Se povesteşte că Imamul Châfi’i şi Imamul Ahmed Hanbal erau aşezaţi amândoi, ocupaţi cu o discuţie, atunci când apăru Habib ‘Adjemi. Ahmed Hanbal spuse:
- Trebuie să-i punem o întrebare lui Habib.
- Fereşte-te, obiectă Châfi’i, căci este un om extraordinar. Totuşi, Ahmed Hanbal se adresă lui Habib:
- O Habib! cineva este dator cu una dintre cele cinci rugăciuni canonice, dar nu ştie cu care. Ce trebuie făcut cu el?
- Aceasta, răspunse Habib, este fapta unui om a cărui inimă nu se îngrijeşte deloc de Domnul cel Preaînalt. Trebuie corectat şi să i se ceară să facă toate cele cinci rugăciuni.
Ahmed Hanbal rămase stupefiat de răspuns.
- Nu te avertizasem, observă Châfi’i, să te abţii să-l întrebi ceva?
***
Se povesteşte că Habib avea o servitoare care era în casa lui de treizeci de ani, timp în care el nu-i văzuse niciodată faţa. Într-o zi, Habib îi spuse:
- Femeie, cheam-o aici pe servitoarea noastră.
- Dar eu sunt servitoarea dumneavoastră, spuse aceasta.
Şi Habib îi răspunse:
- În ultimii treizeci de ani n-am putut privi pe altcineva în afară de Dumnezeu, iată de ce nu te cunoşteam.
***
Se povesteşte că Habib ‘Adjemi, aşezat într-un colţ, spunea: “Cui nu-i place alături de Tine, să nu fie niciodată fericit! Cui nu i se iluminează ochiul la lumina Ta, să nu fie niciodată luminat! Cine nu Te iubeşte, fie ca nimeni să nu-l iubească!”
***
Habib ‘Adjemi fu întrebat unde s-ar fi simţit cel mai bine Domnul cel Preaînalt. “Într-o inimă, răspunse el, în care nu se găseşte ipocrizie nici cât un fir de praf.”
***
De fiecare dată când se recita în faţa lui Coranul, Habib începea să plângă amar. - - Dar, i se obiectă, tu eşti un barbar (‘adjemi), Coranul este în arabă şi tu nu-i pricepi sensul. De ce plângi aşa?
- Este adevărat, răspunse el, că limba mea este barbară, dar inima mea este arabă.
Caracteristicile Seicului sufi autentic - Imam Ahmad Zarruq
In lucrarea "Kitab qawqnin hukum al-ishraq ila kaffa al-Sufiyya fi jami' al-afaq", Imamul Ahmad Zarruq descrie caracteristicile unui Seic sufi autentic, dupa cum urmeaza:
„Atributele unui seic autentic la care se poate atasa un discipol sunt in numar de cinci:
- o cunoastere religioasa manifesta;
- o experienta autentica a Divinului;
- un scop si o vointa exaltate;
- o fire demna de lauda;
- o vie perspicacitate.
Oricine reuneste cele cinci trasaturi de mai jos, nu este demn de a fi un Seic:
- necunoasterea religiei;
- denigrarea onoarei musulmanilor;
- amestecul in ceea ce nu-l priveste;
- da frau liber pasiunilor in orice privinta;
- se arata rautacios fara nici o secunda de reflectie."
„Atributele unui seic autentic la care se poate atasa un discipol sunt in numar de cinci:
- o cunoastere religioasa manifesta;
- o experienta autentica a Divinului;
- un scop si o vointa exaltate;
- o fire demna de lauda;
- o vie perspicacitate.
Oricine reuneste cele cinci trasaturi de mai jos, nu este demn de a fi un Seic:
- necunoasterea religiei;
- denigrarea onoarei musulmanilor;
- amestecul in ceea ce nu-l priveste;
- da frau liber pasiunilor in orice privinta;
- se arata rautacios fara nici o secunda de reflectie."
