el face asta.
În rugăciunile Subh, în a doua staţiune în picioare,
Rugaţi-vă la Allah înainte de a vă înclina.
Spuneţi : « Subhana Rabiyya l-‘Adhim, » atunci când
Vă înclinaţi. Spuneţi-o de trei ori la fiecare înclinare.
În spatele imamului, spuneţi : « Rabbana wa laka l-hamd, »
Când vă redresaţi, şi înainte de a vă prosterna.
Rostiţi takbir când vă mişcaţi în jos sau în sus,
Aşteptaţi pentru al treilea imediat ce sunteţi în picioare.
În prosternare, puneţi mâinile pe sol prima dată,
Şi ridicaţi-le ultimele când vă ridicaţi.
Prosternaţi-vă având mâinile aliniate în dreptul urechilor.
Domnilor, îndepărtaţi pântecele de coapse.
În prosternare, spuneţi : « Subhana Rabbiya l-A’ la, »
De trei ori. Dirijaţi-vă detegele, pe sol, spre qiblah.
Atunci când mărturisiţi, strângeţi mâna, aşa cum am spus,
În această poziţie aşezată. Formulaţi cererile pe care le aveţi pentru Allah.
Prima poziţie aşezată este mai scurtă. Întoarceţi capul
Spre drepta atunci când rostiţi « kum ».
Mai sunt multe alte mandub, spun juriştii,
Dar ceea ce am menţionat aici vă va ajuta.
(Ibn ‘Aşir, Ghidul esenţial al ştiinţelor religioase)
Cântul 17. Acte blamabile în rugăciune
Este blamabil să spuneţi în rugăciunile wajib
« Bismillah » precum şi « A’ udhu bi l-lah »,
Ca prosternarea să aibă loc pe o ţesătură, fie a turbanului
Sau a mâinilor, care v-ar izola fruntea [de podea],
Să recitaţi Coranul în timpul înclinărilor şi prosternărilor,
Să vă gândiţi la lume sau la bunuri terestre,
Să vă jucaţi cu mâinile sau să întoarceţi capul,
Să cereţi ceva lui Allah în timp ce recitaţi sau vă înclinaţi,
Să vă pocniţi degetele sau să le împreunaţi,
Să închideţi ochii sau să vă puneţi mâinile în şolduri,
Să începeţi atunci când trebuie să mergeţi la toaletă.
Totuşi, aceste lucruri nu anulează rugăciunea.
Nu este blamabil să purtaţi şosete sau
Încălţăminte ortopedică, să puneţi mâna
Dreaptă pe pântece, în rugăciunile
Mandub, atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei.
« Bismillah » precum şi « A’ udhu bi l-lah »,
Ca prosternarea să aibă loc pe o ţesătură, fie a turbanului
Sau a mâinilor, care v-ar izola fruntea [de podea],
Să recitaţi Coranul în timpul înclinărilor şi prosternărilor,
Să vă gândiţi la lume sau la bunuri terestre,
Să vă jucaţi cu mâinile sau să întoarceţi capul,
Să cereţi ceva lui Allah în timp ce recitaţi sau vă înclinaţi,
Să vă pocniţi degetele sau să le împreunaţi,
Să închideţi ochii sau să vă puneţi mâinile în şolduri,
Să începeţi atunci când trebuie să mergeţi la toaletă.
Totuşi, aceste lucruri nu anulează rugăciunea.
Nu este blamabil să purtaţi şosete sau
Încălţăminte ortopedică, să puneţi mâna
Dreaptă pe pântece, în rugăciunile
Mandub, atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei.
Cântul 18. Neglijenţă în prosternare
Dacă rataţi o sunnah sigură, puteţi
Să vă prosternaţi de două ori înainte de salam pentru a răscumpăra [pierderea].
Dacă aţi adăugat acte sau cuvinte din eroare
Faceţi două prosternări după ce aţi spus salam.
Dacă aţi adăugat sau aţi pierdut, prosternaţi-vă
Spunând : « Allahu akbar », înainte de a atinge solul.
Spuneţi : « Allahu akbar ». Aşezaţi-vă şi reîncepeţi.
Spuneţi din nou : « Allahu akbar ».
Atingeţi solul. Aşezaţi-vă.
