Să ştiţi că puritatea [rituală] este pierdută dacă urinaţi,
Dacă produceţi fecale sau flatulenţe,
Dacă aveţi o emisie post-urinară
Sau o descărcare pre-seminală, faceţi abluţiunea.
Pentru aceasta din urmă, trebuie să vă spălaţi părţile
Intime, dar nu trebuie să faceţi o baie dacă este doar atât [1].
Dacă ejaculaţi, puritatea rituală s-a pierdut,
Dacă este o problemă constantă [2] puritatea subzistă.
Dacă intraţi într-un somn profund, în timpul căruia
Nu mai auziţi nici un sunet din ambianţa înconjurătoare [3], puritatea voastră s-a pierdut.
Dacă vă îmbătaţi, leşinaţi sau aveţi
Un acces de nebunie, nu mai sunteţi pur. Rugaţi-vă după.
Dacă îmbrăţişaţi sau mângâiaţi pielea unei persoane
De alt sex, cu senzualitate, lucrurile stau la fel [4],
Chiar dacă nu ajungeţi la scop [5];
Săruturile pe gură, de asemeni, duc la pierderea purităţii.
Tinerilor, dacă vă atingeţi organul sexual cu degetele
Sau cu palma ; tinere fete, dacă vă puneţi mâna
În părţile intime ; să ştiţi că aceste cazuri
Vor duce la pierderea purităţii, să nu vă îndoiţi de acest lucru.
La fel, cel care-şi părăseşte religia, este şi el impur.
Urmăriţi ca cererea naturii să ajungă la final,
Scuturaţi-vă penisul până când nu mai curge urină.
Tineri şi tinere, utilizaţi apa pentru a vă spăla [organele genitale],
Puteţi utiliza o ţesătură sau o piatră
Sau altceva de acest gen, pur şi simplu.
Acest lucru [6], doar dacă mizeria nu este în jurul vostru,
În acest caz trebuie să utilizaţi apa, sau amândouă [7].
Dacă alăptaţi, acest lucru nu duce la pierderea purităţii,
După cum nici schimbarea scutecelor bebeluşului.
Veţi rămâne puri dacă transpiraţi sau sângeraţi
Din cauza unei răni, sau mâncaţi ceva ars.
Cu alte cuvinte, cele mai multe dintre celelalte lucruri [nepomenite aici]
Precum transportarea unui mort, nu duc la pierderea purităţii [rituale].
Să ştiţi că atunci când aveţi nevoie de o abluţiune [8]
Nu puteţi face nici rugăciunea nici o circumambulaţiune [9],
Nu puteţi nici să atingeţi Coranul, nici să vă
Prosternaţi. Astfel, puritatea şi rugăciunea sunt în legătură.
Note:
[1] Dacă nu are loc contactul sexual.
[2] Dacă ejacularea are loc în cazul unei maladii, fără să implice nimic de natură sexuală.
[3] Este exceptat cazul unei aţipiri de câteva minute, fără somn profund.
[4] Deci, şi în acest caz puritatea rituală este pierdută.
[5] Chiar dacă actul sexual propriu-zis nu are loc.
[6] Se are în vedere posibilitatea spălării fără apă, în deşert de exemplu.
[7] Adică atât apa cât şi un material uscat, dar curat.
[8] Deci, sunteţi în stare de impuritate rituală.
[9] Adică un cerc în jurul Kaabei.
Cântul 9. Baia pentru purificare
Dacă aţi avut raporturi sexuale finalizate cu ejaculare
Sau fie şi dacă aţi ajuns până la penetrare
‘Wudu simplu nu ajunge pentru curăţare,
Veţi avea nevoie de ghusl.
Fără săvârşirea acestui ritual,
Să nu citiţi Cartea, să nu mergeţi la moscheie.
Doamnelor, dacă sunteţi în perioada menstruaţiei sau aveţi o sângerare
Post-natală, săvârşiţi ghusl când au luat sfârşit.
Atât timp cât menstruaţiile nu au luat sfârşit
Nu puteţi face dragoste, nici să postiţi.
Nu puteţi nici să săvârşiţi alte ritualuri,
Afară doar de recitarea Coranului din memorie.
Dacă sângerarea menstruală durează mai mult de paisprezece zile
Sau mai mult de trei zile decât aveţi obicei,
Excedentul de sânge este pur, şi vă puteţi face rugăciunile,
Să postiţi şi să faceţi dragoste, chiar dacă sângerarea persistă.
La fel, dacă menstruaţia începe prea devreme
În raport cu ciclul precedent.
În cele ce urmează, vom arâta cum trebuie săvârşit ghusl.
Este ceva uşor, care nu cere concentrare.
Patru elemente sunt necesare în vederea ritualului ghusl:
Formulaţi intenţia, la fel ca şi pentru ‘wudu,
Treceţi-vă mâna peste corpul ud,
Sau utilizaţi o mănuşă, o ţesătură sau un prosop.
« Atingeţi toate părţile ascunse », spune Ibn Rushd [1],
« Precum subsuorile sau partea dintre fese. »
Spălaţi-vă pletele. Cozile trebuie să fie desfăcute
Nu luaţi nici o pauză înainte de a fi sfârşit [ritualul].
Sunnah spune că trebuie început cu mâinile,
Apoi, să se spele gura, nasul, interiorul urechii.
Fadilah impune să se înceapă cu [recitarea formulei] bismillah,
Apoi să se spele impurităţile părţilor intime;
Apoi, să se evite atingerea lor cu degetele
Sau cu palmele, în caz contrar impunându-se abluţiunea
Spălaţi membrele la fel ca în abluţiune, înaintea
A ceea ce mai rămâne, începându-se cu susul şi cu dreapta.
Spălaţi-vă pletele trecând cu mâna peste rădăcina părului,
« Vărsaţi apă peste cap de trei ori », spune Sidi Khalil.
Note:
[1] Cunoscut în Europa medievală şi sub numele de Averroes.
Sau fie şi dacă aţi ajuns până la penetrare
‘Wudu simplu nu ajunge pentru curăţare,
Veţi avea nevoie de ghusl.
Fără săvârşirea acestui ritual,
Să nu citiţi Cartea, să nu mergeţi la moscheie.
Doamnelor, dacă sunteţi în perioada menstruaţiei sau aveţi o sângerare
Post-natală, săvârşiţi ghusl când au luat sfârşit.
Atât timp cât menstruaţiile nu au luat sfârşit
Nu puteţi face dragoste, nici să postiţi.
Nu puteţi nici să săvârşiţi alte ritualuri,
Afară doar de recitarea Coranului din memorie.
Dacă sângerarea menstruală durează mai mult de paisprezece zile
Sau mai mult de trei zile decât aveţi obicei,
Excedentul de sânge este pur, şi vă puteţi face rugăciunile,
Să postiţi şi să faceţi dragoste, chiar dacă sângerarea persistă.
La fel, dacă menstruaţia începe prea devreme
În raport cu ciclul precedent.
În cele ce urmează, vom arâta cum trebuie săvârşit ghusl.
Este ceva uşor, care nu cere concentrare.
Patru elemente sunt necesare în vederea ritualului ghusl:
Formulaţi intenţia, la fel ca şi pentru ‘wudu,
Treceţi-vă mâna peste corpul ud,
Sau utilizaţi o mănuşă, o ţesătură sau un prosop.
« Atingeţi toate părţile ascunse », spune Ibn Rushd [1],
« Precum subsuorile sau partea dintre fese. »
Spălaţi-vă pletele. Cozile trebuie să fie desfăcute
Nu luaţi nici o pauză înainte de a fi sfârşit [ritualul].
Sunnah spune că trebuie început cu mâinile,
Apoi, să se spele gura, nasul, interiorul urechii.
Fadilah impune să se înceapă cu [recitarea formulei] bismillah,
Apoi să se spele impurităţile părţilor intime;
Apoi, să se evite atingerea lor cu degetele
Sau cu palmele, în caz contrar impunându-se abluţiunea
Spălaţi membrele la fel ca în abluţiune, înaintea
A ceea ce mai rămâne, începându-se cu susul şi cu dreapta.
Spălaţi-vă pletele trecând cu mâna peste rădăcina părului,
« Vărsaţi apă peste cap de trei ori », spune Sidi Khalil.
Note:
[1] Cunoscut în Europa medievală şi sub numele de Averroes.
Cântul 10. Abluţiunea uscată
Dacă nu este apă, sau [apa] vă poate dăuna,
Faceţi abluţiunea cu nisip sau cu o piatră,
Faceţi o singură rugăciune wajib la timpul ei.
Nu mai mult. Dar puteţi face rugăciunea pentru cel mort,
Sau alte acte de cult suplimentare, sau chiar,
Rugăciunea de Vineri, dacă sunteţi bolnav sau în călătorie.
Trebuie să atingeţi piatra cu intenţia [de a face abluţiunea], să vă ştergeţi
Obrajii, mâinile până la încheietură [1] şi între degete.
Nu faceţi pauză între gesturi
Şi actul rugăciunii pe care doriţi s-o împliniţi.
Pentru rugăciunile wajib, aşteptaţi vremea lor înainte
De a face tayamum, dar ascultaţi versetele următoare:
Aşteptaţi sfârşitul primului timp, dacă aveţi
Speranţa să găsiţi apă sau atunci aşteptaţi până la mijloc.
Nu aşteptaţi deloc, dacă aţi pierdut speranţa [de a găsi apă].
Aşteptarea este mandub, pentru primul timp.
Sensul expresiei « pereche de timp » va fi dat
În cântul următor. Atunci, să-l învăţaţi.
Sunnah spune să fie atinsă cu piatra:
Faţa, mâinile, apoi braţele până la coate.
Fadilah impune să se tacă, să se spună bismillah,
Să se săvârşească [tayamum] cu graţie, îndreptat spre qiblah.
Ceea ce duce la pierderea ‘wudu, este valabil şi acum.
Dar, dacă aveţi apă înainte de rugăciune, utilizaţi-o.
Dacă este apă după rugăciune, este mandub
Să fie utilizată [la ‘wudu], şi să se refacă rugăciunea. Este meritoriu.
Acest lucru contează numai pentru primul timp,
Dar nu şi pentru al doilea.
Note:
[1] Este vorba de încheietura care uneşte oasele palmei şi oasele antebraţului (cubitus şi radius).
Faceţi abluţiunea cu nisip sau cu o piatră,
Faceţi o singură rugăciune wajib la timpul ei.
Nu mai mult. Dar puteţi face rugăciunea pentru cel mort,
Sau alte acte de cult suplimentare, sau chiar,
Rugăciunea de Vineri, dacă sunteţi bolnav sau în călătorie.
Trebuie să atingeţi piatra cu intenţia [de a face abluţiunea], să vă ştergeţi
Obrajii, mâinile până la încheietură [1] şi între degete.
Nu faceţi pauză între gesturi
Şi actul rugăciunii pe care doriţi s-o împliniţi.
Pentru rugăciunile wajib, aşteptaţi vremea lor înainte
De a face tayamum, dar ascultaţi versetele următoare:
Aşteptaţi sfârşitul primului timp, dacă aveţi
Speranţa să găsiţi apă sau atunci aşteptaţi până la mijloc.
Nu aşteptaţi deloc, dacă aţi pierdut speranţa [de a găsi apă].
Aşteptarea este mandub, pentru primul timp.
Sensul expresiei « pereche de timp » va fi dat
În cântul următor. Atunci, să-l învăţaţi.
Sunnah spune să fie atinsă cu piatra:
Faţa, mâinile, apoi braţele până la coate.
Fadilah impune să se tacă, să se spună bismillah,
Să se săvârşească [tayamum] cu graţie, îndreptat spre qiblah.
Ceea ce duce la pierderea ‘wudu, este valabil şi acum.
Dar, dacă aveţi apă înainte de rugăciune, utilizaţi-o.
Dacă este apă după rugăciune, este mandub
Să fie utilizată [la ‘wudu], şi să se refacă rugăciunea. Este meritoriu.
Acest lucru contează numai pentru primul timp,
Dar nu şi pentru al doilea.
Note:
[1] Este vorba de încheietura care uneşte oasele palmei şi oasele antebraţului (cubitus şi radius).
Cântul 12. Săvârşirea rugăciunii
Să fiţi curaţi. Să fiţi puri. Îmbrăcaţi-vă. Ridicaţi-vă.
Îndreptaţi-vă spre Ka’bah. Formulaţi intenţia şi spuneţi :
« Allahu akbar. » Lăsaţi mâinile jos. Lăsaţi-le să atârne.
Începeţi prin [a recita] Fatihah. Mişcaţi limba [în gură].
Apoi, recitaţi un alt fragment din Coran. Spuneţi : « Allahu akbar, »
Înclinaţi-vă. Priviţi înspre pământ.
[Aplecaţi-vă în unghi de 90o şi] ţineţi-vă genunchii [cu palmele]. Lăudaţi-l pe Allah.
Redresaţi-vă, lăudaţi-l pe Allah, apoi proclamaţi : « Allahu akbar. »
Aşezaţi-vă palmele pe pământ, apoi genunchii, şi în cele din urmă
Faţa. Reveniţi [în genunchi] şi spuneţi : « Allahu akbar. »
Rămânţi drept. Reîncepeţi prin a pronunţa « Allahu akbar. »
Puneţi faţa pe pământ.
Lăudaţi-l pe Domnul. Împingeţi palmele
Spunând : « Allahu akbar ». Ridicaţi-vă în picioare.
Aceasta este o unitate. Acum urmaţi [lectura].
Rugăciunile au una, două, trei sau patru unităţi.
Începeţi [a doua unitate] cu primul capitol [din Coran] încă o dată,
Apoi un alt extras din Coran, ceva mai scurt de data asta.
Apoi, înclinaţi-vă [în unghi de 90o]. Reveniţi la poziţia iniţîală. Prosternaţi-vă.
Aşezaţi-vă [în genunchi]. Prosternaţi-vă. Apoi, aşezaţi-vă [în genunchi], drepţi
Ridicând piciorul drept şi menţinând detegele de la picior
Pe pământ. Plasaţi piciorul stâng sub cel drept.
Coapsa şi piciorul stâng ating solul.
Plasaţi mâna stângă cu palma pe coapsa stângă.
Pliaţi cele trei degete ale mâinii drepte,
Vârfurile lor atingând palma, aproape de police.
Sunt posibile mai multe poziţii, dar oricum,
Policele şi indexul sunt îndreptate înainte.
Mişcaţi indexul precum acele unui ceasornic,
În cerc îngust, încercând să-l păstraţi drept.
Recitaţi salutările şi mărturiile, apoi
Laudele la adresa Profetului şi cererile.
Apoi, puneţi-vă mâna dreaptă pe coapsă.
Spuneţi : « Assalamu ‘Alaykum » o dată, şi s-a terminat.
Uneori, numărul unităţilor [de rugăciune] este patru.
Sau chiar trei, doar una în plus [faţă de ceea ce s-a descris anterior].
Recitaţi Coranul doar în timpul primei
Perechi de unităţi, dar Fatihah de fiecare dată.
Vă aşezaţi la a adoua şi a patra unitate,
Dar şi la a treia pentru rugăciunea Maghreb.
Subh are două unităţi. Dhuhr, ‘Asr,
Şi ‘Isha’ au patru. Maghreb are trei.
Publicat de Radu Iliescu la 8:31 PM 0 comentarii
Etichete: Ghidul ştiinţelor religioase (de Ibn Aşir)
Cântul 11. Orarul celor Cinci Rugăciuni
Rugăciunile sunt în număr de cinci, să nu rataţi niciuna.
Fiecare are timpul ei, deci rugaţi-vă în primul timp.
Subh este rugăciunea de dimineaţă, al cărei timp începe în zori,
Dhuhr este cea de după-amiază, când se desenează umbrele,
‘Asr este rugăciunea de după-amiază când se etalează umbrele,
Maghreb este rugăciunea de după apusul soarelui,
‘Isha’ este rugăciunea de după căderea nopţii.
Faceţi Subh când stelele încă mai lucesc,
Faceţi Dhuhr până când umbra voastră nu e mai
Mare ca voi, şi ‘Asr câtă vreme soarele este încă galben.
Faceţi Maghreb puţin după apusul soarelui,
Şi ‘Isha’ până la sfârşitul primei treimi a nopţii.
Al doilea timp al rugăciunii Subh durează până la răsăritul soarelui,
Şi cel al Dhuhr şi ‘Asr atâta vreme câtă soarele încă mai luceşte.
Al doilea timp al rugăciunilor Maghreb şi ‘Isha’ durează până în zori,
Pentru cei a căror spirit a fost absent [la primul timp],
Care erau leşinaţi, adormiţi, sau uitaseră,
Cei care n-au putut găsi nici apă nici piatră,
Şi pentru femeile care sângerau până la al doilea
Timp. Pentru ceilalţi, este rău să aştepte acest timp.
Rugăciunile ar trebui să fie săvârsite atunci când
Soseşte timpul lor. Deci, rugaţi-vă la vreme, atâta timp cât trăiţi.
Îndreptaţi-vă spre Ka’bah. Formulaţi intenţia şi spuneţi :
« Allahu akbar. » Lăsaţi mâinile jos. Lăsaţi-le să atârne.
Începeţi prin [a recita] Fatihah. Mişcaţi limba [în gură].
Apoi, recitaţi un alt fragment din Coran. Spuneţi : « Allahu akbar, »
Înclinaţi-vă. Priviţi înspre pământ.
[Aplecaţi-vă în unghi de 90o şi] ţineţi-vă genunchii [cu palmele]. Lăudaţi-l pe Allah.
Redresaţi-vă, lăudaţi-l pe Allah, apoi proclamaţi : « Allahu akbar. »
Aşezaţi-vă palmele pe pământ, apoi genunchii, şi în cele din urmă
Faţa. Reveniţi [în genunchi] şi spuneţi : « Allahu akbar. »
Rămânţi drept. Reîncepeţi prin a pronunţa « Allahu akbar. »
Puneţi faţa pe pământ.
Lăudaţi-l pe Domnul. Împingeţi palmele
Spunând : « Allahu akbar ». Ridicaţi-vă în picioare.
Aceasta este o unitate. Acum urmaţi [lectura].
Rugăciunile au una, două, trei sau patru unităţi.
Începeţi [a doua unitate] cu primul capitol [din Coran] încă o dată,
Apoi un alt extras din Coran, ceva mai scurt de data asta.
Apoi, înclinaţi-vă [în unghi de 90o]. Reveniţi la poziţia iniţîală. Prosternaţi-vă.
Aşezaţi-vă [în genunchi]. Prosternaţi-vă. Apoi, aşezaţi-vă [în genunchi], drepţi
Ridicând piciorul drept şi menţinând detegele de la picior
Pe pământ. Plasaţi piciorul stâng sub cel drept.
Coapsa şi piciorul stâng ating solul.
Plasaţi mâna stângă cu palma pe coapsa stângă.
Pliaţi cele trei degete ale mâinii drepte,
Vârfurile lor atingând palma, aproape de police.
Sunt posibile mai multe poziţii, dar oricum,
Policele şi indexul sunt îndreptate înainte.
Mişcaţi indexul precum acele unui ceasornic,
În cerc îngust, încercând să-l păstraţi drept.
Recitaţi salutările şi mărturiile, apoi
Laudele la adresa Profetului şi cererile.
Apoi, puneţi-vă mâna dreaptă pe coapsă.
Spuneţi : « Assalamu ‘Alaykum » o dată, şi s-a terminat.
Uneori, numărul unităţilor [de rugăciune] este patru.
Sau chiar trei, doar una în plus [faţă de ceea ce s-a descris anterior].
Recitaţi Coranul doar în timpul primei
Perechi de unităţi, dar Fatihah de fiecare dată.
Vă aşezaţi la a adoua şi a patra unitate,
Dar şi la a treia pentru rugăciunea Maghreb.
Subh are două unităţi. Dhuhr, ‘Asr,
Şi ‘Isha’ au patru. Maghreb are trei.
Publicat de Radu Iliescu la 8:31 PM 0 comentarii
Etichete: Ghidul ştiinţelor religioase (de Ibn Aşir)
Cântul 11. Orarul celor Cinci Rugăciuni
Rugăciunile sunt în număr de cinci, să nu rataţi niciuna.
Fiecare are timpul ei, deci rugaţi-vă în primul timp.
Subh este rugăciunea de dimineaţă, al cărei timp începe în zori,
Dhuhr este cea de după-amiază, când se desenează umbrele,
‘Asr este rugăciunea de după-amiază când se etalează umbrele,
Maghreb este rugăciunea de după apusul soarelui,
‘Isha’ este rugăciunea de după căderea nopţii.
Faceţi Subh când stelele încă mai lucesc,
Faceţi Dhuhr până când umbra voastră nu e mai
Mare ca voi, şi ‘Asr câtă vreme soarele este încă galben.
Faceţi Maghreb puţin după apusul soarelui,
Şi ‘Isha’ până la sfârşitul primei treimi a nopţii.
Al doilea timp al rugăciunii Subh durează până la răsăritul soarelui,
Şi cel al Dhuhr şi ‘Asr atâta vreme câtă soarele încă mai luceşte.
Al doilea timp al rugăciunilor Maghreb şi ‘Isha’ durează până în zori,
Pentru cei a căror spirit a fost absent [la primul timp],
Care erau leşinaţi, adormiţi, sau uitaseră,
Cei care n-au putut găsi nici apă nici piatră,
Şi pentru femeile care sângerau până la al doilea
Timp. Pentru ceilalţi, este rău să aştepte acest timp.
Rugăciunile ar trebui să fie săvârsite atunci când
Soseşte timpul lor. Deci, rugaţi-vă la vreme, atâta timp cât trăiţi.
Cântul 13. Îmbrăcarea şi sângerarea
Domnişoarelor, trebuie să vă acoperiţi capul
În public sau atunci când împliniţi rugăciunea.
Nu puteţi să vă descoperiţi decât mâinile şi feţele,
Dacă se vede altceva, trebuie să refaceţi rugăciunea.
Aşa este şi nu altfel.
Să nu vă rugaţi decât atunci când sângerarea a încetat.
« Nu sunteţi obligate să refaceţi rugăciunile pierdute, » [1] se spune.
« Dar curăţaţi-vă pentru a putea să vă rugaţi în restul zilei. »
Tinerilor, când sunteţi în public, asiguraţi-vă că nimeni nu vă vede
Deasupra genunchilor şi până la buric.
În rugăciune, nici una dintre aceste părţi nu trebuie să fie expusă.
Iar dacă vă acoperiţi mai mult, nu va fi decât mai bine.
Note:
[1] Este vorba de rugăciunile pierdute în timpul menstruaţiei sau a sângerării post-natale.
În public sau atunci când împliniţi rugăciunea.
Nu puteţi să vă descoperiţi decât mâinile şi feţele,
Dacă se vede altceva, trebuie să refaceţi rugăciunea.
Aşa este şi nu altfel.
Să nu vă rugaţi decât atunci când sângerarea a încetat.
« Nu sunteţi obligate să refaceţi rugăciunile pierdute, » [1] se spune.
« Dar curăţaţi-vă pentru a putea să vă rugaţi în restul zilei. »
Tinerilor, când sunteţi în public, asiguraţi-vă că nimeni nu vă vede
Deasupra genunchilor şi până la buric.
În rugăciune, nici una dintre aceste părţi nu trebuie să fie expusă.
Iar dacă vă acoperiţi mai mult, nu va fi decât mai bine.
Note:
[1] Este vorba de rugăciunile pierdute în timpul menstruaţiei sau a sângerării post-natale.
Cântul 14. Wajib în rugăciune
Patru condiţii sunt necesare pentru rugăciune :
Îndreptarea spre Ka’bah, starea de puritate [rituală],
Acoperirea corpului aşa cum am menţionat-o,
Spălarea impurităţilor corpului, a veşmintelor şi a solului.
Prima, a treia şi a patra nu anulează
Rugăciunea dacă nu sunt îndeplinite din cauza uitării sau din incapacitate.
Dacă v-aţi rugat în direcţie greşită din eroare,
Rugăciunea este bună, dar e mandub să fie refăcută.
Repetaţi-o dacă este timp,
La fel, dacă aţi uitat să spălaţi impurităţile,
Sau dacă aţi uitat s-o faceţi în direcţia corectă,
Sau să vă acoperiţi aşa cum s-a menţionat.
Totuşi, dacă nu aţi putut să vă acoperiţi sau
N-aţi putut s-o faceţi în direcţia corectă,
Rugăciunea este valabilă şi nu este mandub
Să fie refăcută. Mai sunt şi alte [detalii], dar ne oprim aici.
Actele wajib ale rugăciunii sunt în număr de şaisprezece.
În picioare, spuneţi primul takbir şi intenţia
A ceea ce intenţionaţi să săvârşiţi. Recitaţi Fatihah
În picioare, apoi înclinaţi-vă cu adoraţie.