Douazeci de reguli spirituale (adab) referitoare la dhikr
Fragmente din lucrarea Lawaqih al-anwar al-qudussiyyah fi ma'rifati qawa'id as-sufiyyah a Seicului Abd el-Wahhab Sha'rani (1493-1565) (in traducerea lui Mohammed Abd as-Salaam)
"Maestrii au stabilit o mie de reguli spirituale referitoare la dhikr, apoi au decis: "Reunim toate aceste reguli in doar douazeci: acela care nu le pune in aplicare este departe de Deschidere [al-fath]!""
Cinci dintre acestea se refera la ceea ce precede dhikr-ul, douasprezece la momentul savarsirii dhikr-ului si trei - la ceea ce urmeaza dupa dhikr.
Cele cinci reguli spirituale (adab) referitoare la ceea ce precede dhikr-ul:
1) Cainta sincera (at-tawbah an-nasuh)
Aceasta consta din faptul de a ne cai de tot ceea ce nu ne priveste: spuse, fapte sau dorinte.
Dhun an-Nun Egipteanul afirma: "Cel care pretinde ca se caieste atata vreme cat mai nutreste o inclinatie mundena este un mincinos!"
2) Marea ablutiune (al-ghusl) sau mica ablutiune (al-wudu') sunt o conditie obligatorie pentru oricine doreste sa savarseasca invocatia divina, la fel ca si parfumarea vesmintelor si a gurii cu fumigatii, respectiv cu apa de trandafiri.
3) Pacea interioara (as-sukun = absenta nelinistii) si tacerea (as-sukut = absenta vorbirii) pentru obtinerea sinceritatii in dhikr
Aceasta consta din ocuparea mentala (fara formularea explicita) a inimii cu "Allah, Allah, Allah", pana nu mai persista niciun gand alaturi de "Allah, Allah, Allah"; apoi, rostind "Lâ ilâha illâ Allah", se armonizeaza si limba cu inima.
Se procedeaza in felul acesta de fiecare data cand dorim sa savarsim dhikr.
4) Apelarea la sprijinul (madad) fortei spirituale (himmah) a Seicului in timpul desfasurarii dhikr-ului, imaginandu-ne ca acesta se afla in fata noastra si cautand sustinerea influxului sau spiritual, pentru ca Seicul sa fie insotitorul discipolului in demersul spiritual.
5) A se considera ca apelarea la sustinerea spirituala a Seicului inseamna apelarea la o sustinere spirituala care emana, de fapt, de la Profet (slaws), pentru ca Maestrul reprezinta un intermediar (wasitatun) intre unul si celalalt.
Douasprezece reguli spirituale (adab) referitoare la savarsirea dhikr-ului insusi
1) Ne asezam intr-un loc curat in postura pe care o adoptam la primul tashahud din rugaciunea rituala.
2) Mainile se sprijina pe coapse. Se recomanda orientarea spre qibla daca invocatorul este singur; intr-o adunare, cei prezenti se aseaza in cerc (halaqah).
3) Spatiul in care se desfasoara dhikr-ul se parfumeaza cu arome agreabile.
4) Tinuta, imbracamintea participantilor la dhikr sa fie cuviincioase.
5) Se alege un loc semiumbrit, retras de lume (khalwah) sau chiar o grota.
6) Se inchid ochii. Cand invocatorul inchide ochii, se estompeaza putin cate putin si perceptia prin simturile exterioare; aceasta "izolare" de exterior este modalitatea prin care va surveni deschiderea inimii.
7) In timpul practicarii dhikr-ului, invocatorul isi reprezinta mental, in fata sa, imaginea Seicului. Recomandarea aceasta se numara printre cele mai importante reguli care se cer respectate deoarece murîd-ul progreseaza, datorita ei, in relatia adecvata (adab) fata de Dumnezeu si in culegerea roadelor pe care le asteapta din partea Sa.
8) Sinceritatea dhikr-ului consta in considerarea cu detasare, de catre cel care invoca, a caracterului ezoteric (interior) sau manifest (exterior) al invocarii.