Spunând : « Allahu akbar », mărturisiţi şi salutaţi.
Aşezat din nou, sfârşiţi cu salam.
În spatele unui imam, să nu vă prosternaţi
Căci el îşi asumă toate erorile voastre.
Dacă uitaţi să vă prosternaţi înainte,
Făceţi-o după, adică după salam.
Dacă uitaţi să faceţi prosternările,
Făceţi-o când vă amintiţi.
Dacă aţi omis o parte wajib, precum
O înclinare, reluaţi şi îndepliniţi-o.
Dacă v-aţi înclinat, anulaţi această unitate
Şi reîncepeţi, apoi continuaţi-vă rugăciunea.
Dacă aţi pronunţat salam prea devreme, repetaţi
Takbir în picioare şi astfel, sfârşiţi-vă rugăciunea.
În asemenea cazuri, prosternaţi-vă după salam,
Chiar dacă vă îndepliniţi rugăciunea în spatele imamului.
Dacă nu sunteţi siguri că aţi făcut un wajib sau aţi uitat
Numărul de unităţi efectuate, ţineţi cont doar
De ceea ce sunteţi siguri, şi prosternaţi-vă după [ce aţi recuperat].
Dar dacă aţi omis recitarea Coranului după Fatihah
Prosternaţi-vă înainte, la fel şi dacă aţi uitat
Să vă aşezaţi în mijlocul [unităţii] şi nu aţi refăcut [unitatea].
Dacă aţi făcut-o, prosternaţi-vă la sfârşit,
Dar numai dacă mâinile voastre au părăsit deja solul.
Să vă prosternaţi de două ori înainte de salam pentru a răscumpăra [pierderea].
Dacă aţi adăugat acte sau cuvinte din eroare
Faceţi două prosternări după ce aţi spus salam.
Dacă aţi adăugat sau aţi pierdut, prosternaţi-vă
Spunând : « Allahu akbar », înainte de a atinge solul.
Spuneţi : « Allahu akbar ». Aşezaţi-vă şi reîncepeţi.
Spuneţi din nou : « Allahu akbar ».
Atingeţi solul. Aşezaţi-vă.
Spunând : « Allahu akbar », mărturisiţi şi salutaţi.
Aşezat din nou, sfârşiţi cu salam.
În spatele unui imam, să nu vă prosternaţi
Căci el îşi asumă toate erorile voastre.
Dacă uitaţi să vă prosternaţi înainte,
Făceţi-o după, adică după salam.
Dacă uitaţi să faceţi prosternările,
Făceţi-o când vă amintiţi.
Dacă aţi omis o parte wajib, precum
O înclinare, reluaţi şi îndepliniţi-o.
Dacă v-aţi înclinat, anulaţi această unitate
Şi reîncepeţi, apoi continuaţi-vă rugăciunea.
Dacă aţi pronunţat salam prea devreme, repetaţi
Takbir în picioare şi astfel, sfârşiţi-vă rugăciunea.
În asemenea cazuri, prosternaţi-vă după salam,
Chiar dacă vă îndepliniţi rugăciunea în spatele imamului.
Dacă nu sunteţi siguri că aţi făcut un wajib sau aţi uitat
Numărul de unităţi efectuate, ţineţi cont doar
De ceea ce sunteţi siguri, şi prosternaţi-vă după [ce aţi recuperat].
Dar dacă aţi omis recitarea Coranului după Fatihah
Prosternaţi-vă înainte, la fel şi dacă aţi uitat
Să vă aşezaţi în mijlocul [unităţii] şi nu aţi refăcut [unitatea].
Dacă aţi făcut-o, prosternaţi-vă la sfârşit,
Dar numai dacă mâinile voastre au părăsit deja solul.
Cântul 19. Acte care anulează rugăciunea şi cele care nu o fac
După primul takbir sunt acte pe care
Nu puteţi să le faceţi fără să anulaţi rugăciunea.
Actele următoare, făcute cu intenţie, anulează rugăciunea :
Ratarea unui wajib, adăugarea unuia de natură non-verbală :
Mâncatul, băutul, vomatul, vorbitul, mormăitul,
Pronunţarea « salam » înainte de a fi sfârşit rugăciunea.