Reveniţi la poziţia iniţială. Prosternaţi-vă cu supunere.
Redresaţi-vă şi aşezaţi-vă înainte de a doua
Prosternare. Aşezaţi-vă pentru a face Salam.
Respectaţi ordinea menţionată în acest cânt.
Asiguraţi-vă că aveţi o poziţie dreaptă, în picioare sau aşezat.
Păstraţi fiecare poziţie o secundă sau două.
Ceilalţi trebuie să înceapă [fiecare parte a rugăciunii] doar după
Imam şi trebuie să sfârşească [rugăciunea] după ce el spune « Assalamu ‘Alaykum ».
Ei trebuie să aibă intenţia de a se ruga în urma imamului.
În unele cazuri, el trebuie să aibă intenţia de a dirija :
Atunci când se fac două rugăciuni, dar şi în rugăciunea fricii [de Allah],
În fiecare vineri şi atunci când vine să dirijeze din spate.
Fiecare, în rugăciune, trebuie să facă toate actele wajib,
Dar Fatihah, în cazul celor care se află în spatele imamului, este o excepţie.
Pentru rugăciunile wajib, este wajib să fiţi în picioare,
Dar rugăciunile mandub pot fi făcute şi dacă sunteţi aşezaţi.
Dacă nu puteţi sta în picioare, din cauza unei boli
Sau o altă incapacitate, rugaţi-vă aşa cum puteţi.
Dacă nu puteţi să vă aplecaţi, schiţaţi un gest
Pentru o înclinare, şi unul mai accentuat pentru o prosternare.
Dacă nu ştiţi [să recitaţi] Fatihah în arabă,
Rugaţi-vă în spatele cuiva [care ştie] şi păstraţi liniştea.
Dacă sunteţi mut şi nu puteţi vorbi, faceţi
Ce puteţi, dar nu pierdeţi rugăciunea.
Dacă nasul vă sângerează şi credeţi că nu se va opri
Puteţi totuşi să vă rugaţi în timp ce [sângele] curge.
Îndreptarea spre Ka’bah, starea de puritate [rituală],
Acoperirea corpului aşa cum am menţionat-o,
Spălarea impurităţilor corpului, a veşmintelor şi a solului.
Prima, a treia şi a patra nu anulează
Rugăciunea dacă nu sunt îndeplinite din cauza uitării sau din incapacitate.
Dacă v-aţi rugat în direcţie greşită din eroare,
Rugăciunea este bună, dar e mandub să fie refăcută.
Repetaţi-o dacă este timp,
La fel, dacă aţi uitat să spălaţi impurităţile,
Sau dacă aţi uitat s-o faceţi în direcţia corectă,
Sau să vă acoperiţi aşa cum s-a menţionat.
Totuşi, dacă nu aţi putut să vă acoperiţi sau
N-aţi putut s-o faceţi în direcţia corectă,
Rugăciunea este valabilă şi nu este mandub
Să fie refăcută. Mai sunt şi alte [detalii], dar ne oprim aici.
Actele wajib ale rugăciunii sunt în număr de şaisprezece.
În picioare, spuneţi primul takbir şi intenţia
A ceea ce intenţionaţi să săvârşiţi. Recitaţi Fatihah
În picioare, apoi înclinaţi-vă cu adoraţie.
Reveniţi la poziţia iniţială. Prosternaţi-vă cu supunere.
Redresaţi-vă şi aşezaţi-vă înainte de a doua
Prosternare. Aşezaţi-vă pentru a face Salam.
Respectaţi ordinea menţionată în acest cânt.
Asiguraţi-vă că aveţi o poziţie dreaptă, în picioare sau aşezat.
Păstraţi fiecare poziţie o secundă sau două.
Ceilalţi trebuie să înceapă [fiecare parte a rugăciunii] doar după
Imam şi trebuie să sfârşească [rugăciunea] după ce el spune « Assalamu ‘Alaykum ».
Ei trebuie să aibă intenţia de a se ruga în urma imamului.
În unele cazuri, el trebuie să aibă intenţia de a dirija :
Atunci când se fac două rugăciuni, dar şi în rugăciunea fricii [de Allah],
În fiecare vineri şi atunci când vine să dirijeze din spate.
Fiecare, în rugăciune, trebuie să facă toate actele wajib,
Dar Fatihah, în cazul celor care se află în spatele imamului, este o excepţie.
Pentru rugăciunile wajib, este wajib să fiţi în picioare,
Dar rugăciunile mandub pot fi făcute şi dacă sunteţi aşezaţi.
Dacă nu puteţi sta în picioare, din cauza unei boli
Sau o altă incapacitate, rugaţi-vă aşa cum puteţi.
Dacă nu puteţi să vă aplecaţi, schiţaţi un gest
Pentru o înclinare, şi unul mai accentuat pentru o prosternare.
Dacă nu ştiţi [să recitaţi] Fatihah în arabă,
Rugaţi-vă în spatele cuiva [care ştie] şi păstraţi liniştea.
Dacă sunteţi mut şi nu puteţi vorbi, faceţi
Ce puteţi, dar nu pierdeţi rugăciunea.
Dacă nasul vă sângerează şi credeţi că nu se va opri
Puteţi totuşi să vă rugaţi în timp ce [sângele] curge.
Cântul 15. Sunnah în rugăciune
Sunnah sunt actele cu adevărat bune de săvârşit
Dacă rataţi mai puţin de trei [dintre ele], rugăciunea voastră este valabilă.
Dacă rataţi trei sau mai multe, puteţi
Să corectaţi adăugând două prosternări pentru uitare.
Dacă rataţi una sau două, este mandub
Să corectaţi. Dar dacă nu [corectaţi] rugăciunea voastră rămâne corectă.
Recitaţi Coranul după Fatihah atunci când
Sunteţi în picioare în timpul primelor două unităţi.
Recitaţi în şoaptă în rugăciunile zilei şi în
A treia şi a patra unitate a rugăciunilor nopţii,
Şi cu voce tare în zori şi noaptea, în primele două
Unităţi. Spuneţi takbir când vă schimbaţi poziţia.
Atunci când vă ridicaţi după înclinare,
Spuneţi : « Sami’ a l-lahu li man hamidah »,
Dar cei ce se află în spatele imamului nu trebuie s-o spună.
Odată aşezat, salutaţi şi mărturisiţi, de două ori.
Faceţi o prosternare dacă aţi ratat doi
Takbir sau tahmid. Aşa prescrie Ibn Juzayy.
Coranul, după Fatihah, contează după
Recitarea, cantitatea şi poziţia în picioare.
Cantitatea în diferitele unităţi este o sunnah.
Chiar dacă se schimbă de mai multe ori.
Prosternaţi-vă doar pentru aceste sunnah,
Cele pe care le vom enumera nu necesită [recuperarea lor printr-o prosternare].
Chiar dacă le rataţi, rugăciunea rămâne valabilă :
Nu depăşiţi pe ceilalţi oameni, puneţi un obiect în faţa voastră,
Faceţi Chemarea la Rugăciune. Ascultaţi, nu faceţi zgomot
Atunci când imamul recită. Prosternaţi-vă cu mâine pe sol,
Precum şi cu genunchii şi degetele de la picioare. Când sunteţi aşezaţi
Mărturisiţi şi salutaţi cu cuvintele pe care le-a spus ‘Umar,
Binecuvântaţi-l pe Profet şi spuneţi cu voce tare primul
Salam. Adăugaţi un al doilea pentru a răspunde imamului,
Şi un am treilea, dacă cineva s-a rugat în stânga voastră.
Fiecare postură durează o secundă sau două.
Rugăciunea în grup este sunnah pentru doi bărbaţi sau mai mult.
Femeile trebuie să stea în spatele bărbaţilor şi nu invers.
O sunnah puternică cere ca oamenii să fie chemaţi la rugăciune
Făcându-se adhan, dacă a venit timpul unei rugăciune wajib
Şi grupul are nevoie de alte persoane.
Este sunnah să se scurteze o rugăciune de patru unităţi
Atunci când sunteţi în călătorie mai mare
De optzeci de kilometri şi nu rămâneţi
Mai mult de patru zile de la plecarea din oraşul vostru
Până în momentul în care reveniţi acasa. Puteţi
Să alăturaţi două rugăciuni pe zi, şi două ale nopţii
Atunci când călătoriţi şi timpul presează.
Faceţi pe cele ale zilei împreună în primul şi al doilea
Timp, şi faceţi acelaşi lucru pentru cele ale nopţii.
Timpul în care alăturaţi cele două rugăciuni depinde de momentul în care vă opriţi.
Şi cu aceste reguli ale alăturării ne vom opri.
Dacă rataţi mai puţin de trei [dintre ele], rugăciunea voastră este valabilă.
Dacă rataţi trei sau mai multe, puteţi
Să corectaţi adăugând două prosternări pentru uitare.
Dacă rataţi una sau două, este mandub
Să corectaţi. Dar dacă nu [corectaţi] rugăciunea voastră rămâne corectă.
Recitaţi Coranul după Fatihah atunci când
Sunteţi în picioare în timpul primelor două unităţi.
Recitaţi în şoaptă în rugăciunile zilei şi în
A treia şi a patra unitate a rugăciunilor nopţii,
Şi cu voce tare în zori şi noaptea, în primele două
Unităţi. Spuneţi takbir când vă schimbaţi poziţia.
Atunci când vă ridicaţi după înclinare,
Spuneţi : « Sami’ a l-lahu li man hamidah »,
Dar cei ce se află în spatele imamului nu trebuie s-o spună.
Odată aşezat, salutaţi şi mărturisiţi, de două ori.
Faceţi o prosternare dacă aţi ratat doi
Takbir sau tahmid. Aşa prescrie Ibn Juzayy.
Coranul, după Fatihah, contează după
Recitarea, cantitatea şi poziţia în picioare.
Cantitatea în diferitele unităţi este o sunnah.
Chiar dacă se schimbă de mai multe ori.
Prosternaţi-vă doar pentru aceste sunnah,
Cele pe care le vom enumera nu necesită [recuperarea lor printr-o prosternare].
Chiar dacă le rataţi, rugăciunea rămâne valabilă :
Nu depăşiţi pe ceilalţi oameni, puneţi un obiect în faţa voastră,
Faceţi Chemarea la Rugăciune. Ascultaţi, nu faceţi zgomot
Atunci când imamul recită. Prosternaţi-vă cu mâine pe sol,
Precum şi cu genunchii şi degetele de la picioare. Când sunteţi aşezaţi
Mărturisiţi şi salutaţi cu cuvintele pe care le-a spus ‘Umar,
Binecuvântaţi-l pe Profet şi spuneţi cu voce tare primul
Salam. Adăugaţi un al doilea pentru a răspunde imamului,
Şi un am treilea, dacă cineva s-a rugat în stânga voastră.
Fiecare postură durează o secundă sau două.
Rugăciunea în grup este sunnah pentru doi bărbaţi sau mai mult.
Femeile trebuie să stea în spatele bărbaţilor şi nu invers.
O sunnah puternică cere ca oamenii să fie chemaţi la rugăciune
Făcându-se adhan, dacă a venit timpul unei rugăciune wajib
Şi grupul are nevoie de alte persoane.
Este sunnah să se scurteze o rugăciune de patru unităţi
Atunci când sunteţi în călătorie mai mare
De optzeci de kilometri şi nu rămâneţi
Mai mult de patru zile de la plecarea din oraşul vostru
Până în momentul în care reveniţi acasa. Puteţi
Să alăturaţi două rugăciuni pe zi, şi două ale nopţii
Atunci când călătoriţi şi timpul presează.
Faceţi pe cele ale zilei împreună în primul şi al doilea
Timp, şi faceţi acelaşi lucru pentru cele ale nopţii.
Timpul în care alăturaţi cele două rugăciuni depinde de momentul în care vă opriţi.
Şi cu aceste reguli ale alăturării ne vom opri.
Cântul 16. Fadilah în rugăciune
Următoarele reguli mandub sunt destul de bine de respectat.
Dar dacă le veţi rata pe toate, rugăciunea voastră rămâne valabilă.
Ridicaţi mâinile la nivelul umerilor la primul takbir,
Apoi, cu teamă, coborâţile încet de-a lungul corpului,
Să purtaţi un veşmânt lung. În picioare sau aşezat, să priviţi
Drept înaintea voastră. Înclinaţi-vă fără să ridicaţi capul.
Spuneţi « Amin » în gând după Fatihah,
Dacă nu dirijaţi rugăciunea recitând pentru toţi.
În rugăciune în spatele imamului, recitaţi în gând,
În rugăciunile în care şi el face asta.
În rugăciunile Subh, în a doua staţiune în picioare,
Rugaţi-vă la Allah înainte de a vă înclina.
Spuneţi : « Subhana Rabiyya l-‘Adhim, » atunci când
Vă înclinaţi. Spuneţi-o de trei ori la fiecare înclinare.
În spatele imamului, spuneţi : « Rabbana wa laka l-hamd, »
Când vă redresaţi, şi înainte de a vă prosterna.
Rostiţi takbir când vă mişcaţi în jos sau în sus,
Aşteptaţi pentru al treilea imediat ce sunteţi în picioare.
În prosternare, puneţi mâinile pe sol prima dată,
Şi ridicaţi-le ultimele când vă ridicaţi.
Prosternaţi-vă având mâinile aliniate în dreptul urechilor.
Domnilor, îndepărtaţi pântecele de coapse.
În prosternare, spuneţi : « Subhana Rabbiya l-A’ la, »
De trei ori. Dirijaţi-vă detegele, pe sol, spre qiblah.
Atunci când mărturisiţi, strângeţi mâna, aşa cum am spus,
În această poziţie aşezată. Formulaţi cererile pe care le aveţi pentru Allah.
Prima poziţie aşezată este mai scurtă. Întoarceţi capul
Spre drepta atunci când rostiţi « kum ».
Mai sunt multe alte mandub, spun juriştii,
Dar ceea ce am menţionat aici vă va ajuta.
(Ibn ‘Aşir, Ghidul esenţial al ştiinţelor religioase)
Dar dacă le veţi rata pe toate, rugăciunea voastră rămâne valabilă.
Ridicaţi mâinile la nivelul umerilor la primul takbir,
Apoi, cu teamă, coborâţile încet de-a lungul corpului,
Să purtaţi un veşmânt lung. În picioare sau aşezat, să priviţi
Drept înaintea voastră. Înclinaţi-vă fără să ridicaţi capul.
Spuneţi « Amin » în gând după Fatihah,
Dacă nu dirijaţi rugăciunea recitând pentru toţi.
În rugăciune în spatele imamului, recitaţi în gând,
În rugăciunile în care şi el face asta.
În rugăciunile Subh, în a doua staţiune în picioare,
Rugaţi-vă la Allah înainte de a vă înclina.
Spuneţi : « Subhana Rabiyya l-‘Adhim, » atunci când
Vă înclinaţi. Spuneţi-o de trei ori la fiecare înclinare.
În spatele imamului, spuneţi : « Rabbana wa laka l-hamd, »
Când vă redresaţi, şi înainte de a vă prosterna.
Rostiţi takbir când vă mişcaţi în jos sau în sus,
Aşteptaţi pentru al treilea imediat ce sunteţi în picioare.
În prosternare, puneţi mâinile pe sol prima dată,
Şi ridicaţi-le ultimele când vă ridicaţi.
Prosternaţi-vă având mâinile aliniate în dreptul urechilor.
Domnilor, îndepărtaţi pântecele de coapse.
În prosternare, spuneţi : « Subhana Rabbiya l-A’ la, »
De trei ori. Dirijaţi-vă detegele, pe sol, spre qiblah.
Atunci când mărturisiţi, strângeţi mâna, aşa cum am spus,
În această poziţie aşezată. Formulaţi cererile pe care le aveţi pentru Allah.
Prima poziţie aşezată este mai scurtă. Întoarceţi capul
Spre drepta atunci când rostiţi « kum ».
Mai sunt multe alte mandub, spun juriştii,
Dar ceea ce am menţionat aici vă va ajuta.
(Ibn ‘Aşir, Ghidul esenţial al ştiinţelor religioase)
Cântul 17. Acte blamabile în rugăciune
Este blamabil să spuneţi în rugăciunile wajib
« Bismillah » precum şi « A’ udhu bi l-lah »,
Ca prosternarea să aibă loc pe o ţesătură, fie a turbanului
Sau a mâinilor, care v-ar izola fruntea [de podea],
Să recitaţi Coranul în timpul înclinărilor şi prosternărilor,
Să vă gândiţi la lume sau la bunuri terestre,
Să vă jucaţi cu mâinile sau să întoarceţi capul,
Să cereţi ceva lui Allah în timp ce recitaţi sau vă înclinaţi,
Să vă pocniţi degetele sau să le împreunaţi,
Să închideţi ochii sau să vă puneţi mâinile în şolduri,
Să începeţi atunci când trebuie să mergeţi la toaletă.
Totuşi, aceste lucruri nu anulează rugăciunea.
Nu este blamabil să purtaţi şosete sau
Încălţăminte ortopedică, să puneţi mâna
Dreaptă pe pântece, în rugăciunile
Mandub, atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei.
« Bismillah » precum şi « A’ udhu bi l-lah »,
Ca prosternarea să aibă loc pe o ţesătură, fie a turbanului
Sau a mâinilor, care v-ar izola fruntea [de podea],
Să recitaţi Coranul în timpul înclinărilor şi prosternărilor,
Să vă gândiţi la lume sau la bunuri terestre,
Să vă jucaţi cu mâinile sau să întoarceţi capul,
Să cereţi ceva lui Allah în timp ce recitaţi sau vă înclinaţi,
Să vă pocniţi degetele sau să le împreunaţi,
Să închideţi ochii sau să vă puneţi mâinile în şolduri,
Să începeţi atunci când trebuie să mergeţi la toaletă.
Totuşi, aceste lucruri nu anulează rugăciunea.
Nu este blamabil să purtaţi şosete sau
Încălţăminte ortopedică, să puneţi mâna
Dreaptă pe pântece, în rugăciunile
Mandub, atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei.
Cântul 18. Neglijenţă în prosternare
Dacă rataţi o sunnah sigură, puteţi
Să vă prosternaţi de două ori înainte de salam pentru a răscumpăra [pierderea].
Dacă aţi adăugat acte sau cuvinte din eroare
Faceţi două prosternări după ce aţi spus salam.
Dacă aţi adăugat sau aţi pierdut, prosternaţi-vă
Spunând : « Allahu akbar », înainte de a atinge solul.
Spuneţi : « Allahu akbar ». Aşezaţi-vă şi reîncepeţi.
Spuneţi din nou : « Allahu akbar ».
Atingeţi solul. Aşezaţi-vă.
Spunând : « Allahu akbar », mărturisiţi şi salutaţi.
Aşezat din nou, sfârşiţi cu salam.
În spatele unui imam, să nu vă prosternaţi
Căci el îşi asumă toate erorile voastre.
Dacă uitaţi să vă prosternaţi înainte,
Făceţi-o după, adică după salam.
Dacă uitaţi să faceţi prosternările,
Făceţi-o când vă amintiţi.
Dacă aţi omis o parte wajib, precum
O înclinare, reluaţi şi îndepliniţi-o.
Dacă v-aţi înclinat, anulaţi această unitate
Şi reîncepeţi, apoi continuaţi-vă rugăciunea.
Dacă aţi pronunţat salam prea devreme, repetaţi
Takbir în picioare şi astfel, sfârşiţi-vă rugăciunea.
În asemenea cazuri, prosternaţi-vă după salam,
Chiar dacă vă îndepliniţi rugăciunea în spatele imamului.
Dacă nu sunteţi siguri că aţi făcut un wajib sau aţi uitat
Numărul de unităţi efectuate, ţineţi cont doar
De ceea ce sunteţi siguri, şi prosternaţi-vă după [ce aţi recuperat].
Dar dacă aţi omis recitarea Coranului după Fatihah
Prosternaţi-vă înainte, la fel şi dacă aţi uitat
Să vă aşezaţi în mijlocul [unităţii] şi nu aţi refăcut [unitatea].
Dacă aţi făcut-o, prosternaţi-vă la sfârşit,
Dar numai dacă mâinile voastre au părăsit deja solul.
Să vă prosternaţi de două ori înainte de salam pentru a răscumpăra [pierderea].
Dacă aţi adăugat acte sau cuvinte din eroare
Faceţi două prosternări după ce aţi spus salam.
Dacă aţi adăugat sau aţi pierdut, prosternaţi-vă
Spunând : « Allahu akbar », înainte de a atinge solul.
Spuneţi : « Allahu akbar ». Aşezaţi-vă şi reîncepeţi.
Spuneţi din nou : « Allahu akbar ».
Atingeţi solul. Aşezaţi-vă.
Spunând : « Allahu akbar », mărturisiţi şi salutaţi.
Aşezat din nou, sfârşiţi cu salam.
În spatele unui imam, să nu vă prosternaţi
Căci el îşi asumă toate erorile voastre.
Dacă uitaţi să vă prosternaţi înainte,
Făceţi-o după, adică după salam.
Dacă uitaţi să faceţi prosternările,
Făceţi-o când vă amintiţi.
Dacă aţi omis o parte wajib, precum
O înclinare, reluaţi şi îndepliniţi-o.
Dacă v-aţi înclinat, anulaţi această unitate
Şi reîncepeţi, apoi continuaţi-vă rugăciunea.
Dacă aţi pronunţat salam prea devreme, repetaţi
Takbir în picioare şi astfel, sfârşiţi-vă rugăciunea.
În asemenea cazuri, prosternaţi-vă după salam,
Chiar dacă vă îndepliniţi rugăciunea în spatele imamului.
Dacă nu sunteţi siguri că aţi făcut un wajib sau aţi uitat
Numărul de unităţi efectuate, ţineţi cont doar
De ceea ce sunteţi siguri, şi prosternaţi-vă după [ce aţi recuperat].
Dar dacă aţi omis recitarea Coranului după Fatihah
Prosternaţi-vă înainte, la fel şi dacă aţi uitat
Să vă aşezaţi în mijlocul [unităţii] şi nu aţi refăcut [unitatea].
Dacă aţi făcut-o, prosternaţi-vă la sfârşit,
Dar numai dacă mâinile voastre au părăsit deja solul.
Cântul 19. Acte care anulează rugăciunea şi cele care nu o fac
După primul takbir sunt acte pe care
Nu puteţi să le faceţi fără să anulaţi rugăciunea.
Actele următoare, făcute cu intenţie, anulează rugăciunea :
Ratarea unui wajib, adăugarea unuia de natură non-verbală :
Mâncatul, băutul, vomatul, vorbitul, mormăitul,
Pronunţarea « salam » înainte de a fi sfârşit rugăciunea.
La fel şi pentru actele următoare, chiar fără intenţie :
Mişcatul prea mult (rămâneţi imobili !),
Petele de impuritatea, pierderea stării de puritate,
Râsul foarte puternic, dezbrăcarea grosolană,
Deturnarea completă de la direcţia rugăciunii,
Ocuparea cu altceva decât cu actul wajib,
Aminterea câtorva rugăciuni pierdute,
Omiterea prosternărilor sunnah neglijate
(Dacă vi le amintiţi după o lungă pauză),
Dublarea, din eroare, a numărului de unităţi ale unei rugăciuni.
Actele următoare nu anulează rugăciunea :
Ascultarea celui care are ceva să vă spună,
Semnul făcut cuiva, gemutul de durere,
Strigătul de teamă de Allah, avansarea sau datul înapoi,
Luarea unui vesmânt care a căzut la pământ,
Mâna dusă la gură în cazul celui ce cască, scărpinarea unei răni,
Recitarea Coranului în a treia sau a patra
Unitate sau a unor versete diferite [decât textul recitat],
În aceeaşi unitate. Recitarea Coranului cu voce tare sau în gând
Atunci când trebuia făcut contrariul,
Dregerea vocii, râgâitul sau scuipatul,
Omorârea unui scorpion, a unui şarpe sau a unei alte fiare.
Mai există şi alte cazuri, dar am menţionat destule,
Pentru a indica ce trebuie să faceţi şi ce nu.
Nu puteţi să le faceţi fără să anulaţi rugăciunea.
Actele următoare, făcute cu intenţie, anulează rugăciunea :
Ratarea unui wajib, adăugarea unuia de natură non-verbală :
Mâncatul, băutul, vomatul, vorbitul, mormăitul,
Pronunţarea « salam » înainte de a fi sfârşit rugăciunea.
La fel şi pentru actele următoare, chiar fără intenţie :
Mişcatul prea mult (rămâneţi imobili !),
Petele de impuritatea, pierderea stării de puritate,
Râsul foarte puternic, dezbrăcarea grosolană,
Deturnarea completă de la direcţia rugăciunii,
Ocuparea cu altceva decât cu actul wajib,
Aminterea câtorva rugăciuni pierdute,
Omiterea prosternărilor sunnah neglijate
(Dacă vi le amintiţi după o lungă pauză),
Dublarea, din eroare, a numărului de unităţi ale unei rugăciuni.