9) Puritate (ikhlas) si purificarea tuturor faptelor de orice imixtiuni. Prin sinceritate si puritate, slujitorul poate atinge statiunea adevarului (siddiqiyah).
10) Alegerea formulei de dhikr care consta in rostirea Lâ ilâha illâ Allah, fiindca aceasta are, potrivit initiatilor, efecte exceptionale care nu se regasesc in nicio alta modalitate de invocare. In cazul in care iluziile si pasiunile individului au disparut in totalitate, Dumnezeu Preainaltul va putea fi invocat doar cu numele maiestatii (Allah) – desprins de formula negarii (lâ ilâha). Atata vreme, insa, cat invocatorul marturiseste (in sinea sa) persistenta a ceea ce a fost creat, intrebuintarea dhikr-ului continand atat negarea cat si afirmatia se dovedeste in continuare necesara.
11) Constientizarea semnificatiei dhikr-ului in inima in raport cu diferitele niveluri de contemplare proprii invocatorilor consta in aducerea la cunostinta Maestrului a tuturor „senzatiilor” spirituale survenite in timpul invocarii, pentru ca acesta sa orienteze invocatorul spre adoptarea comportamentului cel mai adecvat in ceea ce le priveste.
12) In timpul dhikr-ului, cand se rosteste Lâ ilâha illâ Allah, desertarea inimii de tot ceea ce rezida in interior in afara de Dumnezeu, fiindca Cel Adevarat este „gelos”, nu-I place sa vada ca in inima invocatorului exista si altcineva in afara Sa fara ca El sa fi acordat aceasta permisiune. Daca Seicul n-ar avea o importanta atat de capitala in educarea murîd-ului, acestuia din urma nu i s-ar fi ingaduit sa-si imagineze persoana Seicului in fata sa, in exteriorul inimii sale. Maestrii sufi pun conditia eliminarii a orice altceva s-ar manifesta in inima, pentru a permite actionarea lui lâ ilâha illâ Allah prin intermediul inimii, efect care se va raspandi apoi in tot restul corpului.
Trei reguli spirituale (adab) de respectat dupa savarsirea dhikr-ului
1. Prima dintre ele este aceea de a pastra, cu o teama reverentioasa (khudu'), tacerea (in timpul intervalului de liniste care urmeaza dupa savarsirea dhikr-ului), discipolul concentrandu-se asupra inimii in asteptarea „reactiei spirituale corespunzatoare” dhikr-ului (al-warid); este perfect posibil ca ceea ce va surveni in urma invocarii sa aiba o insemnatate mai mare decat ce s-ar putea obtine dupa treizeci de ani de stradanii si practici spirituale. Poate se va manifesta o deschidere spre asceza si atunci discipolul va deveni ascet; o deschidere catre aptitudinea de a tolera faptele rele ale creaturilor si atunci discipolul va deveni extrem de rabdator; sau chiar un aport spiritual (al-warid) la teama reverentioasa resimtita fata de Dumnezeu si atunci discipolul va deveni inca si mai temator fata de divinitate s.a.m.d.
Imâm Ghâzâlî afirma: „Referitor la aceasta tacere, exista trei reguli:
- Prima consta in sarguinta slujitorului in realizarea prezentei lui Dumnezeu asupra lui; aceasta se afla in puterea lui Dumnezeu (Slavit fie El);
- Cea de-a doua consta in reunirea facultatilor trupesti (simturilor), astfel incat corpul „nici sa nu tresara” (bihaythu lâ yataharrak minhu sha’rah), asa cum se incordeaza pisica in clipa in care se pregateste sa sara asupra soarecelui;
- Cea de-a treia este respingerea gandurilor in ansamblul lor, pastrand in inima doar unul singur: "Allah, Allah…".”
Tot el subliniaza: „Invocatorul nu progreseaza decat datorita acestor reguli!”