La fel şi pentru actele următoare, chiar fără intenţie :
Mişcatul prea mult (rămâneţi imobili !),
Petele de impuritatea, pierderea stării de puritate,
Râsul foarte puternic, dezbrăcarea grosolană,
Deturnarea completă de la direcţia rugăciunii,
Ocuparea cu altceva decât cu actul wajib,
Aminterea câtorva rugăciuni pierdute,
Omiterea prosternărilor sunnah neglijate
(Dacă vi le amintiţi după o lungă pauză),
Dublarea, din eroare, a numărului de unităţi ale unei rugăciuni.
Actele următoare nu anulează rugăciunea :
Ascultarea celui care are ceva să vă spună,
Semnul făcut cuiva, gemutul de durere,
Strigătul de teamă de Allah, avansarea sau datul înapoi,
Luarea unui vesmânt care a căzut la pământ,
Mâna dusă la gură în cazul celui ce cască, scărpinarea unei răni,
Recitarea Coranului în a treia sau a patra
Unitate sau a unor versete diferite [decât textul recitat],
În aceeaşi unitate. Recitarea Coranului cu voce tare sau în gând
Atunci când trebuia făcut contrariul,
Dregerea vocii, râgâitul sau scuipatul,
Omorârea unui scorpion, a unui şarpe sau a unei alte fiare.
Mai există şi alte cazuri, dar am menţionat destule,
Pentru a indica ce trebuie să faceţi şi ce nu.
Nu puteţi să le faceţi fără să anulaţi rugăciunea.
Actele următoare, făcute cu intenţie, anulează rugăciunea :
Ratarea unui wajib, adăugarea unuia de natură non-verbală :
Mâncatul, băutul, vomatul, vorbitul, mormăitul,
Pronunţarea « salam » înainte de a fi sfârşit rugăciunea.
La fel şi pentru actele următoare, chiar fără intenţie :
Mişcatul prea mult (rămâneţi imobili !),
Petele de impuritatea, pierderea stării de puritate,
Râsul foarte puternic, dezbrăcarea grosolană,
Deturnarea completă de la direcţia rugăciunii,
Ocuparea cu altceva decât cu actul wajib,
Aminterea câtorva rugăciuni pierdute,
Omiterea prosternărilor sunnah neglijate
(Dacă vi le amintiţi după o lungă pauză),
Dublarea, din eroare, a numărului de unităţi ale unei rugăciuni.
Actele următoare nu anulează rugăciunea :
Ascultarea celui care are ceva să vă spună,
Semnul făcut cuiva, gemutul de durere,
Strigătul de teamă de Allah, avansarea sau datul înapoi,
Luarea unui vesmânt care a căzut la pământ,
Mâna dusă la gură în cazul celui ce cască, scărpinarea unei răni,
Recitarea Coranului în a treia sau a patra
Unitate sau a unor versete diferite [decât textul recitat],
În aceeaşi unitate. Recitarea Coranului cu voce tare sau în gând
Atunci când trebuia făcut contrariul,
Dregerea vocii, râgâitul sau scuipatul,
Omorârea unui scorpion, a unui şarpe sau a unei alte fiare.
Mai există şi alte cazuri, dar am menţionat destule,
Pentru a indica ce trebuie să faceţi şi ce nu.
Cântul 20. Tipuri de rugăciune
Cei responsabili trebuie să facă cinci rugăciuni pe zi.
Bărbaţii trebuie să se roage în grup vinerea.
Unii trebuie să-i spele, să-i acopere [cu linţoliu] pe morţi,
Alţii, să facă rugăciunile mortului, să-l îngroape.
În afară de wajib, faceţi sunnah confirmate.
După ‘Isha’, săvârşiţi witr de o unitate.
Începeţi şi recitaţi. Înclinaţi-vă. Ridicaţi-vă.
Staţi drept, apoi faceţi prosternarea.
După prosternări, aşezaţi-vă, apoi
Mărturisiţi. Lăudaţi-l pe Profet. Faceţi salam.
Faceţi cele două rugăciuni ‘Id înainte de prânz, în grup.
Faceţi ca pentru Subh, dar iată diferenţele :
Nu faceţi Adhan, care este Chemarea la Rugăciune,
Spuneţi şase takbir fără yam – întrerupere.