Actele următoare nu anulează rugăciunea :
Ascultarea celui care are ceva să vă spună,
Semnul făcut cuiva, gemutul de durere,
Strigătul de teamă de Allah, avansarea sau datul înapoi,
Luarea unui vesmânt care a căzut la pământ,
Mâna dusă la gură în cazul celui ce cască, scărpinarea unei răni,
Recitarea Coranului în a treia sau a patra
Unitate sau a unor versete diferite [decât textul recitat],
În aceeaşi unitate. Recitarea Coranului cu voce tare sau în gând
Atunci când trebuia făcut contrariul,
Dregerea vocii, râgâitul sau scuipatul,
Omorârea unui scorpion, a unui şarpe sau a unei alte fiare.
Mai există şi alte cazuri, dar am menţionat destule,
Pentru a indica ce trebuie să faceţi şi ce nu.
Cântul 20. Tipuri de rugăciune
Cei responsabili trebuie să facă cinci rugăciuni pe zi.
Bărbaţii trebuie să se roage în grup vinerea.
Unii trebuie să-i spele, să-i acopere [cu linţoliu] pe morţi,
Alţii, să facă rugăciunile mortului, să-l îngroape.
În afară de wajib, faceţi sunnah confirmate.
După ‘Isha’, săvârşiţi witr de o unitate.
Începeţi şi recitaţi. Înclinaţi-vă. Ridicaţi-vă.
Staţi drept, apoi faceţi prosternarea.
După prosternări, aşezaţi-vă, apoi
Mărturisiţi. Lăudaţi-l pe Profet. Faceţi salam.
Faceţi cele două rugăciuni ‘Id înainte de prânz, în grup.
Faceţi ca pentru Subh, dar iată diferenţele :
Nu faceţi Adhan, care este Chemarea la Rugăciune,
Spuneţi şase takbir fără yam – întrerupere.
Nu ridicaţi mâinile pentru aceste şase takbir.
Apoi recitaţi Fatihah, apoi Coran şi continaţi
Ca pentru o rugăciune obişnuită până la a doua unitate.
Spuneţi cinci takbir, de această dată.
Sfârşiţi ca orice rugăciune normală. Aşezaţi-vă.
Rămâneţi calmi şi ascultaţi predica imamului.
Imamul va trebui să se aşeze, apoi să se ridice pentru o altă
Predică. Apoi, va spune takbir încă şi încă.
Pentru ‘Id de sacrificiu, observaţi ce anume face imamul.
Apoi, este sunnah să se sacrifice o oaie,
Care are mai mult de un an şi fără defect.
Dacă nu, sacrificaţi o vacă sau o cămilă.
Este mandub să se spună takbir dupa fiecare rugăciune,
Începând cu Dhuhr şi până la Subh a celei de a patra zile.
Se pronunţă « Allahu akbar » de trei ori, nu mai mult,
Este cea mai bună metodă, dar mai sunt şi altele.
Faceţi o rugăciune sunnah înainte de amiază, o rugăciune
De două unităţi, dar există o variantă puţin diferită :
La fiecare unitate, înclinaţi-vă de două ori, ridicaţi-vă
Şi recitaţi din Coran de două ori mai mult.
Pe timp de secetă, este sunnah să faceţi
În grup o rugăciune de două unităţi pentru ploaie.
Cereţi iertare cu sinceritate şi ploaia
Va cădea. Astfel ne învaţă Coranul.
Acestea au fost sunnah. Fajr este raghibah în zori
Şi înainte de Subh, şi nu este făcută înainte de prânz.
Rugăciunea Fajr este spusă cu voce joasă, şi e formată
Doar din Fatihah, din două unităţi.
Fadilah sunt rugăciunea de Masjid
Şi Tarawih-urile făcute la voi sau la moscheie
Sunt cele zece unităţi de rugăciune făcute după Isha
Sau înaintea zorilor în timpul lunii Ramadan.
Tarawih-urile conţin versete de Coran.
Faceţi rugăciunea dimineţii şi Wudu’.
Faceţi şi rugăciuni după Dhuhr şi Maghrib
Precum şi înainte de Dhuhr şi ‘Asr. În toate cazurile, rugaţi-vă.
Cele patru din urmă vor conţine două unităţi sau mai multe.
Faceţi rugăciunea Shaf, de două unităţi chiar înainte de Witr.
În timpul nopţii, faceţi rugăciuni formate din două unităţî.
Cât priveşte rugăciunile nafilah, faceţi când puteţi.
Dacă aţi făcut ceva rău şi vreţi să vă corectaţi
Faceţi o rugăciune de două unităţi şi căiţi-vă.
Dacă aveţi mare nevoie de ceva,
Faceţi rugăciunea pentru nevoie, care conţine două unităţi.
Dacă nu ştiţi pentru ce vreţi
Să imploraţi, cereţi Preaînaltului să vă lumineze.
Mai sunt şi alte nafilah, dar este suficient pentru început.
Acum, [trebuie ştiut] că nu se fac rugăciuni mandub,
La răsăritul şi al apusul soarelui, la orele rugăciunilor wajib,
Vinerea la intrarea imamului [în moscheie] şi în timpul predicii,
Când abia aveţi timp pentru rugăciunile wajib,
Şi în timpul săvârşirii unei rugăciuni de grup.
După ‘Asr şi la răsărit rugăciunile mandub sunt blamabile,
Dar sunt permise în alte momente.
Nu este blamabil să faceţi Fajr sau Witr după
Răsăritul zorilor, având în vedere că este momentul celui de-al doilea timp [pentru ele].
Bărbaţii trebuie să se roage în grup vinerea.
Unii trebuie să-i spele, să-i acopere [cu linţoliu] pe morţi,
Alţii, să facă rugăciunile mortului, să-l îngroape.
În afară de wajib, faceţi sunnah confirmate.
După ‘Isha’, săvârşiţi witr de o unitate.
Începeţi şi recitaţi. Înclinaţi-vă. Ridicaţi-vă.
Staţi drept, apoi faceţi prosternarea.
După prosternări, aşezaţi-vă, apoi
Mărturisiţi. Lăudaţi-l pe Profet. Faceţi salam.
Faceţi cele două rugăciuni ‘Id înainte de prânz, în grup.
Faceţi ca pentru Subh, dar iată diferenţele :
Nu faceţi Adhan, care este Chemarea la Rugăciune,
Spuneţi şase takbir fără yam – întrerupere.
Nu ridicaţi mâinile pentru aceste şase takbir.
Apoi recitaţi Fatihah, apoi Coran şi continaţi
Ca pentru o rugăciune obişnuită până la a doua unitate.
Spuneţi cinci takbir, de această dată.
Sfârşiţi ca orice rugăciune normală. Aşezaţi-vă.
Rămâneţi calmi şi ascultaţi predica imamului.
Imamul va trebui să se aşeze, apoi să se ridice pentru o altă
Predică. Apoi, va spune takbir încă şi încă.
Pentru ‘Id de sacrificiu, observaţi ce anume face imamul.
Apoi, este sunnah să se sacrifice o oaie,
Care are mai mult de un an şi fără defect.
Dacă nu, sacrificaţi o vacă sau o cămilă.
Este mandub să se spună takbir dupa fiecare rugăciune,
Începând cu Dhuhr şi până la Subh a celei de a patra zile.
Se pronunţă « Allahu akbar » de trei ori, nu mai mult,
Este cea mai bună metodă, dar mai sunt şi altele.
Faceţi o rugăciune sunnah înainte de amiază, o rugăciune
De două unităţi, dar există o variantă puţin diferită :
La fiecare unitate, înclinaţi-vă de două ori, ridicaţi-vă
Şi recitaţi din Coran de două ori mai mult.
Pe timp de secetă, este sunnah să faceţi
În grup o rugăciune de două unităţi pentru ploaie.
Cereţi iertare cu sinceritate şi ploaia
Va cădea. Astfel ne învaţă Coranul.
Acestea au fost sunnah. Fajr este raghibah în zori
Şi înainte de Subh, şi nu este făcută înainte de prânz.
Rugăciunea Fajr este spusă cu voce joasă, şi e formată
Doar din Fatihah, din două unităţi.
Fadilah sunt rugăciunea de Masjid
Şi Tarawih-urile făcute la voi sau la moscheie
Sunt cele zece unităţi de rugăciune făcute după Isha
Sau înaintea zorilor în timpul lunii Ramadan.
Tarawih-urile conţin versete de Coran.
Faceţi rugăciunea dimineţii şi Wudu’.
Faceţi şi rugăciuni după Dhuhr şi Maghrib
Precum şi înainte de Dhuhr şi ‘Asr. În toate cazurile, rugaţi-vă.
Cele patru din urmă vor conţine două unităţi sau mai multe.
Faceţi rugăciunea Shaf, de două unităţi chiar înainte de Witr.
În timpul nopţii, faceţi rugăciuni formate din două unităţî.
Cât priveşte rugăciunile nafilah, faceţi când puteţi.
Dacă aţi făcut ceva rău şi vreţi să vă corectaţi
Faceţi o rugăciune de două unităţi şi căiţi-vă.
Dacă aveţi mare nevoie de ceva,
Faceţi rugăciunea pentru nevoie, care conţine două unităţi.
Dacă nu ştiţi pentru ce vreţi
Să imploraţi, cereţi Preaînaltului să vă lumineze.
Mai sunt şi alte nafilah, dar este suficient pentru început.
Acum, [trebuie ştiut] că nu se fac rugăciuni mandub,
La răsăritul şi al apusul soarelui, la orele rugăciunilor wajib,
Vinerea la intrarea imamului [în moscheie] şi în timpul predicii,
Când abia aveţi timp pentru rugăciunile wajib,
Şi în timpul săvârşirii unei rugăciuni de grup.
După ‘Asr şi la răsărit rugăciunile mandub sunt blamabile,
Dar sunt permise în alte momente.
Nu este blamabil să faceţi Fajr sau Witr după
Răsăritul zorilor, având în vedere că este momentul celui de-al doilea timp [pentru ele].
Cântul 21. Rugăciunea de grup
Cel care conduce rugăciunea trebuie să fie un bărbat.
O femeie şi un copil nu pot.
Imamul trebuie să fie musulman, sănătos, cunoscător al regulilor
Rugăciunii şi al modului îndeplinirii ei. El trebuie :
Să se roage toate wajib datorate, să nu schimbe
Ceea ce trebuie spus, să se căiască de tot răul, să conducă [rugăciunea] singur,
Să nu fie în timpul călătoriei în cazul rugăciunii de vineri.
Apoi, sunt alte persoane inapte pentru a conduce [rugăciunea] :
Imamul de la ţară pentru oraş, cineva care nu este iubit de oamenii pioşi,
Care are o continuă problemă de abluţiune,
Sau care are răni care supurează,
Care nu-şi poate mişca mâna sau n-o are,
Care este bastard, castrat, necircumcis, necunoscut,
Care nu are veşmânt tradiţional sau are proastă reputaţie.
Este apt să dirijeze rugăciunea dacă este impotent,
Dacă e zâzâit sau are o altă problemă de pronunţie,
Dacă este orb sau suferă de o lepră lejeră.
Şi iată cum se organizează un grup de rugăciune.
Pentru un grup de doi oameni, imamul trebuie să se
Aşeze la stânga. Celălalt e la dreapta sa.
În cazul unui grup mai numeros, imamul stă înainte.
Rugăciunea este corectă şi dacă se petrece altfel.
Femeile se roagă în spate sau într-o latură, la distanţă.
Pe aceeaşi linie cu bărbaţii, este blamabil.
Un rând de femei sau de bărbaţi într-un
Rând de bărbaţi sau de femei este blamabil.
Este blamabil ca un rând să fie întrerupt de stâlpi,
Sau ca cei din spate să se găsească în faţa imamului,
Sau să fie, pentru aceeaşi rugăciune, un al doilea grup
După ce s-a constituit deja unul.
Cei din spate îl imită pe imam în tot ceea ce face,
Dar dacă a greşit ceva, trebuie să-l corecteze.
Dacă ajungeţi cu întârziere în grupul de rugăciune,
Începeţi cu takbir, dacă ceilalţî sunt înclinaţi
Sau în prosternare, adăugaţi un takbir. Luaţi-vă
După postura imamului şi repetaţi tot ceea ce face.
Atunci când spune salam, ridicaţi-vă, gata să recuperaţi
Recitările, respectând numărul de unităţi.
Ridicaţi-vă cu takbir, dacă aţi putut asista
La două unităţi sau la nici una, nici mai mult nici mai puţin de două.
Dacă intraţi şi vă prosternaţi înainte ca imamul
Să se ridice, unitatea contează, dacă nu, trebuie refăcută.
Dacă aţi prins o unitate şi imamul adaugă
Prosternări pentru uitare, făceţi-le înainte de salam.
Când aţi terminat, recuperaţi-le pe cele pe care le-a adăugat.
Deci ridicaţi-vă după pronunţarea primului salam.
Dacă aţi prins o unitate, prosternaţi-vă
Pentru eroarea lui, chiar dacă nu eraţi încă acolo.
Recuperaţi doar părţile pe care le-aţi pierdut.
Dacă din întâmplare rugăciunea imamului este invalidată,
Cea a tuturor celor din spatele lui este invalidată şi ea.
Există două excepţii, îndeobşte, la această regulă :
Fie îşi aminteşte că nu era în stare de puritate,
Fie nu se stăpâneşte şi pierde starea de puritate.
În aceste cazuri, el numeşte pe cineva pentru a continua.
Dacă nu, cei din spatele său o fac sau termină singuri.
O femeie şi un copil nu pot.
Imamul trebuie să fie musulman, sănătos, cunoscător al regulilor
Rugăciunii şi al modului îndeplinirii ei. El trebuie :
Să se roage toate wajib datorate, să nu schimbe
Ceea ce trebuie spus, să se căiască de tot răul, să conducă [rugăciunea] singur,
Să nu fie în timpul călătoriei în cazul rugăciunii de vineri.
Apoi, sunt alte persoane inapte pentru a conduce [rugăciunea] :
Imamul de la ţară pentru oraş, cineva care nu este iubit de oamenii pioşi,
Care are o continuă problemă de abluţiune,
Sau care are răni care supurează,
Care nu-şi poate mişca mâna sau n-o are,
Care este bastard, castrat, necircumcis, necunoscut,
Care nu are veşmânt tradiţional sau are proastă reputaţie.
Este apt să dirijeze rugăciunea dacă este impotent,
Dacă e zâzâit sau are o altă problemă de pronunţie,
Dacă este orb sau suferă de o lepră lejeră.
Şi iată cum se organizează un grup de rugăciune.
Pentru un grup de doi oameni, imamul trebuie să se
Aşeze la stânga. Celălalt e la dreapta sa.
În cazul unui grup mai numeros, imamul stă înainte.
Rugăciunea este corectă şi dacă se petrece altfel.
Femeile se roagă în spate sau într-o latură, la distanţă.
Pe aceeaşi linie cu bărbaţii, este blamabil.
Un rând de femei sau de bărbaţi într-un
Rând de bărbaţi sau de femei este blamabil.
Este blamabil ca un rând să fie întrerupt de stâlpi,
Sau ca cei din spate să se găsească în faţa imamului,
Sau să fie, pentru aceeaşi rugăciune, un al doilea grup
După ce s-a constituit deja unul.
Cei din spate îl imită pe imam în tot ceea ce face,
Dar dacă a greşit ceva, trebuie să-l corecteze.
Dacă ajungeţi cu întârziere în grupul de rugăciune,
Începeţi cu takbir, dacă ceilalţî sunt înclinaţi
Sau în prosternare, adăugaţi un takbir. Luaţi-vă
După postura imamului şi repetaţi tot ceea ce face.
Atunci când spune salam, ridicaţi-vă, gata să recuperaţi
Recitările, respectând numărul de unităţi.
Ridicaţi-vă cu takbir, dacă aţi putut asista
La două unităţi sau la nici una, nici mai mult nici mai puţin de două.
Dacă intraţi şi vă prosternaţi înainte ca imamul
Să se ridice, unitatea contează, dacă nu, trebuie refăcută.
Dacă aţi prins o unitate şi imamul adaugă
Prosternări pentru uitare, făceţi-le înainte de salam.
Când aţi terminat, recuperaţi-le pe cele pe care le-a adăugat.
Deci ridicaţi-vă după pronunţarea primului salam.
Dacă aţi prins o unitate, prosternaţi-vă
Pentru eroarea lui, chiar dacă nu eraţi încă acolo.
Recuperaţi doar părţile pe care le-aţi pierdut.
Dacă din întâmplare rugăciunea imamului este invalidată,
Cea a tuturor celor din spatele lui este invalidată şi ea.
Există două excepţii, îndeobşte, la această regulă :
Fie îşi aminteşte că nu era în stare de puritate,
Fie nu se stăpâneşte şi pierde starea de puritate.
În aceste cazuri, el numeşte pe cineva pentru a continua.
Dacă nu, cei din spatele său o fac sau termină singuri.
Cântul 22. Rugăciunea de vineri
Rugăciunea de Vineri este wajib pentru bărbaţii
Apţi, sănătoşi, care nu călătoresc,
Care se găsesc la o distanţă de aproximativ şase kilometri
De o moscheie unde se face sau se pronunţă adhan.
Alţii vor avea credit sau merit dacă o împlinesc.
Cei care o fac sunt dispensaţi de Dhuhr, în ziua aceea.
Timpul ei se întinde de la amiază la apus.
Este mandub să se înceapă puţin după amiază.
Atunci când adhan este rostit pentru a anunţa predica,
Afacerile încetează până la salam-ul imamului.
Trebuie cel puţin doisprezece bărbaţi pentru predică.
Rămâneţi calmi chiar dacă nu ajunge la urechile voastre.
Imamul trebuie să fie în picioare, cu faţa la credincioşi,
Şi să trateze două subiecte înainte de a începe rugăciunea.
Trebuie să vorbească suficient de tare ca toată lumea să-l audă.
El poate spune formulele pe care le vom cita.
Pronunţă cuvintele : « Ittaqu l-laha fi ma amar »,
Apoi adaugă : « Wa n-tahu ‘amma naha wa zajar ».
Cerând oamenilor să facă ce le ordonă Dumnezeu,
Să se îndepărteze de rău şi de păcat aşa cum El o cere.
Înainte de admonestare, este sunnah să fie aşezat.
Şi face acelaşi lucru înainte de a doua parte a predicii.
Pentru a saluta oamenii, imamul nu spune salam.
Este mandub să binecuvânteze Profetul şi să-l salute,
Să-l laude pe Dumnezeu la începutul admonestărilor,
Si să recite pasaje din Coran în timpul predicii.
Apoi, este sunnah să se facă chemarea la rugăciune.
Atunci când aceasta începe, seamănă cu cea pentru Subh.
Nu sunt rugăciuni fadilah, nici înainte, nici după.
Este sunnah să se facă o baie înainte de a asista la ea.
Este mandub să se pornească la drum [spre moscheie] atunci când soarele este sus
Şi să se poarte veşminte frumoase, şi să fie parfumat.
Este blamabil să se ia o zi liberă pentru această rugăciune,
Puteţi munci înainte şi după această rugăciune
Nu este corect să călătoriţi în momentul rugăciunii,
Dar după această rugăciune in grup puteţi pleca imediat.
Apţi, sănătoşi, care nu călătoresc,
Care se găsesc la o distanţă de aproximativ şase kilometri
De o moscheie unde se face sau se pronunţă adhan.
Alţii vor avea credit sau merit dacă o împlinesc.
Cei care o fac sunt dispensaţi de Dhuhr, în ziua aceea.
Timpul ei se întinde de la amiază la apus.
Este mandub să se înceapă puţin după amiază.
Atunci când adhan este rostit pentru a anunţa predica,
Afacerile încetează până la salam-ul imamului.
Trebuie cel puţin doisprezece bărbaţi pentru predică.
Rămâneţi calmi chiar dacă nu ajunge la urechile voastre.
Imamul trebuie să fie în picioare, cu faţa la credincioşi,
Şi să trateze două subiecte înainte de a începe rugăciunea.
Trebuie să vorbească suficient de tare ca toată lumea să-l audă.
El poate spune formulele pe care le vom cita.
Pronunţă cuvintele : « Ittaqu l-laha fi ma amar »,
Apoi adaugă : « Wa n-tahu ‘amma naha wa zajar ».
Cerând oamenilor să facă ce le ordonă Dumnezeu,
Să se îndepărteze de rău şi de păcat aşa cum El o cere.
Înainte de admonestare, este sunnah să fie aşezat.
Şi face acelaşi lucru înainte de a doua parte a predicii.
Pentru a saluta oamenii, imamul nu spune salam.
Este mandub să binecuvânteze Profetul şi să-l salute,
Să-l laude pe Dumnezeu la începutul admonestărilor,
Si să recite pasaje din Coran în timpul predicii.
Apoi, este sunnah să se facă chemarea la rugăciune.
Atunci când aceasta începe, seamănă cu cea pentru Subh.
Nu sunt rugăciuni fadilah, nici înainte, nici după.
Este sunnah să se facă o baie înainte de a asista la ea.
Este mandub să se pornească la drum [spre moscheie] atunci când soarele este sus
Şi să se poarte veşminte frumoase, şi să fie parfumat.
Este blamabil să se ia o zi liberă pentru această rugăciune,
Puteţi munci înainte şi după această rugăciune
Nu este corect să călătoriţi în momentul rugăciunii,
Dar după această rugăciune in grup puteţi pleca imediat.
Cântul 23. Rugăciunea fricii
Aceastã rugãciune se împlineşte atunci când inamicul este aproape.
Jumãtate din grup începe în spatele imamului,
Cealaltă stă de pază. Când jumătate din rugăciune
E terminată, imamul se ridică. Primul grup termină
Singur. În acest timp, imamul aşteaptă în picioare.
Al doilea grup soseşte şi intră în rugăciune. Atunci,
Imamul sfârşeşte ce-a mai rămas din rugăciune, şi al doilea
Grup termină ceea ce primul începuse.
Dacă inamicul este acolo şi nu se poate face rugăciunea în grup,
Fiecare se roagă singur, chiar dacă trupele sunt în faţă.
Jumãtate din grup începe în spatele imamului,
Cealaltă stă de pază. Când jumătate din rugăciune
E terminată, imamul se ridică. Primul grup termină
Singur. În acest timp, imamul aşteaptă în picioare.
Al doilea grup soseşte şi intră în rugăciune. Atunci,
Imamul sfârşeşte ce-a mai rămas din rugăciune, şi al doilea
Grup termină ceea ce primul începuse.
Dacă inamicul este acolo şi nu se poate face rugăciunea în grup,
Fiecare se roagă singur, chiar dacă trupele sunt în faţă.
Cântul 24. Serviciile funerare
Când cineva este pe punctul de a muri, spuneţi-i
Cu blândeţe : « La ilaha illa llah. Binele e pe drum. »
Coborâţi-i încetişor pleoapele pe ochi după moarte.
Spuneţi celorlalţi. Apoi spălaţi-l rapid.
Îndepărtaţi-i hainele, apoi acoperiţi-l cu un cearceaf.
Apoi vărsaţi apă peste el şi spălaţi-l din cap în picioare.
Puteţi utiliza o mănuşă pentru curăţenie.
Baia morţilor este ca cea a viilor.
Este mandub să se pună corpul pe partea stângă,
Apoi pe cea dreaptă, pentru ca apa să se poată scurge.
Este bine să i se apese pântecele ca să-şi golească viscerele.
Este blamabil să i se taie părul sau unghiile.
Spălaţi-l de trei ori : o dată cu săpun, o dată
Cu apă curată şi în sfârşit cu apă parfumată.
Bărbaţii spală morţii şi femeile spală
Moartele. Bărbaţii pot să-şi spele soţiile
Iar femeile soţii. Nu repetaţi baia dacă s-a scurs un lichid din corp.
Apoi, uscaţi-l cu un prosop curat.
Puneţi unul sau mai multe linţolii pe pământ. Ceea ce este suficient
Pentru a-l acoperi complet. Depuneţi corpul
Pe linţoliu astfel ca să poată fi acoperit din cap
Şi până la degetele picioarelor.
Acoperiţi-i stânga, apoi dreapta.
Acoperiţi-l în întregime. Ataşaţi linţoliul ca să nu se descopere.
Apoi, duce-ţi-l acolo unde se va rosti Rugăciunea Morţii
Noi ne rugăm numai asupra pentru cei care au murit în
Religia noastră. Nu facem rugăciunea pentru
Copiii născuţi morţi, nici pentru martirii de război,
Nici pentru cei a cărorm corp n-a fost regăsit.
Puneţi corpul dinainte. Imamul este în picioare în spate,
Aproape în centru. Apoi, oamenii stau în picioare,
În rânduri ca pentru rugăciune. Să aveţi întenţia.
Ridicaţi-vă mâinile. Începeţi rugăciunea.
Pronunţaţi takbir-ul de patru ori, cu faţa spre qiblah.
După takbir murmuraţi : « Allahuma gh-firlah. »
Dumnezeu, iartă-l – dar puteţi spune
Şi suplicaţii mai lungi în arabă.
Faceţi un salam pentru a termina. Întoarceţi capul spre dreapta.
Să nu vă ridicaţi mâinile până la umeri, decât odată.
În acest caz, nu este nici înclinare, nici prosternare.
Apoi, duceţi-l la locul mormântului său.
Pregătiţi mormântul săpând pământul în profunzime,
Astfel încât animalele să nu-i miroasă corpul.
Dacă solul este dur, săpaţi mormântul în « L » cu faţa la qiblah,
Dacă solul este moale, faceţi un şanţ în « I ».
Apoi, coborâţi corpul. Puneţi-l pe partea dreaptă.
Este mandub să se protejeze corpul cu cărămizi.
Este bine să fie simplu, să nu se utilizeze sicriu.
Apoi, vărsaţi pământ în mormânt până se umple cu totul.
Nu sunt permise mutilarea, deşirarea
Veşmintelor sau urletele. Dar se poate plânge.
Cu blândeţe : « La ilaha illa llah. Binele e pe drum. »
Coborâţi-i încetişor pleoapele pe ochi după moarte.
Spuneţi celorlalţi. Apoi spălaţi-l rapid.
Îndepărtaţi-i hainele, apoi acoperiţi-l cu un cearceaf.
Apoi vărsaţi apă peste el şi spălaţi-l din cap în picioare.
Puteţi utiliza o mănuşă pentru curăţenie.
Baia morţilor este ca cea a viilor.
Este mandub să se pună corpul pe partea stângă,
Apoi pe cea dreaptă, pentru ca apa să se poată scurge.
Este bine să i se apese pântecele ca să-şi golească viscerele.
Este blamabil să i se taie părul sau unghiile.
Spălaţi-l de trei ori : o dată cu săpun, o dată
Cu apă curată şi în sfârşit cu apă parfumată.
Bărbaţii spală morţii şi femeile spală
Moartele. Bărbaţii pot să-şi spele soţiile
Iar femeile soţii. Nu repetaţi baia dacă s-a scurs un lichid din corp.
Apoi, uscaţi-l cu un prosop curat.
Puneţi unul sau mai multe linţolii pe pământ. Ceea ce este suficient
Pentru a-l acoperi complet. Depuneţi corpul
Pe linţoliu astfel ca să poată fi acoperit din cap
Şi până la degetele picioarelor.
Acoperiţi-i stânga, apoi dreapta.
Acoperiţi-l în întregime. Ataşaţi linţoliul ca să nu se descopere.
Apoi, duce-ţi-l acolo unde se va rosti Rugăciunea Morţii
Noi ne rugăm numai asupra pentru cei care au murit în
Religia noastră. Nu facem rugăciunea pentru
Copiii născuţi morţi, nici pentru martirii de război,
Nici pentru cei a cărorm corp n-a fost regăsit.
Puneţi corpul dinainte. Imamul este în picioare în spate,
Aproape în centru. Apoi, oamenii stau în picioare,
În rânduri ca pentru rugăciune. Să aveţi întenţia.
Ridicaţi-vă mâinile. Începeţi rugăciunea.
Pronunţaţi takbir-ul de patru ori, cu faţa spre qiblah.
După takbir murmuraţi : « Allahuma gh-firlah. »
Dumnezeu, iartă-l – dar puteţi spune
Şi suplicaţii mai lungi în arabă.
Faceţi un salam pentru a termina. Întoarceţi capul spre dreapta.
Să nu vă ridicaţi mâinile până la umeri, decât odată.
În acest caz, nu este nici înclinare, nici prosternare.
Apoi, duceţi-l la locul mormântului său.
Pregătiţi mormântul săpând pământul în profunzime,
Astfel încât animalele să nu-i miroasă corpul.
Dacă solul este dur, săpaţi mormântul în « L » cu faţa la qiblah,
Dacă solul este moale, faceţi un şanţ în « I ».
Apoi, coborâţi corpul. Puneţi-l pe partea dreaptă.
Este mandub să se protejeze corpul cu cărămizi.
Este bine să fie simplu, să nu se utilizeze sicriu.
Apoi, vărsaţi pământ în mormânt până se umple cu totul.
Nu sunt permise mutilarea, deşirarea
Veşmintelor sau urletele. Dar se poate plânge.
Cântul 25. Zakat
Zakat este pomana pe care o daţi
Celor în nevoi din surplusul bogăţiei voastre.
Zakat se dă din bani, din vite şi din roadele pământului.
Din cele din urmă, nu se dă decât după cules.
Din vite şi bani, se dă odată pe an.
Din ale pământurilor, trebuie să daţi două zecimi,
Dacă aţi irigat, dacă nu, daţi numai una.
Din bani, daţi doi şi jumătate la sută
Din bunurile lichide, dar numai dacă
Obţineţi timp de un al valoarea a trei uncii de aur,
Adică echivalentul a optzeci şi cinci grame.
Secerişul minim este de şase sute nouă litri,
Adică şaptesprezece găleţi după ce se aruncă paiele.
Aurul şi argintul pe care le aveţi sunt bunuri lichide.
Daţi Zakat şi din banul împrumutat după ce l-aţi
Recuperat, dar numai pentru un an
Dacă de la recuperarea lui a trecut un an.
Dacă nu, luaţi-l în calcul ca bun lichid.
Dacă aţi luat un împrumut, scădeţi-l din bunuri.
Comercianţii să-l considere marfă,
După estimarea preţurilor curente de vânzare.
Regula este diferită, dacă păstrează bunurile,
Pentru acestea, ei plătesc zakat după vânzare,
Dacă le-au deţinut timp de un an la aceste preţuri.
În aceste două cazuri, ei datorează doi şi jumătate la sută.
Totuşi, Zakat-ul nu este datorat pentru bunurile împrumutate.
Dacă exploatează aur sau argint, trebuie să dea
Zakat plătind de asemenea doi şi jumătate la sută.
Pentru cinci cămile, daţi un berbec de un an.
Pentru douăzeci şi cinci, daţi o cămila de un an.
Pentru treizeci şi şase, daţi una de doi ani,
Iar pentru patruzeci şi şase, oferiţi una de trei ani.
Pentru şaizeci şi una, daţi una de patru ani
Şi pentru nouăzeci şi nouă, două de trei ani
De la o sută douăzeci şi una la o sută douăzeci şi nouă, Malik spune :
« Trei de doi ani sau două de aproape patru ani. »
... dacă aveţi mai mult, daţi pentru fiecare grup de patruzeci,
Una puţin mai mare de doi ani, ... de cincizeci, una de mai mult de trei ani.
Pentru o turmă de treizeci de vaci, un tăuraş de doi ani,
Şi pentru o turmă de patruzeci, ... o vacă de trei ani.
Dacă aveţi o turmă mai mare, calculaţi singuri.
De la patruzeci la o sută douăzeci de oi daţi una de un an.
De la o sută douăzeci şi una la doùă sute, daţi două.
De la două sute una la trei sute de oi, daţi trei.
Apoi daţi câte o oaie pentru fiecare grup de o sută.
Nu există zakat parţial pentru un număr de oi,
Care cade între limitele menţionate.
Puteţi plăti preţul grânelor sau al animalelor,
Dar este blamabil să nu se dea marfa.
Anul fiscal al profitului este cel al capitalului, la fel
Ca pentru viţelul cămilei sau mielul oii.
Aşişderea este şi pentru animalele pe care le cumpăraţi,
Primiţi sau moşteniţi, dacă deja s-a atins limita.
Nu există zakat pentru fondul de rulaj
Al unei afaceri : consumabile, vehicule sau maşini.
Nu este Zakat pentru bunurile personale,
Case, vehicule de transport sau altele,
Nici pentru bijuteriile femeilor, chiar din aur
Nici pentru caii personali, măgari sau păsări.
Nu este nici zakat pentru multe dintre lucrurile
Cultivate, numai din produsee ca :
Grâul, orzul, meiul, orezul, porumbul, lintea,
Mazărea, susanul, şofranul, seminţele,
Uleiul de măsline, curmalele, strugurii, şi asta e tot.
Nu este zakat din celelalte fructe, mirodeniile,
Mirodeniile sau celelalte legume, mierea, toate nucile,
Inul, bumbacul... şi lista continuă.
Trataţi grâul şi orzul în aceeaşi grupă.
Mazărea, lintea şi fasolea la fel.
Diferitele bunuri lichide sunt considerate la fel.
Grupaţi-le fără să ţineţi cont de numele lor.
Grupaţi împreună cămilele şi dromaderele,
Caprele şi oile, bivolii şi vacile.
Zakatul nu se dă decât oamenilor nevoiaşi,
Celor care au datorii sau sunt reţinuţi departe de casă,
Şi de asemeni celor care se luptă pe drumul lui Dumnezeu,
Celor care colectează, distribuie sau gestionează zakat-ul,
Celor convertiţi şi celor cărora le căutăm inima.
Toţi trebuie să fie musulmani, mai puţin cei din urmă.
Să nu-l daţi soţiei voastre, copilului vostru,
Tatălui şi mamei voastrei nici fraţilor şi surorilor.
Dar puteţi să-l daţi unei alte rude.
Este ilicit să fie dat familiei Profetului.
Zakat-ul nu poate fi utilizat pentru construirea
De moschei, de drumuri sau de baraje.
Am menţionat multe în acest câmp,
Deci să ne oprim înainte ca să fie prea lung.
Celor în nevoi din surplusul bogăţiei voastre.
Zakat se dă din bani, din vite şi din roadele pământului.
Din cele din urmă, nu se dă decât după cules.
Din vite şi bani, se dă odată pe an.
Din ale pământurilor, trebuie să daţi două zecimi,
Dacă aţi irigat, dacă nu, daţi numai una.
Din bani, daţi doi şi jumătate la sută
Din bunurile lichide, dar numai dacă
Obţineţi timp de un al valoarea a trei uncii de aur,
Adică echivalentul a optzeci şi cinci grame.
Secerişul minim este de şase sute nouă litri,
Adică şaptesprezece găleţi după ce se aruncă paiele.
Aurul şi argintul pe care le aveţi sunt bunuri lichide.
Daţi Zakat şi din banul împrumutat după ce l-aţi
Recuperat, dar numai pentru un an
Dacă de la recuperarea lui a trecut un an.
Dacă nu, luaţi-l în calcul ca bun lichid.
Dacă aţi luat un împrumut, scădeţi-l din bunuri.
Comercianţii să-l considere marfă,
După estimarea preţurilor curente de vânzare.
Regula este diferită, dacă păstrează bunurile,
Pentru acestea, ei plătesc zakat după vânzare,
Dacă le-au deţinut timp de un an la aceste preţuri.
În aceste două cazuri, ei datorează doi şi jumătate la sută.
Totuşi, Zakat-ul nu este datorat pentru bunurile împrumutate.
Dacă exploatează aur sau argint, trebuie să dea
Zakat plătind de asemenea doi şi jumătate la sută.
Pentru cinci cămile, daţi un berbec de un an.
Pentru douăzeci şi cinci, daţi o cămila de un an.
Pentru treizeci şi şase, daţi una de doi ani,
Iar pentru patruzeci şi şase, oferiţi una de trei ani.
Pentru şaizeci şi una, daţi una de patru ani
Şi pentru nouăzeci şi nouă, două de trei ani
De la o sută douăzeci şi una la o sută douăzeci şi nouă, Malik spune :
« Trei de doi ani sau două de aproape patru ani. »
... dacă aveţi mai mult, daţi pentru fiecare grup de patruzeci,
Una puţin mai mare de doi ani, ... de cincizeci, una de mai mult de trei ani.
Pentru o turmă de treizeci de vaci, un tăuraş de doi ani,
Şi pentru o turmă de patruzeci, ... o vacă de trei ani.
Dacă aveţi o turmă mai mare, calculaţi singuri.
De la patruzeci la o sută douăzeci de oi daţi una de un an.
De la o sută douăzeci şi una la doùă sute, daţi două.
De la două sute una la trei sute de oi, daţi trei.
Apoi daţi câte o oaie pentru fiecare grup de o sută.
Nu există zakat parţial pentru un număr de oi,
Care cade între limitele menţionate.
Puteţi plăti preţul grânelor sau al animalelor,
Dar este blamabil să nu se dea marfa.
Anul fiscal al profitului este cel al capitalului, la fel
Ca pentru viţelul cămilei sau mielul oii.
Aşişderea este şi pentru animalele pe care le cumpăraţi,
Primiţi sau moşteniţi, dacă deja s-a atins limita.
Nu există zakat pentru fondul de rulaj
Al unei afaceri : consumabile, vehicule sau maşini.
Nu este Zakat pentru bunurile personale,
Case, vehicule de transport sau altele,
Nici pentru bijuteriile femeilor, chiar din aur
Nici pentru caii personali, măgari sau păsări.
Nu este nici zakat pentru multe dintre lucrurile
Cultivate, numai din produsee ca :
Grâul, orzul, meiul, orezul, porumbul, lintea,
Mazărea, susanul, şofranul, seminţele,
Uleiul de măsline, curmalele, strugurii, şi asta e tot.
Nu este zakat din celelalte fructe, mirodeniile,
Mirodeniile sau celelalte legume, mierea, toate nucile,
Inul, bumbacul... şi lista continuă.
Trataţi grâul şi orzul în aceeaşi grupă.
Mazărea, lintea şi fasolea la fel.
Diferitele bunuri lichide sunt considerate la fel.
Grupaţi-le fără să ţineţi cont de numele lor.
Grupaţi împreună cămilele şi dromaderele,
Caprele şi oile, bivolii şi vacile.
Zakatul nu se dă decât oamenilor nevoiaşi,
Celor care au datorii sau sunt reţinuţi departe de casă,
Şi de asemeni celor care se luptă pe drumul lui Dumnezeu,
Celor care colectează, distribuie sau gestionează zakat-ul,
Celor convertiţi şi celor cărora le căutăm inima.
Toţi trebuie să fie musulmani, mai puţin cei din urmă.
Să nu-l daţi soţiei voastre, copilului vostru,
Tatălui şi mamei voastrei nici fraţilor şi surorilor.
Dar puteţi să-l daţi unei alte rude.
Este ilicit să fie dat familiei Profetului.
Zakat-ul nu poate fi utilizat pentru construirea
De moschei, de drumuri sau de baraje.
Am menţionat multe în acest câmp,
Deci să ne oprim înainte ca să fie prea lung.
Cântul 26. Zakat al-fitr
După Ramadan, Zakat al-fitr este un act wajib
Pentru toţi musulmanii liberi şi responsabili.
Ei dau, în contul lor şi cel al
Soţiei, rudelor sărace şi a copiilor, doi litri
Dintr-un aliment de bază pentru fiecare persoană menţionată.
În general, dau grâu, orz, mei,
Orez, grâu, măsline, curmale sau altceva.
Este cel mai bine să fie ceva dintre acestea.
Pot da preţul acestor alimente în bani,
Dar este blamabil să nu dea alimentul însuşi.
Poate fi dat musulmanilor nevoiaşi.
Se dă cu două zile înainte de ‘Id şi chiar după.
Dacă aţi pierdut momentul achitării lui,
Datoria rămâne şi trebuie s-o plătiţi.
Pentru toţi musulmanii liberi şi responsabili.
Ei dau, în contul lor şi cel al
Soţiei, rudelor sărace şi a copiilor, doi litri
Dintr-un aliment de bază pentru fiecare persoană menţionată.
În general, dau grâu, orz, mei,
Orez, grâu, măsline, curmale sau altceva.
Este cel mai bine să fie ceva dintre acestea.
Pot da preţul acestor alimente în bani,
Dar este blamabil să nu dea alimentul însuşi.
Poate fi dat musulmanilor nevoiaşi.
Se dă cu două zile înainte de ‘Id şi chiar după.
Dacă aţi pierdut momentul achitării lui,
Datoria rămâne şi trebuie s-o plătiţi.
Cântul 27. Postul şi lunile calendarului lunar
Există douăsprezece luni lunare, prin hotărâre divină : Muharram, Safar,
Rabi’u l’-Awwal, Rabi’u th-Thani,
Jumada l-‘Ula, Jumada l-‘Akhirah, Rajab, Şa’ ban,
Ramadan, Şawwal, Dhu l’-Qi’dah, Dhu l’-Hijjah
Lunile lunare durează douăzeci şi nouă sau treizeci de zile
Care încep atunci când soarele dispare la orizont.
O lună lunară începe la apariţia cornului lunii
Sau la sfârşitul a treizeci de zile, dacă este ascuns cornul lunii.
Trebuie căutat cornul lunii după asfinţirea soarelui
La apus, înainte ca noaptea să devină prea întunecoasă
Dacă-l vedeţi ziua [de azi], este pentru ziua următoare.
Aşa au decis juriştii de rit malikit.
Dacă nu-l vedeţi, încredeţi-vă în doi oameni
Integri care l-au văzut, cu ochii lor, în regiunea lor.
Iarăşi, urmaţi mărturia vizuală a cuiva din regiunea voastră.
Şi n-o urmaţi pe cea a unui popor îndepărtat.
Postul este wajib pentru bărbaţii sănătoşi,
Musulmani, sănătoşi şi care nu sunt în călătorie;
Pentru femeile care nu sângerează în timpul zilei.
« Dacă nu, ea va trebui să refacă postul », spun juriştii.
Postitul este simplu. Cu o noapte înainte, doar
Aveţi intenţia de a nu mânca,
De a nu bea, de a nu face dragoste, din zori
Şi până la asfinţit. Altfel, postul vostru este anulat.
Trebuie şi să aveţi intenţia felului de post.
Puteţi chiar să postiţi în diferite feluri.
A fi sănătos este o condiţie necesară.
Cei care nu sunt, vor trebui să refacă postul.
Este blamabil să atingi, să mângâi şi să ai un gând
Senzual sau să îmbrăţişezi [chiar] dacă nu rezultă un fluid [seminal].
Dacă vă temeţi de pre-spermă, atunci este ilicit.
Este blamabil să gustaţi lucruri precum sarea.
Nu anulează postul voma involuntară,
Înghiţirea unor insecte sau a prafului, utilizarea
Beţişorului pentru curăţat dinţii, visurile erotice,
Nici dacă vă treziţi cu spermă pe hainele intime.
Este mandub să luaţi o gustare chiar înaintea zorilor
Şi să rupeţi postul imediat ce apune soarele.
În timpul Ramadanului, dacă cu bună-ştiinţă mâncaţi, beţi,
Abandonaţi intenţia, ejaculaţi sau faceţi dragoste,
Va trebui să postiţi două luni de-a rândul sau să daţi
De mâncare, până la saţietate, la şaizeci de săraci.
Excepţiile de la această regulă sunt în număr de şapte :
Bolnavii, bătrânii, femeile care alăptează,
Femeile gravide, cei ce sunt forţaţi, cărora le este
Foame sau sete extremă şi cei care călătoresc.
Este totuşi wajib să refacă postul,
Toţi trebuie, cu excepţia bătrânilor.
Cei care nu au postit din cauză că au uitat, trebuie şi ei
Să-l refacă dacă era un post wajib şi nu mandub.
Dacă aţi pierdut zile de post în timpul
Ramadanului, recuperaţi-le înaintea celui ce va veni, dacă nu
Trebuie să hrăniţi, pentru fiecare zi, un sărac.
Şi va trebui totuşi să le recuperaţi după asta.
Rabi’u l’-Awwal, Rabi’u th-Thani,
Jumada l-‘Ula, Jumada l-‘Akhirah, Rajab, Şa’ ban,
Ramadan, Şawwal, Dhu l’-Qi’dah, Dhu l’-Hijjah
Lunile lunare durează douăzeci şi nouă sau treizeci de zile
Care încep atunci când soarele dispare la orizont.
O lună lunară începe la apariţia cornului lunii
Sau la sfârşitul a treizeci de zile, dacă este ascuns cornul lunii.
Trebuie căutat cornul lunii după asfinţirea soarelui
La apus, înainte ca noaptea să devină prea întunecoasă
Dacă-l vedeţi ziua [de azi], este pentru ziua următoare.
Aşa au decis juriştii de rit malikit.
Dacă nu-l vedeţi, încredeţi-vă în doi oameni
Integri care l-au văzut, cu ochii lor, în regiunea lor.
Iarăşi, urmaţi mărturia vizuală a cuiva din regiunea voastră.
Şi n-o urmaţi pe cea a unui popor îndepărtat.
Postul este wajib pentru bărbaţii sănătoşi,
Musulmani, sănătoşi şi care nu sunt în călătorie;
Pentru femeile care nu sângerează în timpul zilei.
« Dacă nu, ea va trebui să refacă postul », spun juriştii.
Postitul este simplu. Cu o noapte înainte, doar
Aveţi intenţia de a nu mânca,
De a nu bea, de a nu face dragoste, din zori
Şi până la asfinţit. Altfel, postul vostru este anulat.
Trebuie şi să aveţi intenţia felului de post.
Puteţi chiar să postiţi în diferite feluri.
A fi sănătos este o condiţie necesară.
Cei care nu sunt, vor trebui să refacă postul.
Este blamabil să atingi, să mângâi şi să ai un gând
Senzual sau să îmbrăţişezi [chiar] dacă nu rezultă un fluid [seminal].
Dacă vă temeţi de pre-spermă, atunci este ilicit.
Este blamabil să gustaţi lucruri precum sarea.
Nu anulează postul voma involuntară,
Înghiţirea unor insecte sau a prafului, utilizarea
Beţişorului pentru curăţat dinţii, visurile erotice,
Nici dacă vă treziţi cu spermă pe hainele intime.
Este mandub să luaţi o gustare chiar înaintea zorilor
Şi să rupeţi postul imediat ce apune soarele.
În timpul Ramadanului, dacă cu bună-ştiinţă mâncaţi, beţi,
Abandonaţi intenţia, ejaculaţi sau faceţi dragoste,
Va trebui să postiţi două luni de-a rândul sau să daţi
De mâncare, până la saţietate, la şaizeci de săraci.
Excepţiile de la această regulă sunt în număr de şapte :
Bolnavii, bătrânii, femeile care alăptează,
Femeile gravide, cei ce sunt forţaţi, cărora le este
Foame sau sete extremă şi cei care călătoresc.
Este totuşi wajib să refacă postul,
Toţi trebuie, cu excepţia bătrânilor.
Cei care nu au postit din cauză că au uitat, trebuie şi ei
Să-l refacă dacă era un post wajib şi nu mandub.
Dacă aţi pierdut zile de post în timpul
Ramadanului, recuperaţi-le înaintea celui ce va veni, dacă nu
Trebuie să hrăniţi, pentru fiecare zi, un sărac.
Şi va trebui totuşi să le recuperaţi după asta.
Cântul 28. Postul mandub
Perioadele pentru împlinirea posturilor mandub sunt :
Primele nouă zile ale lunii Dhu l-Hijjah.
Lunile Muharram şi Rajab, a doua parte
A lunii Sha’ban, şi toate marţile şi joile anului.
Perioadele citate sunt cele mai benefice.
Alte mandub sunt citate în anumite cărţi.
Dacă rupeţi postul fără motiv, recuperaţi-l.
Femeile nu trebuie s-o facă fără permisiune.
Aceasta priveşte postul mandub în afara Ramadanului,
Apoi vom spune când nu trebuie niciodată să postiţi.
Nu postiţi în timpul celor două zile de festivitate ‘Id,
Nici în zilele de unsprezece, douăsprezece şi treisprezece ale lunii Dhu l-Hijjah.
Este blamabil să postiţi fără întrerupere, aşa că
Procedaţi la o întrerupere din timp în timp.
Primele nouă zile ale lunii Dhu l-Hijjah.
Lunile Muharram şi Rajab, a doua parte
A lunii Sha’ban, şi toate marţile şi joile anului.
Perioadele citate sunt cele mai benefice.
Alte mandub sunt citate în anumite cărţi.
Dacă rupeţi postul fără motiv, recuperaţi-l.
Femeile nu trebuie s-o facă fără permisiune.
Aceasta priveşte postul mandub în afara Ramadanului,
Apoi vom spune când nu trebuie niciodată să postiţi.
Nu postiţi în timpul celor două zile de festivitate ‘Id,
Nici în zilele de unsprezece, douăsprezece şi treisprezece ale lunii Dhu l-Hijjah.
Este blamabil să postiţi fără întrerupere, aşa că
Procedaţi la o întrerupere din timp în timp.
Cântul 29. Al-l’tikaf
Al-l’tikaf este un [ritual] nafilah împlinit la moscheie.
Posteşti şi te rogi acolo timp de o zi şi o noapte
Intri înainte de apusul soarelui şi petreci în moscheie noaptea
Pentru a o părăsi a două zi seara, după asfinţit.