Nu ridicaţi mâinile pentru aceste şase takbir.
Apoi recitaţi Fatihah, apoi Coran şi continaţi
Ca pentru o rugăciune obişnuită până la a doua unitate.
Spuneţi cinci takbir, de această dată.
Sfârşiţi ca orice rugăciune normală. Aşezaţi-vă.
Rămâneţi calmi şi ascultaţi predica imamului.
Imamul va trebui să se aşeze, apoi să se ridice pentru o altă
Predică. Apoi, va spune takbir încă şi încă.
Pentru ‘Id de sacrificiu, observaţi ce anume face imamul.
Apoi, este sunnah să se sacrifice o oaie,
Care are mai mult de un an şi fără defect.
Dacă nu, sacrificaţi o vacă sau o cămilă.
Este mandub să se spună takbir dupa fiecare rugăciune,
Începând cu Dhuhr şi până la Subh a celei de a patra zile.
Se pronunţă « Allahu akbar » de trei ori, nu mai mult,
Este cea mai bună metodă, dar mai sunt şi altele.
Faceţi o rugăciune sunnah înainte de amiază, o rugăciune
De două unităţi, dar există o variantă puţin diferită :
La fiecare unitate, înclinaţi-vă de două ori, ridicaţi-vă
Şi recitaţi din Coran de două ori mai mult.
Pe timp de secetă, este sunnah să faceţi
În grup o rugăciune de două unităţi pentru ploaie.
Cereţi iertare cu sinceritate şi ploaia
Va cădea. Astfel ne învaţă Coranul.
Acestea au fost sunnah. Fajr este raghibah în zori
Şi înainte de Subh, şi nu este făcută înainte de prânz.
Rugăciunea Fajr este spusă cu voce joasă, şi e formată
Doar din Fatihah, din două unităţi.
Fadilah sunt rugăciunea de Masjid
Şi Tarawih-urile făcute la voi sau la moscheie
Sunt cele zece unităţi de rugăciune făcute după Isha
Sau înaintea zorilor în timpul lunii Ramadan.
Tarawih-urile conţin versete de Coran.
Faceţi rugăciunea dimineţii şi Wudu’.
Faceţi şi rugăciuni după Dhuhr şi Maghrib
Precum şi înainte de Dhuhr şi ‘Asr. În toate cazurile, rugaţi-vă.
Cele patru din urmă vor conţine două unităţi sau mai multe.
Faceţi rugăciunea Shaf, de două unităţi chiar înainte de Witr.
În timpul nopţii, faceţi rugăciuni formate din două unităţî.
Cât priveşte rugăciunile nafilah, faceţi când puteţi.
Dacă aţi făcut ceva rău şi vreţi să vă corectaţi
Faceţi o rugăciune de două unităţi şi căiţi-vă.
Dacă aveţi mare nevoie de ceva,
Faceţi rugăciunea pentru nevoie, care conţine două unităţi.
Dacă nu ştiţi pentru ce vreţi
Să imploraţi, cereţi Preaînaltului să vă lumineze.
Mai sunt şi alte nafilah, dar este suficient pentru început.
Acum, [trebuie ştiut] că nu se fac rugăciuni mandub,
La răsăritul şi al apusul soarelui, la orele rugăciunilor wajib,
Vinerea la intrarea imamului [în moscheie] şi în timpul predicii,
Când abia aveţi timp pentru rugăciunile wajib,
Şi în timpul săvârşirii unei rugăciuni de grup.
După ‘Asr şi la răsărit rugăciunile mandub sunt blamabile,
Dar sunt permise în alte momente.
Nu este blamabil să faceţi Fajr sau Witr după
Răsăritul zorilor, având în vedere că este momentul celui de-al doilea timp [pentru ele].
Bărbaţii trebuie să se roage în grup vinerea.
Unii trebuie să-i spele, să-i acopere [cu linţoliu] pe morţi,
Alţii, să facă rugăciunile mortului, să-l îngroape.
În afară de wajib, faceţi sunnah confirmate.
După ‘Isha’, săvârşiţi witr de o unitate.
Începeţi şi recitaţi. Înclinaţi-vă. Ridicaţi-vă.