Ceea ce anulează postul, ruinează şi al-l’tikaf.
Dar noaptea se poate mânca şi bea ceea ce este permis.
Regula invalidării nu este aplicată nici ea,
Dacă se mănâncă sau se bea din greşeală sau sub constrângere.
Dar acest act mandub este anulat dacă se mângâie,
Se sărută sau se părăseşte moscheia fără motiv,
Ca pentru a cumpărat de mâncare sau pentru o baie.
Femeile care au menstruaţie trebuie să plece.
Este mandub să se rămână între zece zile şi o lună.
Să se facă în timpul ultimelor zece zile din Ramadan.
Posteşti şi te rogi acolo timp de o zi şi o noapte
Intri înainte de apusul soarelui şi petreci în moscheie noaptea
Pentru a o părăsi a două zi seara, după asfinţit.
Ceea ce anulează postul, ruinează şi al-l’tikaf.
Dar noaptea se poate mânca şi bea ceea ce este permis.
Regula invalidării nu este aplicată nici ea,
Dacă se mănâncă sau se bea din greşeală sau sub constrângere.
Dar acest act mandub este anulat dacă se mângâie,
Se sărută sau se părăseşte moscheia fără motiv,
Ca pentru a cumpărat de mâncare sau pentru o baie.
Femeile care au menstruaţie trebuie să plece.
Este mandub să se rămână între zece zile şi o lună.
Să se facă în timpul ultimelor zece zile din Ramadan.
Cântul 30. Împlinirea Hajjului
Hajjul este pelerinajul la Mekka.
Oamenii merg acolo pe drum, pe mare sau prin aer.
Înainte de a ajunge la punctul de trecere stabilit,
Oamenii îmbracă două straie albe necusute
Pentru a se acoperi, şi sandale. Înnoadă un strai
În jurul taliei şi-l aruncă pe celălalt pe umărul stâng,
Acoperind spatele, trecându-l sub braţul drept,
Şi-l aduc sub umărul şi braţul stâng.
Ei nu-şi acoperă capul. Femeile-şi păstrează
Hainele, dar îşi descoperă mâinile şi faţa.
Apoi şi unii şi alţii împlinesc două unităţi mandub,
Şi spun talbiyah pentru a intra în starea de sacralitate.
Spun: "Labbayk Allahumma labbayk labbayk."
Apoi pronunţă: "La sharika laka labbayk
Inna l-hamda wa n-na’ mata laka wa l-mulk(a)."
Şi sfârşesc afirmând: "La sharika lak(a)."
Ei trebuie să pronunţe o intenţie pentru ‘Umrah
Sau pentru Hajj. Apoi, ei reîncep talbiyah.
Când se deplasează şi după sfârşitul rugăciunii
Trebuie să simtă că răspund Domnului lor.
Atunci când ajung la Moscheia sacră, tac
Şi intră acolo cum se cuvine prin Poarta as-Salaam.
Trebuie să meargă la Ka’bah şi să se îndrepte spre Piatra
Aşează într-unul din colţurile sale. Este Piatra Neagră sacră.
Pot s-o sărute, s-o atingă dacă nu sunt prea mulţi oameni împrejur.
În această situaţie stau la rând. Apoi spun cu voce tare:
"Allahu Akbar". Apoi merg în jurul Casei Sacre,
Având-o pe ea la stânga, o înconjoară de şapte ori.
Când ajung din nou la Piatră, spun
Takbirul, o ating sau o sărută, dacă este cu putinţă.
Pot şi să atingă colţul dinainte al Pietrei
Zicând "Allahu Akbar" atunci când sunt în apropiere.
Când o înconjoară, fac rugăciuni neîncetat
Implorându-l pe Dumnezeu insistent să le dea binele.
Bărbaţii pot alerga trei tururi, şi să meargă
Patru. Apoi, bărbat şi femeie trebuie să se roage două rak’ah
Pot să-i ceară binele lui Dumnezeu, în stânga porţii
Apoi, pot să atingă Piatra Neagră deja menţionată.
Apoi merg la colina Safa, se îndreaptă cu faţa la Ka’bah,
Pronunţă takbirul de trei ori şi declară: Dumnezeu este Unul.
Apoi merg pe colina Marwah; bărbaţii
Poit alerga în valea dintre cele două coline.
Pe Marwah, fac ceea ce au făcut pe Safa.
Fac şapte dus-întors şi au terminat cu această parte.
Dacă fac numai ‘Umrah, îşi taie părul
Dacă fac Hajj, continuă să fie în stare de sacralitate.
Dacă fac numai ‘Umrah, acum au terminat,
Dacă fac Hajj, ritualul abia începe.
Atunci, reîncep talbiyah.
La a şaptea oară, fac rugăciunea Dhuhr la Ka’bah.
Apoi, imamul face predica pentru a învăţa despre Hajj.
În a opta zi din Dhu l-Hijjah, la ora [rugăciunii] Dhuhr,
Părăsesc Mekka pentru a merge la Mina, unde se roagă
Dhuhr, ‘Asr, Maghrib, ‘Işa’, şi Subh.
Dar fac rugăciunile de patru unităţi câte doi.
În a noua zi, după apusul soarelui, merg
La ‘Arafah, se opresc într-un loc numit Nimrah.
După amiază, merg la moscheia din Nimrah.
Opresc talbiyah ajungând la această moscheie
Unde află în cursul a două predici, ceea ce rămâne de făcut.
Atunci ascultă şi se alătură [rugăciunilor] Dhuhr şi ‘Asr.
Apoi merg la muntele ‘Arafah. Acolo este mandub
Pentru ei să stea în picioare, să se îndrepte spre qiblah.
Să-l binecuvânteze pe Profet, şi să afirme la ilaha illa l-lah.
Încearcă să rămână puri şi-I cer favoruri lui Dumnezeu.
Continuă astfel până la apusul soarelui.
Apoi, fără să-şi facă rugăciunile, îşi fac bagajele
Şi iau drumul spre Muzdalifah, prin vale.
Ajunşi la Muzdalifah, îşi fac rugăciunile de noapte
Grupaţi, aşa cum le-au făcut pe cele de peste zi.
Fac două unităţi pentru ‘Isha, trei pentru Maghrib,
Apoi împlinesc o noapte întreagă de rugăciuni.
În zori fac rugăciunea Subh şi merg aproape de Maş’ aru l-Haram.
Acolo, îl laudă pe Dumnezeu şi fac invocaţii până în zori.
Apoi, de acolo, strâng şapte pietricele,
Pe care le vor arunca împotriva stâlpului cel mare
La Mina înghesuindu-se acolo unde sunt morţi elefanţii.
Aruncă înspre stâlp de şapte ori pronunţând takbirul.
Cu aceasta, jumătate din sacralitatea lor i-a părăsit.
Atunci intră într-un cort la Mina pentru a rămâne acolo.
Unii sacrifică o oaie sau plătesc pe cineva s-o facă pentru ei,
Apoi îşi rad capul sau îşi taie pletele.
După care, merg la Ka’bah pentru a îndeplini mai multe
Mişcări de rotaţie în jurul ei, şi fac o rugăciune de două unităţi,
Acum, ei nu mai sunt în stare de sacralitate.
Merg la Mine pentru a face rugăciunea Dhuhr.
Petrec acolo restul celei de-a zecea zile
Şi noaptea. Într-a unsprezecea, când soarele este sus
Adună douăzeci şi unu de pietre pentru a le arunca
Înspre cele trei coloane pronunţând takbirul
Şapte pentru fiecare. Încep cu cea mai mică.
După primele două, se opresc şi în picioare
Îi cer îndelung lui Dumnezeu ceea ce doresc.
Într-a douăsprezecea zi refac pentru ultima oară lapidarea.
Apoi pot pleca înainte de apusul soarelui
Hajjul lor este terminat. Să sperăm că va fi primit.
Oamenii merg acolo pe drum, pe mare sau prin aer.
Înainte de a ajunge la punctul de trecere stabilit,
Oamenii îmbracă două straie albe necusute
Pentru a se acoperi, şi sandale. Înnoadă un strai
În jurul taliei şi-l aruncă pe celălalt pe umărul stâng,
Acoperind spatele, trecându-l sub braţul drept,
Şi-l aduc sub umărul şi braţul stâng.
Ei nu-şi acoperă capul. Femeile-şi păstrează
Hainele, dar îşi descoperă mâinile şi faţa.
Apoi şi unii şi alţii împlinesc două unităţi mandub,
Şi spun talbiyah pentru a intra în starea de sacralitate.
Spun: "Labbayk Allahumma labbayk labbayk."
Apoi pronunţă: "La sharika laka labbayk
Inna l-hamda wa n-na’ mata laka wa l-mulk(a)."
Şi sfârşesc afirmând: "La sharika lak(a)."
Ei trebuie să pronunţe o intenţie pentru ‘Umrah
Sau pentru Hajj. Apoi, ei reîncep talbiyah.
Când se deplasează şi după sfârşitul rugăciunii
Trebuie să simtă că răspund Domnului lor.
Atunci când ajung la Moscheia sacră, tac
Şi intră acolo cum se cuvine prin Poarta as-Salaam.
Trebuie să meargă la Ka’bah şi să se îndrepte spre Piatra
Aşează într-unul din colţurile sale. Este Piatra Neagră sacră.
Pot s-o sărute, s-o atingă dacă nu sunt prea mulţi oameni împrejur.
În această situaţie stau la rând. Apoi spun cu voce tare:
"Allahu Akbar". Apoi merg în jurul Casei Sacre,
Având-o pe ea la stânga, o înconjoară de şapte ori.
Când ajung din nou la Piatră, spun
Takbirul, o ating sau o sărută, dacă este cu putinţă.
Pot şi să atingă colţul dinainte al Pietrei
Zicând "Allahu Akbar" atunci când sunt în apropiere.
Când o înconjoară, fac rugăciuni neîncetat
Implorându-l pe Dumnezeu insistent să le dea binele.
Bărbaţii pot alerga trei tururi, şi să meargă
Patru. Apoi, bărbat şi femeie trebuie să se roage două rak’ah
Pot să-i ceară binele lui Dumnezeu, în stânga porţii
Apoi, pot să atingă Piatra Neagră deja menţionată.
Apoi merg la colina Safa, se îndreaptă cu faţa la Ka’bah,
Pronunţă takbirul de trei ori şi declară: Dumnezeu este Unul.
Apoi merg pe colina Marwah; bărbaţii
Poit alerga în valea dintre cele două coline.
Pe Marwah, fac ceea ce au făcut pe Safa.
Fac şapte dus-întors şi au terminat cu această parte.
Dacă fac numai ‘Umrah, îşi taie părul
Dacă fac Hajj, continuă să fie în stare de sacralitate.
Dacă fac numai ‘Umrah, acum au terminat,
Dacă fac Hajj, ritualul abia începe.
Atunci, reîncep talbiyah.
La a şaptea oară, fac rugăciunea Dhuhr la Ka’bah.
Apoi, imamul face predica pentru a învăţa despre Hajj.
În a opta zi din Dhu l-Hijjah, la ora [rugăciunii] Dhuhr,
Părăsesc Mekka pentru a merge la Mina, unde se roagă
Dhuhr, ‘Asr, Maghrib, ‘Işa’, şi Subh.
Dar fac rugăciunile de patru unităţi câte doi.
În a noua zi, după apusul soarelui, merg
La ‘Arafah, se opresc într-un loc numit Nimrah.
După amiază, merg la moscheia din Nimrah.
Opresc talbiyah ajungând la această moscheie
Unde află în cursul a două predici, ceea ce rămâne de făcut.
Atunci ascultă şi se alătură [rugăciunilor] Dhuhr şi ‘Asr.
Apoi merg la muntele ‘Arafah. Acolo este mandub
Pentru ei să stea în picioare, să se îndrepte spre qiblah.
Să-l binecuvânteze pe Profet, şi să afirme la ilaha illa l-lah.
Încearcă să rămână puri şi-I cer favoruri lui Dumnezeu.
Continuă astfel până la apusul soarelui.
Apoi, fără să-şi facă rugăciunile, îşi fac bagajele
Şi iau drumul spre Muzdalifah, prin vale.
Ajunşi la Muzdalifah, îşi fac rugăciunile de noapte
Grupaţi, aşa cum le-au făcut pe cele de peste zi.
Fac două unităţi pentru ‘Isha, trei pentru Maghrib,
Apoi împlinesc o noapte întreagă de rugăciuni.
În zori fac rugăciunea Subh şi merg aproape de Maş’ aru l-Haram.
Acolo, îl laudă pe Dumnezeu şi fac invocaţii până în zori.
Apoi, de acolo, strâng şapte pietricele,
Pe care le vor arunca împotriva stâlpului cel mare
La Mina înghesuindu-se acolo unde sunt morţi elefanţii.
Aruncă înspre stâlp de şapte ori pronunţând takbirul.
Cu aceasta, jumătate din sacralitatea lor i-a părăsit.
Atunci intră într-un cort la Mina pentru a rămâne acolo.
Unii sacrifică o oaie sau plătesc pe cineva s-o facă pentru ei,
Apoi îşi rad capul sau îşi taie pletele.
După care, merg la Ka’bah pentru a îndeplini mai multe
Mişcări de rotaţie în jurul ei, şi fac o rugăciune de două unităţi,
Acum, ei nu mai sunt în stare de sacralitate.
Merg la Mine pentru a face rugăciunea Dhuhr.
Petrec acolo restul celei de-a zecea zile
Şi noaptea. Într-a unsprezecea, când soarele este sus
Adună douăzeci şi unu de pietre pentru a le arunca
Înspre cele trei coloane pronunţând takbirul
Şapte pentru fiecare. Încep cu cea mai mică.
După primele două, se opresc şi în picioare
Îi cer îndelung lui Dumnezeu ceea ce doresc.
Într-a douăsprezecea zi refac pentru ultima oară lapidarea.
Apoi pot pleca înainte de apusul soarelui
Hajjul lor este terminat. Să sperăm că va fi primit.
Cântul 31. Reglementare legală pentru Hajj
Hajjul este wajib pentru bărbaţi şi femei
O dată în viaţă, dacă sunt sănătoşi şi capabili.
O femeie nu poate merge acolo fără soţul său,
O rudă de sex bărbătesc sau un grup protector.
Există patru stâlpi esenţiali, nu trebuie ratat niciunul
Dacă nu, Hajjul vostru va fi anulat fără speranţa de a-l corecta:
Să ai o intenţie fermă de intrare în starea de sacralitate,
Să alergi între cele două coloane din apropierea Moscheii Sacre,
Să te opreşti la ‘Arafah în ajunul ‘Id al-Adha,
În a zecea zi a lunii Dhu l-Hijjah
Înainte de călătoria de noapte la Muzdalifah
Să înconjuri Ka’bah în Tawwaf final,
După oprirea la Muzdalifah, acesta este circuitul final.
Celelalte wajib sunt legate de sacrificiul ofrandei.
Aceste wajib sunt în număr de doisprezece: să spui talbiyah,
Să nu porţi haine cusute, pentru bărbaţi,
Să înconjuri Ka’bah,
Să faci o rugăciune de două unităţi, după acestea,
Să alergi între cele două coline Safa şi Marwah
Să cobori la Muzdalifah,
Să petreci trei nopţi la Mina,
Să intri în starea de sacralitate înainte de punctul de trecere,
Să stai în picioare la Arafah, să lapidezi
Cei trei stâlpi, să-ţi razi capul sau să-ţi tai pletele.
Este wajib să intri în starea de puritate înconjurând
Casa aflată în stânga ta.
Să înconjuri de şapte ori, începând din dreptul Pietrei
Şi fiind în afara zonei circulare,
Şi să nu te opreşti fără motiv,
Dar dacă rugăciunea începe, puteţi.
Este wajib să faci de şapte ori parcursul colinelor,
Începând cu Safa şi terminând cu Marwah.
Pentru această parte, este mandub să fii acoperit şi pur,
Şi de asemenea să te opreşti pe coline şi să te rogi la Dumnezeu.
Am omis în ultimul cânt să menţionăm
Două băi: la început şi înainte de a intra la Mekka.
Apoi, vom vorbi despre cinci locuri de sacralitate,
Sau puncte de trecere; Profetul le-a numit.
Cele cinci locuri sunt punctele în care se intră în sacralitate
Dacă cineva are intenţia să împlinească ‘Umrah sau Hajj.
Locul ales depinde de direcţia de unde se vine.
Primul loc se găseşte tocmai în sudul Medinei.
Al doilea, la nouăzeci de kilometri în nord-est
De Mekka. Al treilea, la nouăzeci de kilometri în est.
Al patrulea este situat la şaizeci de kilometri în sud.
Al cincilea, la o sută nouăzeci de kilometri în nord-vest.
Acesta din urmă este pentru pelerinii care vin dinspre vest.
Al patrulea este pentru cei din sud şi din est.
Al treilea, pentru cei din Riyadh şi din regiunea sa.
Al doilea, pentru naţiunile din Valea Tigrului.
Primul este rezervat locuitorilor Medinei.
Alegeţi locul care se găseşte pe traseul vostru.
Dacă depăşiţi locul vostru de trecere fără să fi [intrat]
În stare de sacralitate, trebuie să sacrificaţi o oaie.
Pelerinii în sacralitate nu trebuie să omoare
Fiarele, mai puţin viperele, scorpionii,
Câinii turbaţi, şobolanii sau corbii,
Nici să utilizeze parfumuri sau uleiuri pentrui corp
Sau păr. Nu pot omorâ păduchii
Nici să-şi taie unghiile sau pletele, nici să-şi frece pielea.
Bărbaţii nu-şi pot acoperi capul sau faţa,
Nici femeile nu pot purta mănuşi sau să-şi ascundă chipul.
Bărbaţii nu pot purta ceas sau brăţară,
Pot purta o centură în care să-şi păstreze aceste obiecte.
Dacă încalcă aceasta, trebuie să postească trei zile,
Să sacrifice o oaie sau să dea mâncare la şase săraci.
Dacă omoară o fiară, trebuie să plătească o amendă
Calculată, cel mai adesea, după mărimea creaturii.
Nu trebuie să se mângâie sau să se sărute, este ilicit.
Cât despre făcut dragoste, aceasta anulează ‘Umrah sau Hajjul
Şi va trebui să refaceţi pelerinajul în alt an.
Dar, numai în timpul celor zece zile rituale,
Este permisă adăpostirea la umbra unui edificiu,
Purtarea a ceva pe cap, spălatul fără
Săpun, dormitul pe un pat cu pernă, schimbatul
Veşmintelor, scărpinatul pielii, purtatul unui bandaj.
Mai sunt şi alte reguli pentru acest cânt.
Le vom pune în următorul, pentru a nu lungi din cale afară.
O dată în viaţă, dacă sunt sănătoşi şi capabili.
O femeie nu poate merge acolo fără soţul său,
O rudă de sex bărbătesc sau un grup protector.
Există patru stâlpi esenţiali, nu trebuie ratat niciunul
Dacă nu, Hajjul vostru va fi anulat fără speranţa de a-l corecta:
Să ai o intenţie fermă de intrare în starea de sacralitate,
Să alergi între cele două coloane din apropierea Moscheii Sacre,
Să te opreşti la ‘Arafah în ajunul ‘Id al-Adha,
În a zecea zi a lunii Dhu l-Hijjah
Înainte de călătoria de noapte la Muzdalifah
Să înconjuri Ka’bah în Tawwaf final,
După oprirea la Muzdalifah, acesta este circuitul final.
Celelalte wajib sunt legate de sacrificiul ofrandei.
Aceste wajib sunt în număr de doisprezece: să spui talbiyah,
Să nu porţi haine cusute, pentru bărbaţi,
Să înconjuri Ka’bah,
Să faci o rugăciune de două unităţi, după acestea,
Să alergi între cele două coline Safa şi Marwah
Să cobori la Muzdalifah,
Să petreci trei nopţi la Mina,
Să intri în starea de sacralitate înainte de punctul de trecere,
Să stai în picioare la Arafah, să lapidezi
Cei trei stâlpi, să-ţi razi capul sau să-ţi tai pletele.
Este wajib să intri în starea de puritate înconjurând
Casa aflată în stânga ta.
Să înconjuri de şapte ori, începând din dreptul Pietrei
Şi fiind în afara zonei circulare,
Şi să nu te opreşti fără motiv,
Dar dacă rugăciunea începe, puteţi.
Este wajib să faci de şapte ori parcursul colinelor,
Începând cu Safa şi terminând cu Marwah.
Pentru această parte, este mandub să fii acoperit şi pur,
Şi de asemenea să te opreşti pe coline şi să te rogi la Dumnezeu.
Am omis în ultimul cânt să menţionăm
Două băi: la început şi înainte de a intra la Mekka.
Apoi, vom vorbi despre cinci locuri de sacralitate,
Sau puncte de trecere; Profetul le-a numit.
Cele cinci locuri sunt punctele în care se intră în sacralitate
Dacă cineva are intenţia să împlinească ‘Umrah sau Hajj.
Locul ales depinde de direcţia de unde se vine.
Primul loc se găseşte tocmai în sudul Medinei.
Al doilea, la nouăzeci de kilometri în nord-est
De Mekka. Al treilea, la nouăzeci de kilometri în est.
Al patrulea este situat la şaizeci de kilometri în sud.
Al cincilea, la o sută nouăzeci de kilometri în nord-vest.
Acesta din urmă este pentru pelerinii care vin dinspre vest.
Al patrulea este pentru cei din sud şi din est.
Al treilea, pentru cei din Riyadh şi din regiunea sa.
Al doilea, pentru naţiunile din Valea Tigrului.
Primul este rezervat locuitorilor Medinei.
Alegeţi locul care se găseşte pe traseul vostru.
Dacă depăşiţi locul vostru de trecere fără să fi [intrat]
În stare de sacralitate, trebuie să sacrificaţi o oaie.
Pelerinii în sacralitate nu trebuie să omoare
Fiarele, mai puţin viperele, scorpionii,
Câinii turbaţi, şobolanii sau corbii,
Nici să utilizeze parfumuri sau uleiuri pentrui corp
Sau păr. Nu pot omorâ păduchii
Nici să-şi taie unghiile sau pletele, nici să-şi frece pielea.
Bărbaţii nu-şi pot acoperi capul sau faţa,
Nici femeile nu pot purta mănuşi sau să-şi ascundă chipul.
Bărbaţii nu pot purta ceas sau brăţară,
Pot purta o centură în care să-şi păstreze aceste obiecte.
Dacă încalcă aceasta, trebuie să postească trei zile,
Să sacrifice o oaie sau să dea mâncare la şase săraci.
Dacă omoară o fiară, trebuie să plătească o amendă
Calculată, cel mai adesea, după mărimea creaturii.
Nu trebuie să se mângâie sau să se sărute, este ilicit.
Cât despre făcut dragoste, aceasta anulează ‘Umrah sau Hajjul
Şi va trebui să refaceţi pelerinajul în alt an.
Dar, numai în timpul celor zece zile rituale,
Este permisă adăpostirea la umbra unui edificiu,
Purtarea a ceva pe cap, spălatul fără
Săpun, dormitul pe un pat cu pernă, schimbatul
Veşmintelor, scărpinatul pielii, purtatul unui bandaj.
Mai sunt şi alte reguli pentru acest cânt.
Le vom pune în următorul, pentru a nu lungi din cale afară.
Cântul 32. ‘Umrah şi vizitarea Profetului
‘Umrah este o sunnah îndeplinită de-a lungul
Anului în stare de sacralitate, ca şi pentru Hajj,
Mergeţi în jurul Casei şi rugaţi-vă două unităţi.
Atunci mergeţi la Safa, apoi tăiaţi-vă sau radeţi-vă pletele.
Dar, trebuie să mergeţi pe un pământ ne-sacralizat
Pentru a reveni mai apoi în bună stare de sacralitate.
La Mekka faceţi mai multe circumambulaţiuni
Din respect pentru loc şi Casa Sacră.
Lăudaţi-L mult pe Dumnezeu. Rugaţi-vă în grup la Ka’hab.
Apoi, înainte de a pleca, înconjuraţi din nou Casa.
Nu uitaţi să beţi apă binecuvântată de Zamzam,
Puţul ei se găseşte foarte aproape de Ka’bah.
Cu intenţie şi căinţă, mergeţi să-l vizitaţi pe Profet.
Cu cuminţenie şi puritate, intraţi în Masjid,
Faceţi o rugăciune de două unităţi, apoi mergeţi
În faţa Profetului şi salutaţi-l.
Apoi vizitaţi-i pe Abu Bakr şi ‘Umar, care se găsesc
La dreapta şi la stânga Profetului.
Cereţi lui Dumnezeu să muriţi ca buni credincioşi
Să vă păzească de negaz şi de Marele Înşelător
Cereţi-I cu insistenţă viaţă şi moarte bune,
Şi după moarte, să vă salveze de focurile Infernului.
Cereţi-I orice lucru pe care doriţi să-l aveţi,
Iar Profetului, să mărturisească pentru voi în Ziua Judecăţii.
Apoi pregătiţi-vă, grăbiţi-vă să părăsiţi Medina,
Şi să vă întoarceţi acasă cu beatitudine şi seninătate.
Anului în stare de sacralitate, ca şi pentru Hajj,
Mergeţi în jurul Casei şi rugaţi-vă două unităţi.
Atunci mergeţi la Safa, apoi tăiaţi-vă sau radeţi-vă pletele.
Dar, trebuie să mergeţi pe un pământ ne-sacralizat
Pentru a reveni mai apoi în bună stare de sacralitate.
La Mekka faceţi mai multe circumambulaţiuni
Din respect pentru loc şi Casa Sacră.
Lăudaţi-L mult pe Dumnezeu. Rugaţi-vă în grup la Ka’hab.
Apoi, înainte de a pleca, înconjuraţi din nou Casa.
Nu uitaţi să beţi apă binecuvântată de Zamzam,
Puţul ei se găseşte foarte aproape de Ka’bah.
Cu intenţie şi căinţă, mergeţi să-l vizitaţi pe Profet.
Cu cuminţenie şi puritate, intraţi în Masjid,
Faceţi o rugăciune de două unităţi, apoi mergeţi
În faţa Profetului şi salutaţi-l.
Apoi vizitaţi-i pe Abu Bakr şi ‘Umar, care se găsesc
La dreapta şi la stânga Profetului.
Cereţi lui Dumnezeu să muriţi ca buni credincioşi
Să vă păzească de negaz şi de Marele Înşelător
Cereţi-I cu insistenţă viaţă şi moarte bune,
Şi după moarte, să vă salveze de focurile Infernului.
Cereţi-I orice lucru pe care doriţi să-l aveţi,
Iar Profetului, să mărturisească pentru voi în Ziua Judecăţii.
Apoi pregătiţi-vă, grăbiţi-vă să părăsiţi Medina,
Şi să vă întoarceţi acasă cu beatitudine şi seninătate.
Cântul 34. Reguli privind hrana
Puteţi mânca plante şi lucruri
Neanimate, dacă sunt pure şi ne-toxice
Puteţi bea lichide care nu îmbată.
Puteţi mirosi gaze care nu droghează,
Rad nu puteţi mânca, bea sau inhala
O otravă, sau altceva, care riscă să vă omoare.
Puteţi mânca diferite animale, dar nu
Carne omenească sau carne de porc
Dar trebuie să tăiaţi gâtul animalelor cu sânge cald
Fără să scoateţi cuţitul [în timpul operaţiunii], dacă nu ele sunt nepermise.
Este blamabil să mâncaţi [carne de] câine sau măgar,
Dar respectând aceste reguli puteţi [s-o faceţi].
Respectaţi sunnah : Înainte de a tăia gâtul spuneţi « Bismillah ».
Întindeţi animalul pe flancul stâng cu faţa spre qiblah.
Utilizaţi un cuţit ascuţit. Nu maltrataţi animalul.
Nu-l tăiaţi în bucăţi înainte să fie complet mort.
Apoi iată reguli pentru cei care merg la vânătoare.
Vânătorul spune « Bismillah » apăsând pe trăgaci,
După ce a ales animalul. Apoi merge în urma proiectilului
Pentru a verifica starea animalului culcat la pământ.
Dacă încă mai este în viaţă, face ce s-a spus
Pentru a purifica animalul şi pentru a face carnea lui permisă
Dacă este deja mort, trebuie să se asigure
Că ceea ce l-a nimicit este într-adevăr proiectilul său.
Neanimate, dacă sunt pure şi ne-toxice
Puteţi bea lichide care nu îmbată.
Puteţi mirosi gaze care nu droghează,
Rad nu puteţi mânca, bea sau inhala
O otravă, sau altceva, care riscă să vă omoare.
Puteţi mânca diferite animale, dar nu
Carne omenească sau carne de porc
Dar trebuie să tăiaţi gâtul animalelor cu sânge cald
Fără să scoateţi cuţitul [în timpul operaţiunii], dacă nu ele sunt nepermise.
Este blamabil să mâncaţi [carne de] câine sau măgar,
Dar respectând aceste reguli puteţi [s-o faceţi].
Respectaţi sunnah : Înainte de a tăia gâtul spuneţi « Bismillah ».
Întindeţi animalul pe flancul stâng cu faţa spre qiblah.
Utilizaţi un cuţit ascuţit. Nu maltrataţi animalul.
Nu-l tăiaţi în bucăţi înainte să fie complet mort.
Apoi iată reguli pentru cei care merg la vânătoare.
Vânătorul spune « Bismillah » apăsând pe trăgaci,
După ce a ales animalul. Apoi merge în urma proiectilului
Pentru a verifica starea animalului culcat la pământ.
Dacă încă mai este în viaţă, face ce s-a spus
Pentru a purifica animalul şi pentru a face carnea lui permisă
Dacă este deja mort, trebuie să se asigure
Că ceea ce l-a nimicit este într-adevăr proiectilul său.
Cântul 33 : Despre cuvântul dat
Este rău să promiteţi că veţi face ceva
Şi să nu faceţi. Deci, evitaţi promisiunile.
Este o mare crimă să promiteţi, să afirmaţi
« Pe Dumnezeu, jur să fac. » Pentru aceasta veţi ispăşi
Hrănind, îmbrăcând zece amărâţi,
Sau postind trei zile la rând sau separate
Nu există expiere dacă aţi afirmat
Şi retractaţi, neputând face [ceea ce aţi promis]
Simplificaţi-vă viaţa, evitaţi să promiteţi
Că veţi împlini cincizeci de prosternări sau unităţi de rugăciune.
Dar dacă aţi promis, trebuie să vă ţineţi de cuvânt.
Deci, evitaţi să promiteţi lucrurile de care vă îndoiţi.
Şi să nu faceţi. Deci, evitaţi promisiunile.
Este o mare crimă să promiteţi, să afirmaţi
« Pe Dumnezeu, jur să fac. » Pentru aceasta veţi ispăşi
Hrănind, îmbrăcând zece amărâţi,
Sau postind trei zile la rând sau separate
Nu există expiere dacă aţi afirmat
Şi retractaţi, neputând face [ceea ce aţi promis]
Simplificaţi-vă viaţa, evitaţi să promiteţi
Că veţi împlini cincizeci de prosternări sau unităţi de rugăciune.
Dar dacă aţi promis, trebuie să vă ţineţi de cuvânt.
Deci, evitaţi să promiteţi lucrurile de care vă îndoiţi.
Cântul 35 : Reguli de urmat cu noii-născuţi
Atunci când se naşte bebeluşul, spuneţi adhan în urechea lui
Dreaptă şi în cea stângă.
În a şaptea zi este sunnah să se sacrifice o oaie.
Este mandub să i se radă capul şi să primească nume.
Dreaptă şi în cea stângă.
În a şaptea zi este sunnah să se sacrifice o oaie.
Este mandub să i se radă capul şi să primească nume.
Cântul 37 : Reguli despre privire
Atingerea şi legăturile de rudenie
Priviţi tot corpul, dacă ea este femeia voastră
Ea poate să-l privească pe al vostru, dacă sunteţi soţul său.
Nu trebuie să priviţi bărbaţi goi
Deasupra genunchilor până dedesubtul pântecelui.
Femeile nu trebuie să privească alte femei
Deasupra genunchilor până dedesubtul pântecelui
Bărbaţii nu pot privi altceva decât mâinile
Şi chipul femeilor care nu le sunt înrudite.
Bărbaţii pot privi picioarele, braţele şi gâtul
Femeilor înrudite, despre care o să vă vorbim.
O femeie este înrudită dacă vă este soră,
Nepoată, fiică, nepoată [de bunic], bunică sau străbunică,
Sora bunicilor, mătuşa, nora,
Sau soacra (soţia tatălui sau mama soţiei),
Toate celelalte femei nu vă sunt înrudite.
Propria voastră vară nu vă este înrudită.
Partajarea laptelui din sânul aceleiaşi femei,
Îi face pe oameni înrudiţi, dacă înainte de vârsta de doi ani
Sug o dată, iar laptele atinge vălul palatului
Sau gâtlejul şi există doi sau mai mulţi martori.
Soţul femeii care a alăptat este şi el înrudit.
Apoi, vom vedea câteva reguli privind căsătoria.
Nu puteţi să luaţi în căsătorie o persoană înrudită,
Nici să luaţi sora celei cu care sunteţi însurat.
Atât timp cât ea trăieşte, nu trebuie să vă căsătoriţi cu mătuşa ei.
Luaţi o singură femeie pentru a evita împărţirea iengală.
Musulmanele nu se căsătoresc decât cu musulmani.
Ei pot lua o evreică sau o creştină.
Nu rămâneţi singur cu o femeie neînrudită
Într-un loc închis sau fără o terţă persoană.
Evitaţi să atingeţi o femeie neînrudită
Cu excepţia unui caz de necesitate, medicală de exemplu.
De la vârsta de zece ani, băieţii şi fetele au paturi separate.
Atunci, întindeţi-vă doar lângă soţia voastră.
Priviţi tot corpul, dacă ea este femeia voastră
Ea poate să-l privească pe al vostru, dacă sunteţi soţul său.
Nu trebuie să priviţi bărbaţi goi
Deasupra genunchilor până dedesubtul pântecelui.
Femeile nu trebuie să privească alte femei
Deasupra genunchilor până dedesubtul pântecelui
Bărbaţii nu pot privi altceva decât mâinile
Şi chipul femeilor care nu le sunt înrudite.
Bărbaţii pot privi picioarele, braţele şi gâtul
Femeilor înrudite, despre care o să vă vorbim.
O femeie este înrudită dacă vă este soră,
Nepoată, fiică, nepoată [de bunic], bunică sau străbunică,
Sora bunicilor, mătuşa, nora,
Sau soacra (soţia tatălui sau mama soţiei),
Toate celelalte femei nu vă sunt înrudite.
Propria voastră vară nu vă este înrudită.
Partajarea laptelui din sânul aceleiaşi femei,
Îi face pe oameni înrudiţi, dacă înainte de vârsta de doi ani
Sug o dată, iar laptele atinge vălul palatului
Sau gâtlejul şi există doi sau mai mulţi martori.
Soţul femeii care a alăptat este şi el înrudit.
Apoi, vom vedea câteva reguli privind căsătoria.
Nu puteţi să luaţi în căsătorie o persoană înrudită,
Nici să luaţi sora celei cu care sunteţi însurat.
Atât timp cât ea trăieşte, nu trebuie să vă căsătoriţi cu mătuşa ei.
Luaţi o singură femeie pentru a evita împărţirea iengală.
Musulmanele nu se căsătoresc decât cu musulmani.
Ei pot lua o evreică sau o creştină.
Nu rămâneţi singur cu o femeie neînrudită
Într-un loc închis sau fără o terţă persoană.
Evitaţi să atingeţi o femeie neînrudită
Cu excepţia unui caz de necesitate, medicală de exemplu.
De la vârsta de zece ani, băieţii şi fetele au paturi separate.
Atunci, întindeţi-vă doar lângă soţia voastră.
Cântul 36 : Reguli privind igiena şi îmbrăcămintea
Domnilor, trebuie să purtaţi o barbă nu prea lungă.
Trebuie să vă tăiaţi mustaţa fără s-o radeţi.
Tineri, tinere, trebuie să vă epilaţi sau să vă radeţi
Subsuoară precum şi pântecele, cu grijă.
Trebuie de asemenea, să vă tăiaţi unghiile destul de scurt.
Toate acestea trebuie făcute din când în când.
Cei convertiţi nu trebuie să se circumcidă,
Dar pentru băieţi şi bărbaţi, este sunnah.
Fiecare sex trebuie să poarte veşmintele făcute pentru el,
Dar pot fi purtate haine închiriate sau împrumutate.
Bărbaţii n-ar trebui să poarte mătase sau aur
Şi este nepermisă posesia veselei din argint sau aur
Se pot vopsi pletele, este acceptabil
Dar nu trebuie smulse cele cărunte, este blamabil.
Trebuie să vă tăiaţi mustaţa fără s-o radeţi.
Tineri, tinere, trebuie să vă epilaţi sau să vă radeţi
Subsuoară precum şi pântecele, cu grijă.
Trebuie de asemenea, să vă tăiaţi unghiile destul de scurt.
Toate acestea trebuie făcute din când în când.
Cei convertiţi nu trebuie să se circumcidă,
Dar pentru băieţi şi bărbaţi, este sunnah.
Fiecare sex trebuie să poarte veşmintele făcute pentru el,
Dar pot fi purtate haine închiriate sau împrumutate.
Bărbaţii n-ar trebui să poarte mătase sau aur
Şi este nepermisă posesia veselei din argint sau aur
Se pot vopsi pletele, este acceptabil
Dar nu trebuie smulse cele cărunte, este blamabil.
Cântul 38 : Căsătoria
Pentru cei mai mulţi dintre oameni, însoţirea este o nevoie.
Ea serveşte şi la perpetuarea vieţii şi a oamenilor.
Căsătoria poate fi wajib, mandub, makruh,
Haram sau mubah. O să vă explicăm.
Căsătoria este wajib dacă vă este teamă că veţi face răul
Rămânând singur, nemaipăstrând continenţa.
Căsătoria este mandub pentru un bărbat apt
Dacă are mijloace pentru a îndeplini nevoile.
Căsătoria este makruh dacă vă temeţi mai degrabă
Că nu veţi îndeplini exigenţele în mod continuu.
Este haram dacă nu vă temeţi, dar sunteţi inapt.
Este mubah în alte cazuri. Lista e mai lungă.
Este mandub, înainte de a decide, să priviţi şi să vorbiţi
Cu persoana dar fără să rămâneţi singuri.
Căsătoria în religia noastră este simplă, fără complexitate :
Cinci principii esenţiale, şi încă două înaintea sexului.
Trebuie un tânăr căsătorit, o femeie căsătorită şi un tutor
Pentru femeia pe care o priveşte această instituţie.
Trebuie plata unei dote din partea mirelui pentru mirească,
În privinţa căreia există un acord mutual.
Apoi, trebuie un schimb de cuvinte conform cutumei
Care dictează căsătoria, precum : « Vreau s-o iau de nevastă »
Sau « Vă dau fiica mea în căsătorie », apoi
Cele două părţi trebuie să decidă şi să se pună de acord.
Este mandub să se stabilească un contract de căsătorie scris
În prezenţa a doi martori aleşi pentru acest scop.
În absenţa martorilor, căsătoria nu este consumată
Decât atunci când doi bărbaţi onorabili sunt informaţi.
Este mandub să se organizeze o sărbătorire a căsătoriei.
Ceremonia poate fi simplă, fără exagerare.
Căsătoria este publică şi nu poate fi menţinută secret.
Este pe toată viaţa : reflectaţi înainte de a vă angaja.
Dacă o femeie găseşte că membrul soţului ei este prea mic
Sau că el este impotent, ea poate cere anularea.
Dacă un bărbat găseşte că ea are un defect la sex
Juriştii îi permit şi lui să anuleze călătoria.
Raporturile sexuale trebuie îndeplinite la adăpost
De priviri şi nu acolo unde oamenii pot vedea totul.
Totul este permis în căsătorie mai puţin raportul anal.
Puteţi şoşoti, striga sau face ce doriţi.
Puteţi controla naşterile utilizând
Coitus intreruptus, prezervativul sau un alt mijloc.
Ca regulă generală, avortul este interzis,
Deci nu vă debarasaţi de acest embrion al vieţii.
Bărbaţii trebuie să împlinească nevoile soţiei,
Ale rudelor sale sărace şi ale copiilor minori –
Băieţii până la perioada pubertară
Şi fetele până la încheierea căsătoriei lor.
Ei trebuie să furnizeze hrana, veşmintele,
Ustensilele de toaletă, şi un acoperiş deasupra capului.
Femeia are drept la o reşedinţă separată,
Cu excepţia cazului în care a avut loc un acord prealabil.
Epoi, există responsabilii de educaţia
Copiilor : mama, apoi mama sa, apoi sora ei,
Apoi tatăl mamei, apoi tatăl, apoi bunicile sale,
Apoi sora copilului, apoi mătuşa paternă,
Apoi fiica fratelui, apoi fiica surorii, apoi fratele ;
Apoi cei cărora le este încredinţat, apoi moştenitorii.
Dacă tată pleacă, poate lua copiii cu el,
Sau îi poate lăsa îngrijirilor mamei lor.
Soţia trebuie să se supună unei relaţii intime,
Şi nu trebuie să părăsească locuinţa fără permisiune.
Ea nu trebuie să refuze întoarcerea acasă.
Totuşi aceste reguli se anulează dacă soţul este abuziv.
Dacă o femeie nu se supune, soţul o ceartă
Dacă aceasta nu este suficient, el nu trebuie să se apropie de pat,
Dacă aceasta nu merge, trebuie s-o lovească uşor.
Dacă aceasta nu merge, să se roage pentru ea
Soţul nu trebuie să-şi bată femeia sau s-o lovească.
Dacă ea nu se schimbă, judecătorul va pronunţa divorţul.
Dacă soţ şi soţie nu pot să-şi rezolve disputa,
Doi arbitri bărbaţi vor tranşa pentru ei
După examinarea problemei şi a cauzelor conflictului
Reconcilierea sau divorţul sunt de luat în calcul.
Ne rugăm la Dumnezeu să dea tuturor celor care urmează
Sfaturile noastre o căsătorie fericită şi nu tristeţea.
Ea serveşte şi la perpetuarea vieţii şi a oamenilor.
Căsătoria poate fi wajib, mandub, makruh,
Haram sau mubah. O să vă explicăm.
Căsătoria este wajib dacă vă este teamă că veţi face răul
Rămânând singur, nemaipăstrând continenţa.
Căsătoria este mandub pentru un bărbat apt
Dacă are mijloace pentru a îndeplini nevoile.
Căsătoria este makruh dacă vă temeţi mai degrabă
Că nu veţi îndeplini exigenţele în mod continuu.
Este haram dacă nu vă temeţi, dar sunteţi inapt.
Este mubah în alte cazuri. Lista e mai lungă.
Este mandub, înainte de a decide, să priviţi şi să vorbiţi
Cu persoana dar fără să rămâneţi singuri.
Căsătoria în religia noastră este simplă, fără complexitate :
Cinci principii esenţiale, şi încă două înaintea sexului.
Trebuie un tânăr căsătorit, o femeie căsătorită şi un tutor
Pentru femeia pe care o priveşte această instituţie.
Trebuie plata unei dote din partea mirelui pentru mirească,
În privinţa căreia există un acord mutual.
Apoi, trebuie un schimb de cuvinte conform cutumei
Care dictează căsătoria, precum : « Vreau s-o iau de nevastă »
Sau « Vă dau fiica mea în căsătorie », apoi
Cele două părţi trebuie să decidă şi să se pună de acord.
Este mandub să se stabilească un contract de căsătorie scris
În prezenţa a doi martori aleşi pentru acest scop.
În absenţa martorilor, căsătoria nu este consumată
Decât atunci când doi bărbaţi onorabili sunt informaţi.
Este mandub să se organizeze o sărbătorire a căsătoriei.
Ceremonia poate fi simplă, fără exagerare.
Căsătoria este publică şi nu poate fi menţinută secret.
Este pe toată viaţa : reflectaţi înainte de a vă angaja.
Dacă o femeie găseşte că membrul soţului ei este prea mic
Sau că el este impotent, ea poate cere anularea.
Dacă un bărbat găseşte că ea are un defect la sex
Juriştii îi permit şi lui să anuleze călătoria.
Raporturile sexuale trebuie îndeplinite la adăpost
De priviri şi nu acolo unde oamenii pot vedea totul.
Totul este permis în căsătorie mai puţin raportul anal.
Puteţi şoşoti, striga sau face ce doriţi.
Puteţi controla naşterile utilizând
Coitus intreruptus, prezervativul sau un alt mijloc.
Ca regulă generală, avortul este interzis,
Deci nu vă debarasaţi de acest embrion al vieţii.
Bărbaţii trebuie să împlinească nevoile soţiei,
Ale rudelor sale sărace şi ale copiilor minori –
Băieţii până la perioada pubertară
Şi fetele până la încheierea căsătoriei lor.
Ei trebuie să furnizeze hrana, veşmintele,
Ustensilele de toaletă, şi un acoperiş deasupra capului.
Femeia are drept la o reşedinţă separată,
Cu excepţia cazului în care a avut loc un acord prealabil.
Epoi, există responsabilii de educaţia
Copiilor : mama, apoi mama sa, apoi sora ei,
Apoi tatăl mamei, apoi tatăl, apoi bunicile sale,
Apoi sora copilului, apoi mătuşa paternă,
Apoi fiica fratelui, apoi fiica surorii, apoi fratele ;
Apoi cei cărora le este încredinţat, apoi moştenitorii.
Dacă tată pleacă, poate lua copiii cu el,
Sau îi poate lăsa îngrijirilor mamei lor.
Soţia trebuie să se supună unei relaţii intime,
Şi nu trebuie să părăsească locuinţa fără permisiune.
Ea nu trebuie să refuze întoarcerea acasă.
Totuşi aceste reguli se anulează dacă soţul este abuziv.
Dacă o femeie nu se supune, soţul o ceartă
Dacă aceasta nu este suficient, el nu trebuie să se apropie de pat,
Dacă aceasta nu merge, trebuie s-o lovească uşor.
Dacă aceasta nu merge, să se roage pentru ea
Soţul nu trebuie să-şi bată femeia sau s-o lovească.
Dacă ea nu se schimbă, judecătorul va pronunţa divorţul.
Dacă soţ şi soţie nu pot să-şi rezolve disputa,
Doi arbitri bărbaţi vor tranşa pentru ei
După examinarea problemei şi a cauzelor conflictului
Reconcilierea sau divorţul sunt de luat în calcul.
Ne rugăm la Dumnezeu să dea tuturor celor care urmează
Sfaturile noastre o căsătorie fericită şi nu tristeţea.
Cântul 39 : Divorţul
Divorţul este mubah dar este de departe cel mai detestat
Dintre soluţiile pentru a rezolva problemele mariajului.
Divorţul poate fi wajib, mandub, makruh,
Haram sau mubah. Vă vom explica.
Divorţul este wajib atunci când soţul a jurat că a recurs [la el],
Şi [soţii] nu au avut relaţii sexuale timp de patru luni
Una după alta sau cei doi arbitri desemnaţi pentru a tranşa,
Şi despre care am vorbit, au decis astfel.
Este mandub dacă el nu poate furniza ceea ce ea are nevoie.
Este makruh dacă nu există motiv ca să se recurgă la această acţiune.
Este haram dacă ea e în perioadă de menstruaţie.
Este mubah dacă există în mod continuu dispute.
Trei lucruri sunt esenţiale în religie
Pentru divorţ : cel care divorţează, divorţata,
Şi cuvintele utilizate care conţin literele Ta, Lam,
Qaf : « Tu eşti divorţată ».
Dar omul trebuie s-o pronunţe o dată, să aştepte
Ca ea să aibă menstruaţie, apoi să-şi redobândească starea de puritate.
El nu trebuie să fi făcut cumva dragoste cu ea
În starea de puritate în care a cerut divorţul.
Şi trebuie s-o trateze ca pe o soţie loială,
Şi să-i îndeplinească nevoiel aşa cum se cuvine.
Până în prezent, cuvântul n-a fost spus decât o dată.
Divorţul este consumat atunci când e spus de trei ori
Atunci când ea este din nou pură, el poate s-o spună din nou.
Astfel, zis de două ori, el trebuie să mai aştepte
Până când ea are menstruaţie şi redevine pură.
Dacă o spune din nou, a ajuns la numărul trei.
Acum, divorţul este final, ei trebuie să se separe.
Nu mai sunt soţi şi nu se pot recăsători.
Ei nu pot să facă nuntă din nou
Decât atunci când ea este divorţată de unul sau de mai mulţi bărbaţi.
Este singurul lucru care anulează numărul divorţului.
Divorţul nu este un joc, trebuie să număraţi.
Numărul divorţului nu se anulează cu timpul.
Înainte de a atinge [cifra] trei, bărbatul poate spune femeii sale :
« M-am răzgândit şi te iau din nou de femeie. »
Apoi, ei fac tot ce le stă în putinţă ca să trăiască la fel ca înainte.
Dacă nu au avut loc aceste trei etape, ea este divorţată,
Dar pot să se recăsătorească foarte repede, aşa cum se cuvine.
Totuşi, dacă ea este însărcinată, divorţul nu este final
Decât după naşterea copilului sau o sarcină falsă.
Dacă el pronunţă formula de trei ori cu intenţie,
Căsătoria este anulată. Dar este un mare rău şi o crimă.