Staţi drept, apoi faceţi prosternarea.
După prosternări, aşezaţi-vă, apoi
Mărturisiţi. Lăudaţi-l pe Profet. Faceţi salam.
Faceţi cele două rugăciuni ‘Id înainte de prânz, în grup.
Faceţi ca pentru Subh, dar iată diferenţele :
Nu faceţi Adhan, care este Chemarea la Rugăciune,
Spuneţi şase takbir fără yam – întrerupere.
Nu ridicaţi mâinile pentru aceste şase takbir.
Apoi recitaţi Fatihah, apoi Coran şi continaţi
Ca pentru o rugăciune obişnuită până la a doua unitate.
Spuneţi cinci takbir, de această dată.
Sfârşiţi ca orice rugăciune normală. Aşezaţi-vă.
Rămâneţi calmi şi ascultaţi predica imamului.
Imamul va trebui să se aşeze, apoi să se ridice pentru o altă
Predică. Apoi, va spune takbir încă şi încă.
Pentru ‘Id de sacrificiu, observaţi ce anume face imamul.
Apoi, este sunnah să se sacrifice o oaie,
Care are mai mult de un an şi fără defect.
Dacă nu, sacrificaţi o vacă sau o cămilă.
Este mandub să se spună takbir dupa fiecare rugăciune,
Începând cu Dhuhr şi până la Subh a celei de a patra zile.
Se pronunţă « Allahu akbar » de trei ori, nu mai mult,
Este cea mai bună metodă, dar mai sunt şi altele.
Faceţi o rugăciune sunnah înainte de amiază, o rugăciune
De două unităţi, dar există o variantă puţin diferită :
La fiecare unitate, înclinaţi-vă de două ori, ridicaţi-vă
Şi recitaţi din Coran de două ori mai mult.
Pe timp de secetă, este sunnah să faceţi
În grup o rugăciune de două unităţi pentru ploaie.
Cereţi iertare cu sinceritate şi ploaia
Va cădea. Astfel ne învaţă Coranul.
Acestea au fost sunnah. Fajr este raghibah în zori
Şi înainte de Subh, şi nu este făcută înainte de prânz.
Rugăciunea Fajr este spusă cu voce joasă, şi e formată
Doar din Fatihah, din două unităţi.
Fadilah sunt rugăciunea de Masjid
Şi Tarawih-urile făcute la voi sau la moscheie
Sunt cele zece unităţi de rugăciune făcute după Isha
Sau înaintea zorilor în timpul lunii Ramadan.
Tarawih-urile conţin versete de Coran.
Faceţi rugăciunea dimineţii şi Wudu’.
Faceţi şi rugăciuni după Dhuhr şi Maghrib
Precum şi înainte de Dhuhr şi ‘Asr. În toate cazurile, rugaţi-vă.
Cele patru din urmă vor conţine două unităţi sau mai multe.
Faceţi rugăciunea Shaf, de două unităţi chiar înainte de Witr.
În timpul nopţii, faceţi rugăciuni formate din două unităţî.
Cât priveşte rugăciunile nafilah, faceţi când puteţi.
Dacă aţi făcut ceva rău şi vreţi să vă corectaţi
Faceţi o rugăciune de două unităţi şi căiţi-vă.
Dacă aveţi mare nevoie de ceva,
Faceţi rugăciunea pentru nevoie, care conţine două unităţi.
Dacă nu ştiţi pentru ce vreţi
Să imploraţi, cereţi Preaînaltului să vă lumineze.
Mai sunt şi alte nafilah, dar este suficient pentru început.
Acum, [trebuie ştiut] că nu se fac rugăciuni mandub,
La răsăritul şi al apusul soarelui, la orele rugăciunilor wajib,
Vinerea la intrarea imamului [în moscheie] şi în timpul predicii,
Când abia aveţi timp pentru rugăciunile wajib,
Şi în timpul săvârşirii unei rugăciuni de grup.
După ‘Asr şi la răsărit rugăciunile mandub sunt blamabile,
Dar sunt permise în alte momente.
Nu este blamabil să faceţi Fajr sau Witr după
Răsăritul zorilor, având în vedere că este momentul celui de-al doilea timp [pentru ele].
Abonați-vă la:
Postări (Atom)