Domnilor, nu o spuneţi niciodată de trei ori la rând.
Veţi fi legaţi. Şi aţi putea să vă schimbaţi părerea.
În religia noastră, doar bărbaţii o pronunţă.
O femeie o poate cere, dar fără s-o impună
Dacă într-un contract de căsătorie nu s-a stipulat :
« Pot să-mi pronunţ divorţul. Am dreptul. »
Dacă ea a stipulat, atunci spune : « Mă divorţez
O dată, de două ori sau de trei ori. »
După divorţ mama are dreptul să crească
Copiii şi tatăl trebuie să furnizeze o alocaţie –
Pentru băieţi, până la vârsta pubertăţii,
Şi pentru fete, până la încheierea căsătoriei.
Dar dacă femeia se căsătoreşte cu un alt bărbat,
Următoarea persoană responsabilă îi ia.
Dacă tatăl pleacă să se instaleze în altă regiune,
Îşi poate lua copiii cu dânsul.
Dacă au un litigiu legat de lucrurile casei,
Un judecător tranşează pentru ei şi stabileşte un act.
Dacă au probe referitoare la cumpărare sau la proprietate,
Cazul este rezolvat, dacă nu, se impun reguli :
Lucrurile utilizate de femei sunt ale lor.
Cele care sunt utilizate de bărbaţi, le revin acestora.
Cele utilizate de amândoi revin bărbatului.
În toate cazurile ei sunt sub jurământ.
Femeile nu se pot recăsători decât după
Trei stări de puritate consecutive actului divorţului.
O văduvă nu se poate recăsători decât după o perioadă
De patru luni lunare şi zece zile stabilite cum trebuie.
O femeie însărcinată nu se poate căsători din nou
Decât după naşterea copilului sau o sarcină falsă.
Dacă soţul unei femei a dispărut, este căutat.
Dar dacă banii pe care i-a lăsat soţiei s-au terminat,
Ea poate merge la judecător şi cere divorţul.
Dacă soţul înnebuneşte sau se îmbolnăveşte de lepră
Judecătorul poate decide şi pronunţa divorţul.
Dintre soluţiile pentru a rezolva problemele mariajului.
Divorţul poate fi wajib, mandub, makruh,
Haram sau mubah. Vă vom explica.
Divorţul este wajib atunci când soţul a jurat că a recurs [la el],
Şi [soţii] nu au avut relaţii sexuale timp de patru luni
Una după alta sau cei doi arbitri desemnaţi pentru a tranşa,
Şi despre care am vorbit, au decis astfel.
Este mandub dacă el nu poate furniza ceea ce ea are nevoie.
Este makruh dacă nu există motiv ca să se recurgă la această acţiune.
Este haram dacă ea e în perioadă de menstruaţie.
Este mubah dacă există în mod continuu dispute.
Trei lucruri sunt esenţiale în religie
Pentru divorţ : cel care divorţează, divorţata,
Şi cuvintele utilizate care conţin literele Ta, Lam,
Qaf : « Tu eşti divorţată ».
Dar omul trebuie s-o pronunţe o dată, să aştepte
Ca ea să aibă menstruaţie, apoi să-şi redobândească starea de puritate.
El nu trebuie să fi făcut cumva dragoste cu ea
În starea de puritate în care a cerut divorţul.
Şi trebuie s-o trateze ca pe o soţie loială,
Şi să-i îndeplinească nevoiel aşa cum se cuvine.
Până în prezent, cuvântul n-a fost spus decât o dată.
Divorţul este consumat atunci când e spus de trei ori
Atunci când ea este din nou pură, el poate s-o spună din nou.
Astfel, zis de două ori, el trebuie să mai aştepte
Până când ea are menstruaţie şi redevine pură.
Dacă o spune din nou, a ajuns la numărul trei.
Acum, divorţul este final, ei trebuie să se separe.
Nu mai sunt soţi şi nu se pot recăsători.
Ei nu pot să facă nuntă din nou
Decât atunci când ea este divorţată de unul sau de mai mulţi bărbaţi.
Este singurul lucru care anulează numărul divorţului.
Divorţul nu este un joc, trebuie să număraţi.
Numărul divorţului nu se anulează cu timpul.
Înainte de a atinge [cifra] trei, bărbatul poate spune femeii sale :
« M-am răzgândit şi te iau din nou de femeie. »
Apoi, ei fac tot ce le stă în putinţă ca să trăiască la fel ca înainte.
Dacă nu au avut loc aceste trei etape, ea este divorţată,
Dar pot să se recăsătorească foarte repede, aşa cum se cuvine.
Totuşi, dacă ea este însărcinată, divorţul nu este final
Decât după naşterea copilului sau o sarcină falsă.
Dacă el pronunţă formula de trei ori cu intenţie,
Căsătoria este anulată. Dar este un mare rău şi o crimă.
Domnilor, nu o spuneţi niciodată de trei ori la rând.
Veţi fi legaţi. Şi aţi putea să vă schimbaţi părerea.
În religia noastră, doar bărbaţii o pronunţă.
O femeie o poate cere, dar fără s-o impună
Dacă într-un contract de căsătorie nu s-a stipulat :
« Pot să-mi pronunţ divorţul. Am dreptul. »
Dacă ea a stipulat, atunci spune : « Mă divorţez
O dată, de două ori sau de trei ori. »
După divorţ mama are dreptul să crească
Copiii şi tatăl trebuie să furnizeze o alocaţie –
Pentru băieţi, până la vârsta pubertăţii,
Şi pentru fete, până la încheierea căsătoriei.
Dar dacă femeia se căsătoreşte cu un alt bărbat,
Următoarea persoană responsabilă îi ia.
Dacă tatăl pleacă să se instaleze în altă regiune,
Îşi poate lua copiii cu dânsul.
Dacă au un litigiu legat de lucrurile casei,
Un judecător tranşează pentru ei şi stabileşte un act.
Dacă au probe referitoare la cumpărare sau la proprietate,
Cazul este rezolvat, dacă nu, se impun reguli :
Lucrurile utilizate de femei sunt ale lor.
Cele care sunt utilizate de bărbaţi, le revin acestora.
Cele utilizate de amândoi revin bărbatului.
În toate cazurile ei sunt sub jurământ.
Femeile nu se pot recăsători decât după
Trei stări de puritate consecutive actului divorţului.
O văduvă nu se poate recăsători decât după o perioadă
De patru luni lunare şi zece zile stabilite cum trebuie.
O femeie însărcinată nu se poate căsători din nou
Decât după naşterea copilului sau o sarcină falsă.
Dacă soţul unei femei a dispărut, este căutat.
Dar dacă banii pe care i-a lăsat soţiei s-au terminat,
Ea poate merge la judecător şi cere divorţul.
Dacă soţul înnebuneşte sau se îmbolnăveşte de lepră
Judecătorul poate decide şi pronunţa divorţul.
Cântul 40 : Moştenirea
Moştenirea este jumătate din cunoaşterea religie. Ar fi
Repede uitată dacă nu ar fi studiată şi transmisă altora.
Atunci când cineva moare, obligaţiile, datoriile
Mormântul şi moştenirile sale eventuale sunt plătite din bunurile sale.
Patrimoniul rezidual este divizat între membrii
Familiei defunctului, după o metodă definită.
Oamenii moştenesc pentru că erau legaţi
Printr-o legătură de sânge sau prin legătura sacră a căsătoriei.
Persoanele divorţate, cele de altă religie,
Copiii născuţi morţi, rezultatele curviei,
Cei care şi-au ucis părintele, cei despre care
Nu există certitudinea că mai sunt în viaţă, nu moştenesc.
Sunt excluşi copiii ilegitimi şi mama. Dacă o femeie
Este însărcinată, partajul diferă după naştere.
Este stabilită o listă fixă de rude care moştenesc :
Tatăl defunctului şi tatăl său, fiul şi fiul său,
Soţul, fratele, şi fiul fratelui vitreg patern,
Unchiul patern, şi fiul său
Mama, bunica, fiica, fiul fiicei
Soţia, sora, doar ei au drept la moştenire.
Unii dintre ei moştenesc o parte fixă :
Soţiile, mamele şi fraţii şi surorile mamei.
Unii primesc doar o parte din ce rămâne :
Fiul, fiul său, fratele, fratele vitreg patern,
Fiul fratelui, unchiul patern, fiul acestui unchi.
Unii pot primi după aceste două metode :
Ca tatăl la fel şi tatăl său şi bunicul său.
Unii primesc după una singură dintre metode :
Ca fiica, fiul fiicei şi sora
(Sora şi sora vitregă paternă)
Şase fracţii sunt citate în Cartea lui Dumnezeu : o jumătate,
Un sfert, o optime, două treimi, o treime, o şesime.
Jumătate pentru soţul al cărei femeie nu are copil,
Sau fiica ce nu are fraţi şi surori,
Fiica fiului fără rudă bărbat nici fraţi nici surori,
Sora şi sora vitregă paternă fără fraţi şi surori.
Un sfert pentru soţul al cărei femeie are o progenitură
Şi soţia care nu a avut copii cu soţul ei
O optime pentru femeia al cărei soţ are copii.
Două treimi pentru fiice, precum şi pentru fiicele fiului,
Surorile şi surorile vitrege paterne neeliminate.
O treime pentru bunicul care nu a avut nimic la primul test
Mama al cărui copil nu are nici copil, nici fraţi sau surori,
Fraţii şi surorile vitrege neeliminate.
În alte cazuri, partajul s-a făcut altfel :
O şesime pentru mamă, pentru un frate sau
Soră vitregă a mamei, pentru tată sau bunic
Care nu are concuret, pentru cele două fiice ale fiului
Pentru o bunică, o soră vitregă paternă
Care împarte cu o soră bună.
Dacă suma fracţiilor este superioară lui unu,
Denominatorul creşte şi el pentru a se ajunge acolo.
Anumiţi moştenitori primesc întotdeauna ceva :
Tata, mama, soţul, soţia, fiica şi fiul.
Unii sunt complet eliminaţi de alţii :
Fiul elimină nepoţii, tatăl îşi elimină tatăl.
Fraţii şi surorile sunt eliminaţi de un fiu sau un tată.
Fraţii şi surorile vitregi sunt voalaţi de un frate bun.
Fii unui frate sunt voalaţi de bunici
Dar şi de fraţi tăi buni şi vitregi.
Fiii unui frate vitreg patern sunt eliminaţi
De către fiii unui frate şi de asemenea de către copiii săi.
Unchii paterni sunt voalaţi de cei din urmă.
Unchii vitregi paterni sunt [eliminaţi] de către cei buni.
Fiii unchilor sunt voalaţi de către unchii paterni.
Fiii unchilor vitregi paterni de către fiii unchilor buni.
Fraţii şi surorile vitregi de către copil sau tată.
Bunicile sunt eliminate de către mama defunctului.
Bunicele paterne sunt eliminate de către tată.
Părţile unora sunt tăiate de către cea a altuia.
Tatăl primeşte o şesime şi chiar toată moştenirea.
Dar cu fii, el nu mai primeşte decât partea sa.
Bunicul este ca tatăl, cu excepţia
Atunci când cade cu nişte fraţi şi nişte surori
Şi dacă nu sunt alţii cu care să împartă, bunicul
Alege o treime. Astfel, el nu pierde niciodată.
Dacă cineva are parte, bunicul alege
Împărţirea, o şesime sau o treime rămânând.
Alege şi cu fraţii şi surorile vitregi paterni,
Dar elimină fraţii şi surorile vitregi materni,
Un fiu face ca propria sa fiică să-şi piardă partea.
Partea fetelor nu este decât jumătate din cea a fiilor.
Surorile non materne pierd cu fiicele.
Astfel, ele împart restul ca fraţii lor.
Mai există şi alte cazuri curioase pe care le citează juriştii,
Ca [de exemplu] o soţie cu nişte rude şi fără copii.
În acest caz, mama ia doar o treime
Din ceea ce rămâne. În ce priveşte tatăl, el ia dublu.
Dacă nu este nimeni pentru moştenire, totul revine
Unei Bănci Colective pentru bunăstare.
Dacă nu există o asemenea bancă, se distribuie
Săracilor şi instituţiilor de caritate.
După moarte, fiecare poate renunţa la partea lui [de moştenire],
Astfel denominatorul se diminuează şi e cu atât mai bine.
Oamenii pot lăsa moşteniri oricui
Care nu face parte din lista moştenitorilor,
Chiar unor nemusulmani sau unor instituţii
Sau orice organism care poate avea achiziţii.
Acest tip de moştenire nu poate depăşi o treime din tot.
Restul este împărţit conform listei moştenitorului.
Repede uitată dacă nu ar fi studiată şi transmisă altora.
Atunci când cineva moare, obligaţiile, datoriile
Mormântul şi moştenirile sale eventuale sunt plătite din bunurile sale.
Patrimoniul rezidual este divizat între membrii
Familiei defunctului, după o metodă definită.
Oamenii moştenesc pentru că erau legaţi
Printr-o legătură de sânge sau prin legătura sacră a căsătoriei.
Persoanele divorţate, cele de altă religie,
Copiii născuţi morţi, rezultatele curviei,
Cei care şi-au ucis părintele, cei despre care
Nu există certitudinea că mai sunt în viaţă, nu moştenesc.
Sunt excluşi copiii ilegitimi şi mama. Dacă o femeie
Este însărcinată, partajul diferă după naştere.
Este stabilită o listă fixă de rude care moştenesc :
Tatăl defunctului şi tatăl său, fiul şi fiul său,
Soţul, fratele, şi fiul fratelui vitreg patern,
Unchiul patern, şi fiul său
Mama, bunica, fiica, fiul fiicei
Soţia, sora, doar ei au drept la moştenire.
Unii dintre ei moştenesc o parte fixă :
Soţiile, mamele şi fraţii şi surorile mamei.
Unii primesc doar o parte din ce rămâne :
Fiul, fiul său, fratele, fratele vitreg patern,
Fiul fratelui, unchiul patern, fiul acestui unchi.
Unii pot primi după aceste două metode :
Ca tatăl la fel şi tatăl său şi bunicul său.
Unii primesc după una singură dintre metode :
Ca fiica, fiul fiicei şi sora
(Sora şi sora vitregă paternă)
Şase fracţii sunt citate în Cartea lui Dumnezeu : o jumătate,
Un sfert, o optime, două treimi, o treime, o şesime.
Jumătate pentru soţul al cărei femeie nu are copil,
Sau fiica ce nu are fraţi şi surori,
Fiica fiului fără rudă bărbat nici fraţi nici surori,
Sora şi sora vitregă paternă fără fraţi şi surori.
Un sfert pentru soţul al cărei femeie are o progenitură
Şi soţia care nu a avut copii cu soţul ei
O optime pentru femeia al cărei soţ are copii.
Două treimi pentru fiice, precum şi pentru fiicele fiului,
Surorile şi surorile vitrege paterne neeliminate.
O treime pentru bunicul care nu a avut nimic la primul test
Mama al cărui copil nu are nici copil, nici fraţi sau surori,
Fraţii şi surorile vitrege neeliminate.
În alte cazuri, partajul s-a făcut altfel :
O şesime pentru mamă, pentru un frate sau
Soră vitregă a mamei, pentru tată sau bunic
Care nu are concuret, pentru cele două fiice ale fiului
Pentru o bunică, o soră vitregă paternă
Care împarte cu o soră bună.
Dacă suma fracţiilor este superioară lui unu,
Denominatorul creşte şi el pentru a se ajunge acolo.
Anumiţi moştenitori primesc întotdeauna ceva :
Tata, mama, soţul, soţia, fiica şi fiul.
Unii sunt complet eliminaţi de alţii :
Fiul elimină nepoţii, tatăl îşi elimină tatăl.
Fraţii şi surorile sunt eliminaţi de un fiu sau un tată.
Fraţii şi surorile vitregi sunt voalaţi de un frate bun.
Fii unui frate sunt voalaţi de bunici
Dar şi de fraţi tăi buni şi vitregi.
Fiii unui frate vitreg patern sunt eliminaţi
De către fiii unui frate şi de asemenea de către copiii săi.
Unchii paterni sunt voalaţi de cei din urmă.
Unchii vitregi paterni sunt [eliminaţi] de către cei buni.
Fiii unchilor sunt voalaţi de către unchii paterni.
Fiii unchilor vitregi paterni de către fiii unchilor buni.
Fraţii şi surorile vitregi de către copil sau tată.
Bunicile sunt eliminate de către mama defunctului.
Bunicele paterne sunt eliminate de către tată.
Părţile unora sunt tăiate de către cea a altuia.
Tatăl primeşte o şesime şi chiar toată moştenirea.
Dar cu fii, el nu mai primeşte decât partea sa.
Bunicul este ca tatăl, cu excepţia
Atunci când cade cu nişte fraţi şi nişte surori
Şi dacă nu sunt alţii cu care să împartă, bunicul
Alege o treime. Astfel, el nu pierde niciodată.
Dacă cineva are parte, bunicul alege
Împărţirea, o şesime sau o treime rămânând.
Alege şi cu fraţii şi surorile vitregi paterni,
Dar elimină fraţii şi surorile vitregi materni,
Un fiu face ca propria sa fiică să-şi piardă partea.
Partea fetelor nu este decât jumătate din cea a fiilor.
Surorile non materne pierd cu fiicele.
Astfel, ele împart restul ca fraţii lor.
Mai există şi alte cazuri curioase pe care le citează juriştii,
Ca [de exemplu] o soţie cu nişte rude şi fără copii.
În acest caz, mama ia doar o treime
Din ceea ce rămâne. În ce priveşte tatăl, el ia dublu.
Dacă nu este nimeni pentru moştenire, totul revine
Unei Bănci Colective pentru bunăstare.
Dacă nu există o asemenea bancă, se distribuie
Săracilor şi instituţiilor de caritate.
După moarte, fiecare poate renunţa la partea lui [de moştenire],
Astfel denominatorul se diminuează şi e cu atât mai bine.
Oamenii pot lăsa moşteniri oricui
Care nu face parte din lista moştenitorilor,
Chiar unor nemusulmani sau unor instituţii
Sau orice organism care poate avea achiziţii.
Acest tip de moştenire nu poate depăşi o treime din tot.
Restul este împărţit conform listei moştenitorului.
Cântul 41 : Reguli diverse
În acest cânt, menţionăm diverse precepte
Căci dorim ca această carte să vă înveţe suficient.
Dacă vedeţi o acţiune ilicită, încercaţi s-o corectaţi,
Fără ca totuşi să provocaţi un rezultat încă şi mai rău.
Respectaţi viaţa privată a persoanelor adulte.
Nu-i spionaţi, nici măcar pentru a repara o greşeală.
Supuneţi-vă Khalifului, care este liderul islamic.
El trebuie să aibă cunoaşterea şi să fie un bun credincios.
Pentru cauza lui Dumnezeu, luptaţi-vă cu duşmanii Săi.
Nu omorâţi civili şi nu fugiţi din luptă.
Nu luptaţi pentru cauze greşite.
Să ştiţi că toate fiinţele umane sunt egale.
Nu vă ataşaţi de originea voastră etnică.
Nu este atât de important pe cât credeţi.
Învăţaţi [despre] viaţa Nobilului şi Lăudatului Profet.
Încerca-ţi să-l imitaţi şi să urmaţi modul său de a trăi.
Fiţi social şi alegeţi o soţie bună şi pioasă,
Care are maniere bune. Fiţi buni cu ai voştri.
Faceţi tot posibilul ca să evitaţi divorţul.
Creşteţi-vă copiii, dar nu abuzaţi de pedepse.
Nu vă bateţi soţia şi nu o insultaţi. Fiţi buni
Cu părinţii voştri şi cei mai mari. Vorbiţi-le frumos.
Alegeţi prieteni buni, pioşi şi pacifişti.
Fiţi stabili, sinceri şi daţi fiecăruia dreptul lui.
Dacă un musulman, trecând, vă oferă salutul său,
Răspundeţi amabil : « wa’ alaykumu s-salam. »
Călătoriţi ca să părăsiţi un pământ nedrept şi opresiv.
Şi pentru a învăţa sau a lupta împotriva unui opresor.
Călătoriţi ca să vă întâlniţi fraţii sau oamenii pioşi.
Femeile n-ar trebui să călătorească fără o rudă apropiată.
Dacă vi se încredinţează un bun, păstraţi-l cu gelozie.
Dar înapoiaţi-l atunci când proprietarul său îl cere.
Fiţi onest în tranzacţii, nu trişaţi,
Nu înşelaţi. Nu vindeţi lucruri ilicite.
Nu vindeţi lucruri pe care nu le aveţi.
Nu ascundeţi defectele bunurilor pe care le vindeţi.
Nu furaţi. Nu pariaţi. Nu corupeţi şi
Nu fiţi corupţi. Evitaţi dobânda, este ilicită.
Cele mai multe dintre modurile de a câştiga bani sunt permise.
Bărbaţii apţi trebuie să încerce să câştige cele necesare vieţii.
Încercaţi din răsputeri să practicaţi religia, dar fără extreme.
Ajungeţi departe gândind că viaţa nu merită.
Şi ajungeţi departe în cealaltă direcţie,
Dacă iubiţi atât viaţa pe cât vă temeţi de moarte.
Împărţiţi moştenirea aşa cum a poruncit Dumnezeu.
Vom sfârşi Cartea Legii prin aceasta.
Căci dorim ca această carte să vă înveţe suficient.
Dacă vedeţi o acţiune ilicită, încercaţi s-o corectaţi,
Fără ca totuşi să provocaţi un rezultat încă şi mai rău.
Respectaţi viaţa privată a persoanelor adulte.
Nu-i spionaţi, nici măcar pentru a repara o greşeală.
Supuneţi-vă Khalifului, care este liderul islamic.
El trebuie să aibă cunoaşterea şi să fie un bun credincios.
Pentru cauza lui Dumnezeu, luptaţi-vă cu duşmanii Săi.
Nu omorâţi civili şi nu fugiţi din luptă.
Nu luptaţi pentru cauze greşite.
Să ştiţi că toate fiinţele umane sunt egale.
Nu vă ataşaţi de originea voastră etnică.
Nu este atât de important pe cât credeţi.
Învăţaţi [despre] viaţa Nobilului şi Lăudatului Profet.
Încerca-ţi să-l imitaţi şi să urmaţi modul său de a trăi.
Fiţi social şi alegeţi o soţie bună şi pioasă,
Care are maniere bune. Fiţi buni cu ai voştri.
Faceţi tot posibilul ca să evitaţi divorţul.
Creşteţi-vă copiii, dar nu abuzaţi de pedepse.
Nu vă bateţi soţia şi nu o insultaţi. Fiţi buni
Cu părinţii voştri şi cei mai mari. Vorbiţi-le frumos.
Alegeţi prieteni buni, pioşi şi pacifişti.
Fiţi stabili, sinceri şi daţi fiecăruia dreptul lui.
Dacă un musulman, trecând, vă oferă salutul său,
Răspundeţi amabil : « wa’ alaykumu s-salam. »
Călătoriţi ca să părăsiţi un pământ nedrept şi opresiv.
Şi pentru a învăţa sau a lupta împotriva unui opresor.
Călătoriţi ca să vă întâlniţi fraţii sau oamenii pioşi.
Femeile n-ar trebui să călătorească fără o rudă apropiată.
Dacă vi se încredinţează un bun, păstraţi-l cu gelozie.
Dar înapoiaţi-l atunci când proprietarul său îl cere.
Fiţi onest în tranzacţii, nu trişaţi,
Nu înşelaţi. Nu vindeţi lucruri ilicite.
Nu vindeţi lucruri pe care nu le aveţi.
Nu ascundeţi defectele bunurilor pe care le vindeţi.
Nu furaţi. Nu pariaţi. Nu corupeţi şi
Nu fiţi corupţi. Evitaţi dobânda, este ilicită.
Cele mai multe dintre modurile de a câştiga bani sunt permise.
Bărbaţii apţi trebuie să încerce să câştige cele necesare vieţii.
Încercaţi din răsputeri să practicaţi religia, dar fără extreme.
Ajungeţi departe gândind că viaţa nu merită.
Şi ajungeţi departe în cealaltă direcţie,
Dacă iubiţi atât viaţa pe cât vă temeţi de moarte.
Împărţiţi moştenirea aşa cum a poruncit Dumnezeu.
Vom sfârşi Cartea Legii prin aceasta.
Cântul 42 : Calea spre Dumnezeu (prima parte – îndepărtarea răului)
Aceasta este Calea spre Dumnezeu despre care a vorbit Junayd.
Pocăiţi-vă ! Aveţi intenţia de a nu mai păcătui,
Chemaţi-L pe Dumnezeu, imploraţi cu frică iertarea Sa,
Faceţi ceea ce El vă cere, nu vă sustrageţi
Dinafară cu corpul, dinăuntru cu inima.
Aceste patru precepte vă vor ajuta să progresaţi.
Supravegheaţi-vă simţurile, pântecele, sexul.
Îndepărtaţi din minte gândurile rele.
Supravegheaţi-vă privirea, nu o aruncaţi asupra celor nepermise,
Femeile altora sau ceea ce nu convine.
Supravegheaţi-vă auzul, nu ascultaţi cele nepermise,
Calomnia, bârfele despre aproape sau cântecele senzuale.
Supravegheaţi-vă limba, nu spuneţi cele nepermise,
Minciuna, răutăţile sau mărturia mincinoasă.
Supravegheaţi-vă pântecele, nu mâncaţi şi nu beţi decât ce este permis.
Supravegheaţi-vă sexul, nu atingeţi pe cineva nepermis.
Nu faceţi ceva, în privinţa căruia aveţi îndoieli,
Înainte de a Cunoaşte regula lui Dumnezeu privitor la lucrul acela.
Atenţie la ilicit. Nu puteţi face un abuz faţă de El, Care este Atotştiutor.
Curăţiţi-vă inima de orice rău, de orice poftă sau ipocrizie.
Nu căutaţi măreţia, şi nu fiţi mândru.
Să ştiţi că rădăcina răului este dragostea de putere.
Iubirea acestei vieţi este mama faptelor rele. Remediul
Este în starea de extremă necesitate în raport cu El.
Pocăiţi-vă ! Aveţi intenţia de a nu mai păcătui,
Chemaţi-L pe Dumnezeu, imploraţi cu frică iertarea Sa,
Faceţi ceea ce El vă cere, nu vă sustrageţi
Dinafară cu corpul, dinăuntru cu inima.
Aceste patru precepte vă vor ajuta să progresaţi.
Supravegheaţi-vă simţurile, pântecele, sexul.
Îndepărtaţi din minte gândurile rele.
Supravegheaţi-vă privirea, nu o aruncaţi asupra celor nepermise,
Femeile altora sau ceea ce nu convine.
Supravegheaţi-vă auzul, nu ascultaţi cele nepermise,
Calomnia, bârfele despre aproape sau cântecele senzuale.
Supravegheaţi-vă limba, nu spuneţi cele nepermise,
Minciuna, răutăţile sau mărturia mincinoasă.
Supravegheaţi-vă pântecele, nu mâncaţi şi nu beţi decât ce este permis.
Supravegheaţi-vă sexul, nu atingeţi pe cineva nepermis.
Nu faceţi ceva, în privinţa căruia aveţi îndoieli,
Înainte de a Cunoaşte regula lui Dumnezeu privitor la lucrul acela.
Atenţie la ilicit. Nu puteţi face un abuz faţă de El, Care este Atotştiutor.
Curăţiţi-vă inima de orice rău, de orice poftă sau ipocrizie.
Nu căutaţi măreţia, şi nu fiţi mândru.
Să ştiţi că rădăcina răului este dragostea de putere.
Iubirea acestei vieţi este mama faptelor rele. Remediul
Este în starea de extremă necesitate în raport cu El.
Cântul 43. Calea spre Dumnezeu (partea a doua – cultivarea binelui)
Să aveţi ca însoţitor un maestru care cunoaşte Calea.
El vă va salva de praguri şi de mânia lui Dumnezeu.
El vă va aminti de Dumnezeu. Nu-l pierdeţi din vedere.
El vă va face, pe voi servitorilor, să-L atingeţi pe Domnul vostru.
Revedeţi-vă acţiunile. Încercaţi să aflaţi unde este partea rea
Supravegheaţi-vă gândurile cu vigilenţă şi onestitate.
Păstraţi-vă capitalul : ceea ce este obligatoriu în religie.
Creşteţi-vă câştigul, făcând opere suplimentare.
Invocaţi-L mult, cu inima şi spiritul.
Singura voastră susţinere în aceasta este Domnul vostru.
Luptaţi-vă împotriva sufletului vostru pentru dragostea Domnului
Lumilor şi gustaţi Staţiunile Certitudinii.
Teamă, speranţă, gratitudine, răbdare şi căinţă,
Renunţare, abandon, satisfacţie şi dragoste,
Fiţi sincer faţă de El în toate aceste acţiuni,
Şi acceptaţi Decretul lui în ceea ce vă priveşte.
O să-L cunoaşteţi, cu inima goală de ceea ce nu este El.
El vă va iubi şi vă va alege pentru Sfânta Sa Prezenţă.
Ceea ce am menţionat în această carte este suficient,
Şi mare parte din ceea ce conţine provine
Din textul lui Ibn ‘Ashir, juristul andaluz, numit
Ghidul asistent al ştiinţelor religioase
Doamne, fă ca aceste cânturi să fie răspândite peste tot
Păstrează-le în viaţă până la sfârşitul rasei omeneşti.
Noi sperăm că vor fi utile şi profitabile,
Şi terminăm prin ceea ce am început :
Laudă lui Dumnezeu, Care ne-a adus cunoaşterea
Şi binecuvântaţi fie Profetul, familia sa şi cei ce-l urmează.
El vă va salva de praguri şi de mânia lui Dumnezeu.
El vă va aminti de Dumnezeu. Nu-l pierdeţi din vedere.
El vă va face, pe voi servitorilor, să-L atingeţi pe Domnul vostru.
Revedeţi-vă acţiunile. Încercaţi să aflaţi unde este partea rea
Supravegheaţi-vă gândurile cu vigilenţă şi onestitate.
Păstraţi-vă capitalul : ceea ce este obligatoriu în religie.
Creşteţi-vă câştigul, făcând opere suplimentare.
Invocaţi-L mult, cu inima şi spiritul.
Singura voastră susţinere în aceasta este Domnul vostru.
Luptaţi-vă împotriva sufletului vostru pentru dragostea Domnului
Lumilor şi gustaţi Staţiunile Certitudinii.
Teamă, speranţă, gratitudine, răbdare şi căinţă,
Renunţare, abandon, satisfacţie şi dragoste,
Fiţi sincer faţă de El în toate aceste acţiuni,
Şi acceptaţi Decretul lui în ceea ce vă priveşte.
O să-L cunoaşteţi, cu inima goală de ceea ce nu este El.
El vă va iubi şi vă va alege pentru Sfânta Sa Prezenţă.
Ceea ce am menţionat în această carte este suficient,
Şi mare parte din ceea ce conţine provine
Din textul lui Ibn ‘Ashir, juristul andaluz, numit
Ghidul asistent al ştiinţelor religioase
Doamne, fă ca aceste cânturi să fie răspândite peste tot
Păstrează-le în viaţă până la sfârşitul rasei omeneşti.
Noi sperăm că vor fi utile şi profitabile,
Şi terminăm prin ceea ce am început :
Laudă lui Dumnezeu, Care ne-a adus cunoaşterea
Şi binecuvântaţi fie Profetul, familia sa şi cei ce-l urmează.
Educaţie spirituală şi simţ civic (Abdelaziz Saddiki)
- Rezumat -
Dl. Saddiki a explicat, în introducere, dezvoltarea conceptului de simţ civic modern de-a lungul timpului. Au fost trecute în revistă toate etapele: experienţa ateniană (civilizaţia greacă), filozofia luminilor, principiile enunţate de revoluţia franceză. Conferenţiarul a arătat progresele semnificative ale gândirii occidentale, care a reuşit să construiască un tip ideal de cetăţean, actor central al modernităţii. Au fost amintite experienţele franceze, britanice şi scandinave în domeniu.
Islamul, şi în special experienţa medineză a cetăţii profetice au pus în practică dimensiunile simţului civic modern prin intermediul excelenţei comportamentului. Mântuirea individului depinde de salvarea societăţii şi reciproc. Islamul poate, deci, să-şi atribuie avangarda gândirii moderne în materie de simţ civic. Nuanţa distinctivă constă în aceea că simţul civic este sacralizat, în sensul că acesta constituie un mijloc de apropiere de Dumnezeu. Exercitarea propriului simţ civic în toate înţelesurile moderne ale conceptului este un act de adorare.
Educaţia spirituală a maeştrilor sufiţi este, deci, prezentă pentru a completa, a desăvârşi noţiunea de cetăţean modern. Este interesant de reflectat asupra hadith-ului cu corabia [1]. Profetul dă drept exemplu o corabie în care cei aflaţi la nivelul inferior primesc apă de la cei care se află la nivelul superior. Într-o zi, pentru cei dintâi tentaţia [de a accede mai uşor la apă] devine atât de mare, încât se gândesc să sape o gaură în coca corăbiei pentru a se aproviziona nemijlocit cu apă proaspătă, fără să-i mai deranjeze pe cei de la nivelul superior cu solicitările lor. Corabia însăşi este astfel ameninţată [împreună cu toţi cei de pe ea], ceea ce-i face pe cei de la primul nivel să facă uz de toate mijloacele necesare pentru a evita această nenorocire.
Ideea, în acest caz, este că suntem cu toţii responsabili de această casă comună - pământul, lumea noastră -, această corabie pe care ne aflăm împreună. Degradarea mediului înconjurător poate fi foarte bine asimilată cu fapta celor care au pus în pericol corabia.
Acest hadith vorbeşte în modul cel mai clar despre responsabilităţile colective care ne revin, despre îndatoririle noastre, care sunt cele pe care le-a stabilit proprietarul corăbiei, adică Dumnezeu.
Educaţia spirituală va orienta, deci, valorile universale ale simţului civic modern spre o destinaţie care nu se reduce numai la cunoaşterea drepturilor şi a obligaţiilor noastre vizavi de celălalt, ci şi spre adorarea, spre mulţumirea lui Dumnezeu. Virtuţile dreptăţii, ale compasiunii, fraternităţii, iubirii, se pot dezvolta cu ajutorul unor noi dimensiuni: respectarea drepturilor tuturor creaturilor lui Dumnezeu, iubire şi consideraţie faţă de orice creaţie divină etc.
Conferenţiarul s-a referit apoi la solicitudinea musulmanului faţă de toate creaturile.
1. Într-o zi, când Profetul şedea alături de companionii săi, i-a întrebat pe aceştia: “Aveţi vreo veste despre vecinul meu evreu ?” I s-a adus la cunoştinţă că acesta era bolnav. Imediat, Profetul s-a oprit din discuţie şi a spus : “Să mergem chiar acum să-i facem o vizită.”
2. În timpul domniei lui Omar Ibn Khatab, acesta s-a întâlnit cu un evreu bătrân care cerşea. Omar l-a întrebat: “Cum se face că ai ajuns în situaţia asta ?” Evreul i-a răspuns: “Jizia [2] şi vârsta pe care o am.” “În numele lui Dumnezeu, i-a răspuns Omar, nu va spune nimeni că s-a profitat de el când era tânăr şi că la bătrâneţe i s-au luat banii.” A poruncit imediat să i se acorde bătrânului o pensie lunară.
Conferenţiarul a arătat apoi beneficiile educaţiei spirituale şi aportul acesteia la construirea societăţii moderne. Pentru a întări argumentaţia, au fost citate câteva spuse ale Profetului.
Note:
[1] Sahih Bukhari, Volumul 3, Cartea 44, Nr. 673, Relatat de An-Nu'man bin Bashir:
Profetul a spus: “Exemplul celui care rămâne fidel poruncilor şi interdicţiilor lui Allah în comparaţie cu cei care le încalcă, seamănă cu pilda acelor oameni care au tras la sorţi locurile în care vor sta pe o corabie. Unii au primit locuri în partea superioară, alţii în cea inferioară. Când cei din urmă aveau nevoie de apă, trebuiau să urce până sus s-o aducă (lucru care-i deranja pe cei aflaţi la nivelul superior), aşa că şi-au zis: “Haideţi să facem o gaură în partea noastră de corabie (ca să ne luăm singuri apa) şi să nu-i mai deranjăm cu asta pe cei care se află deasupra noastră.” Astfel, dacă cei aflaţi la nivelul superior i-ar fi lăsat pe ceilalţi să facă ceea ce aveau de gând, ar fi pierit toţi oamenii de pe corabie; dacă, însă, i-ar fi împiedicat, ar fi scăpat cu toţii cu viaţă.”
[2] Jizia era un fel de impozit pe care erau obligaţi să-l verse toţi oamenii Cărţii (evrei şi creştini) trăitori în societatea islamică timpurie. Justificarea acestei cereri consta în faptul că ei erau scutiţi de orice zakat (impozitul legal musulman) pe care îl plăteau musulmanii şi care intra la venitul public, precum şi de orice implicare militară în cazul în care hotarele statului musulman ar fi fost ameninţate. În schimbul jizia, statul le garanta evreilor şi creştinilor protecţia bunurilor şi a propriilor persoane.
Dl. Saddiki a explicat, în introducere, dezvoltarea conceptului de simţ civic modern de-a lungul timpului. Au fost trecute în revistă toate etapele: experienţa ateniană (civilizaţia greacă), filozofia luminilor, principiile enunţate de revoluţia franceză. Conferenţiarul a arătat progresele semnificative ale gândirii occidentale, care a reuşit să construiască un tip ideal de cetăţean, actor central al modernităţii. Au fost amintite experienţele franceze, britanice şi scandinave în domeniu.
Islamul, şi în special experienţa medineză a cetăţii profetice au pus în practică dimensiunile simţului civic modern prin intermediul excelenţei comportamentului. Mântuirea individului depinde de salvarea societăţii şi reciproc. Islamul poate, deci, să-şi atribuie avangarda gândirii moderne în materie de simţ civic. Nuanţa distinctivă constă în aceea că simţul civic este sacralizat, în sensul că acesta constituie un mijloc de apropiere de Dumnezeu. Exercitarea propriului simţ civic în toate înţelesurile moderne ale conceptului este un act de adorare.
Educaţia spirituală a maeştrilor sufiţi este, deci, prezentă pentru a completa, a desăvârşi noţiunea de cetăţean modern. Este interesant de reflectat asupra hadith-ului cu corabia [1]. Profetul dă drept exemplu o corabie în care cei aflaţi la nivelul inferior primesc apă de la cei care se află la nivelul superior. Într-o zi, pentru cei dintâi tentaţia [de a accede mai uşor la apă] devine atât de mare, încât se gândesc să sape o gaură în coca corăbiei pentru a se aproviziona nemijlocit cu apă proaspătă, fără să-i mai deranjeze pe cei de la nivelul superior cu solicitările lor. Corabia însăşi este astfel ameninţată [împreună cu toţi cei de pe ea], ceea ce-i face pe cei de la primul nivel să facă uz de toate mijloacele necesare pentru a evita această nenorocire.
Ideea, în acest caz, este că suntem cu toţii responsabili de această casă comună - pământul, lumea noastră -, această corabie pe care ne aflăm împreună. Degradarea mediului înconjurător poate fi foarte bine asimilată cu fapta celor care au pus în pericol corabia.
Acest hadith vorbeşte în modul cel mai clar despre responsabilităţile colective care ne revin, despre îndatoririle noastre, care sunt cele pe care le-a stabilit proprietarul corăbiei, adică Dumnezeu.
Educaţia spirituală va orienta, deci, valorile universale ale simţului civic modern spre o destinaţie care nu se reduce numai la cunoaşterea drepturilor şi a obligaţiilor noastre vizavi de celălalt, ci şi spre adorarea, spre mulţumirea lui Dumnezeu. Virtuţile dreptăţii, ale compasiunii, fraternităţii, iubirii, se pot dezvolta cu ajutorul unor noi dimensiuni: respectarea drepturilor tuturor creaturilor lui Dumnezeu, iubire şi consideraţie faţă de orice creaţie divină etc.
Conferenţiarul s-a referit apoi la solicitudinea musulmanului faţă de toate creaturile.
1. Într-o zi, când Profetul şedea alături de companionii săi, i-a întrebat pe aceştia: “Aveţi vreo veste despre vecinul meu evreu ?” I s-a adus la cunoştinţă că acesta era bolnav. Imediat, Profetul s-a oprit din discuţie şi a spus : “Să mergem chiar acum să-i facem o vizită.”
2. În timpul domniei lui Omar Ibn Khatab, acesta s-a întâlnit cu un evreu bătrân care cerşea. Omar l-a întrebat: “Cum se face că ai ajuns în situaţia asta ?” Evreul i-a răspuns: “Jizia [2] şi vârsta pe care o am.” “În numele lui Dumnezeu, i-a răspuns Omar, nu va spune nimeni că s-a profitat de el când era tânăr şi că la bătrâneţe i s-au luat banii.” A poruncit imediat să i se acorde bătrânului o pensie lunară.
Conferenţiarul a arătat apoi beneficiile educaţiei spirituale şi aportul acesteia la construirea societăţii moderne. Pentru a întări argumentaţia, au fost citate câteva spuse ale Profetului.
Note:
[1] Sahih Bukhari, Volumul 3, Cartea 44, Nr. 673, Relatat de An-Nu'man bin Bashir:
Profetul a spus: “Exemplul celui care rămâne fidel poruncilor şi interdicţiilor lui Allah în comparaţie cu cei care le încalcă, seamănă cu pilda acelor oameni care au tras la sorţi locurile în care vor sta pe o corabie. Unii au primit locuri în partea superioară, alţii în cea inferioară. Când cei din urmă aveau nevoie de apă, trebuiau să urce până sus s-o aducă (lucru care-i deranja pe cei aflaţi la nivelul superior), aşa că şi-au zis: “Haideţi să facem o gaură în partea noastră de corabie (ca să ne luăm singuri apa) şi să nu-i mai deranjăm cu asta pe cei care se află deasupra noastră.” Astfel, dacă cei aflaţi la nivelul superior i-ar fi lăsat pe ceilalţi să facă ceea ce aveau de gând, ar fi pierit toţi oamenii de pe corabie; dacă, însă, i-ar fi împiedicat, ar fi scăpat cu toţii cu viaţă.”
[2] Jizia era un fel de impozit pe care erau obligaţi să-l verse toţi oamenii Cărţii (evrei şi creştini) trăitori în societatea islamică timpurie. Justificarea acestei cereri consta în faptul că ei erau scutiţi de orice zakat (impozitul legal musulman) pe care îl plăteau musulmanii şi care intra la venitul public, precum şi de orice implicare militară în cazul în care hotarele statului musulman ar fi fost ameninţate. În schimbul jizia, statul le garanta evreilor şi creştinilor protecţia bunurilor şi a propriilor persoane.
‘Adab-ul in timpul reuniunii sufite
Introducere
-importanta ‘adab-ului pe Cale. « Kull tasawuff adab » « Sufismul este in intregime ‘adab », (cel care te depaseste in ‘adab, te depaseste in sufism).
-fiecare lucru are propriul sau ‘adab, inclusiv reuniunea : hadith-urile XXII,23; XXII,30 : actualizarea prezentelor spirituale in timpul reuniunii cere un respect si un comportament aparte.
Perseverenta
Perseverenta = prima dovada de respect fata de reuniune ; dupa spusele lui Seyd : « sa te depasesti pe tine insuti pentru a fi prezent la reuniune », oricare ne-ar fi programul de activitate.
Reuniune = actualizarea prezentei spirituale a Seicului, stalp al Caii.
Necesitatea de a veni la reuniuni, indiferent de :
*propriile activitati
*starea noastra de spirit
*eventualele greseli pe care le-am comis.
Necesitatea respectarii orei de incepere a reuniunii. Ajungerea cu intarziere perturba concentrarea celorlalti.
Comportamentul care trebuie respectat
-Concentrare in timpul invocatiilor : a fi prezent nu numai corporal, ci si spiritual.
-A nu « bagateliza » reuniunea, ci a o magnifica interior si a deveni constient de faptul ca este vorba despre un timp sacru, despre orele cele mai importante din saptamana respectiva (cf. Seyd : « tot ce va ramane dupa moarte sunt actiunile voastre si dhikr-ul vostru »).
-Imbracaminte adecvata : fara haine murdarite, blugi, tinute elegante. Fara haine mulate pentru faqirat, fara hijab infasurat.
-Formarea unui cerc regulat.
-A nu se ridica din cerc decat in caz de forta majora. Sa nu se vorbeasca, sa nu se rada, sa nu se iroseasca timpul dedicat reuniunii cu timpi morti, sa nu se intinda picioarele in directia cercului, sa se inchida telefoanele mobile.
- A nu se bate din palme in timpul dhikr-ului (cu exceptia a una sau doua persoane), sa se respecte ritmul celui care conduce reuniunea - a carui voce trebuie sa se ridice putin peste cea a celorlalti fuqqara : un ritm armonios favorizeaza orientarea.
-In timpul ‘imara, a se ridica atunci cand cel care conduce reuniunea se ridica, a regrupa fuqarra in ‘imara.
-In timpul unui curs : sa nu se faca dhikr din respect pentru intervenient. Sa se astepte terminarea cursului pentru a pune intrebari ; sa nu se intrerupa intervenientul.
-Ahwal (pluralul de la hal = stare) : sa fie acceptate (de către cei care nu manifesta stari) fara sa se rada. Sa fie manifestate numai acele stari care nu pot fi retinute (pentru cei care manifesta stari) - cf indicatiilor lui Seyd : « sa nu se impiedice exprimarea hal-ului pentru ca inimile sa nu se raceasca ».
-Respectarea pauzelor si a ritmului in timpul recitarii Coranului, respectarea silabelor.
-In timpul unui schimb de idei : sa nu vorbeasca toata lumea in acelasi timp, sa nu se taie vorba altcuiva, sa fie ascultat cel care vorbeste la un moment dat.
Concluzie
Desfasurarea unei reuniuni este asemenea inaltarii unei catedrale ; trebuie ca regulile de baza sa fie respectate de catre toata lumea. Este suficienta o singura persoana pentru a perturba ansamblul.
-importanta ‘adab-ului pe Cale. « Kull tasawuff adab » « Sufismul este in intregime ‘adab », (cel care te depaseste in ‘adab, te depaseste in sufism).
-fiecare lucru are propriul sau ‘adab, inclusiv reuniunea : hadith-urile XXII,23; XXII,30 : actualizarea prezentelor spirituale in timpul reuniunii cere un respect si un comportament aparte.
Perseverenta
Perseverenta = prima dovada de respect fata de reuniune ; dupa spusele lui Seyd : « sa te depasesti pe tine insuti pentru a fi prezent la reuniune », oricare ne-ar fi programul de activitate.
Reuniune = actualizarea prezentei spirituale a Seicului, stalp al Caii.
Necesitatea de a veni la reuniuni, indiferent de :
*propriile activitati
*starea noastra de spirit
*eventualele greseli pe care le-am comis.
Necesitatea respectarii orei de incepere a reuniunii. Ajungerea cu intarziere perturba concentrarea celorlalti.
Comportamentul care trebuie respectat
-Concentrare in timpul invocatiilor : a fi prezent nu numai corporal, ci si spiritual.
-A nu « bagateliza » reuniunea, ci a o magnifica interior si a deveni constient de faptul ca este vorba despre un timp sacru, despre orele cele mai importante din saptamana respectiva (cf. Seyd : « tot ce va ramane dupa moarte sunt actiunile voastre si dhikr-ul vostru »).
-Imbracaminte adecvata : fara haine murdarite, blugi, tinute elegante. Fara haine mulate pentru faqirat, fara hijab infasurat.
-Formarea unui cerc regulat.
-A nu se ridica din cerc decat in caz de forta majora. Sa nu se vorbeasca, sa nu se rada, sa nu se iroseasca timpul dedicat reuniunii cu timpi morti, sa nu se intinda picioarele in directia cercului, sa se inchida telefoanele mobile.
- A nu se bate din palme in timpul dhikr-ului (cu exceptia a una sau doua persoane), sa se respecte ritmul celui care conduce reuniunea - a carui voce trebuie sa se ridice putin peste cea a celorlalti fuqqara : un ritm armonios favorizeaza orientarea.
-In timpul ‘imara, a se ridica atunci cand cel care conduce reuniunea se ridica, a regrupa fuqarra in ‘imara.
-In timpul unui curs : sa nu se faca dhikr din respect pentru intervenient. Sa se astepte terminarea cursului pentru a pune intrebari ; sa nu se intrerupa intervenientul.
-Ahwal (pluralul de la hal = stare) : sa fie acceptate (de către cei care nu manifesta stari) fara sa se rada. Sa fie manifestate numai acele stari care nu pot fi retinute (pentru cei care manifesta stari) - cf indicatiilor lui Seyd : « sa nu se impiedice exprimarea hal-ului pentru ca inimile sa nu se raceasca ».
-Respectarea pauzelor si a ritmului in timpul recitarii Coranului, respectarea silabelor.
-In timpul unui schimb de idei : sa nu vorbeasca toata lumea in acelasi timp, sa nu se taie vorba altcuiva, sa fie ascultat cel care vorbeste la un moment dat.
Concluzie
Desfasurarea unei reuniuni este asemenea inaltarii unei catedrale ; trebuie ca regulile de baza sa fie respectate de catre toata lumea. Este suficienta o singura persoana pentru a perturba ansamblul.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)