2. Cea de-a doua regula de urmat dupa savarsirea dhikr-ului consta in oprirea temporara a respiratiei (intre 3 si 7 respiratii, eventual si mai mult), pentru ca fenomenul spiritual (al-warid) sa se raspandeasca prin toate membrele (`awâlimi-hi) si, in felul acesta, facultatea de introspectie (al-basirah) sa se aprinda, gandurile provenite de la ego si de la diavol sa se indeparteze, iar voalul sa cada (…)
3. Cea de-a treia si ultima regula consta in abtinerea de la a bea apa rece dupa savarsirea dhikr-ului. Acesta din urma da nastere, intr-adevar, unei calduri, a unei ravasiri si a unei iubiri intense fata de Dumnezeu, ultima fiind si principalul efect care se tinde a fi obtinut prin dhikr. Faptul de a bea apa astampara aceasta caldura.
Invocatorul trebuie sa fie atent la aceste trei reguli deoarece beneficiile dhikr-ului deriva din ele. Si Dumnezeu este mai Cunoscator.
"Maestrii au stabilit o mie de reguli spirituale referitoare la dhikr, apoi au decis: "Reunim toate aceste reguli in doar douazeci: acela care nu le pune in aplicare este departe de Deschidere [al-fath]!""
Cinci dintre acestea se refera la ceea ce precede dhikr-ul, douasprezece la momentul savarsirii dhikr-ului si trei - la ceea ce urmeaza dupa dhikr.
Cele cinci reguli spirituale (adab) referitoare la ceea ce precede dhikr-ul:
1) Cainta sincera (at-tawbah an-nasuh)
Aceasta consta din faptul de a ne cai de tot ceea ce nu ne priveste: spuse, fapte sau dorinte.
Dhun an-Nun Egipteanul afirma: "Cel care pretinde ca se caieste atata vreme cat mai nutreste o inclinatie mundena este un mincinos!"
2) Marea ablutiune (al-ghusl) sau mica ablutiune (al-wudu') sunt o conditie obligatorie pentru oricine doreste sa savarseasca invocatia divina, la fel ca si parfumarea vesmintelor si a gurii cu fumigatii, respectiv cu apa de trandafiri.
3) Pacea interioara (as-sukun = absenta nelinistii) si tacerea (as-sukut = absenta vorbirii) pentru obtinerea sinceritatii in dhikr
Aceasta consta din ocuparea mentala (fara formularea explicita) a inimii cu "Allah, Allah, Allah", pana nu mai persista niciun gand alaturi de "Allah, Allah, Allah"; apoi, rostind "Lâ ilâha illâ Allah", se armonizeaza si limba cu inima.
Se procedeaza in felul acesta de fiecare data cand dorim sa savarsim dhikr.
4) Apelarea la sprijinul (madad) fortei spirituale (himmah) a Seicului in timpul desfasurarii dhikr-ului, imaginandu-ne ca acesta se afla in fata noastra si cautand sustinerea influxului sau spiritual, pentru ca Seicul sa fie insotitorul discipolului in demersul spiritual.
5) A se considera ca apelarea la sustinerea spirituala a Seicului inseamna apelarea la o sustinere spirituala care emana, de fapt, de la Profet (slaws), pentru ca Maestrul reprezinta un intermediar (wasitatun) intre unul si celalalt.
Douasprezece reguli spirituale (adab) referitoare la savarsirea dhikr-ului insusi
1) Ne asezam intr-un loc curat in postura pe care o adoptam la primul tashahud din rugaciunea rituala.
2) Mainile se sprijina pe coapse. Se recomanda orientarea spre qibla daca invocatorul este singur; intr-o adunare, cei prezenti se aseaza in cerc (halaqah).
3) Spatiul in care se desfasoara dhikr-ul se parfumeaza cu arome agreabile.
4) Tinuta, imbracamintea participantilor la dhikr sa fie cuviincioase.
5) Se alege un loc semiumbrit, retras de lume (khalwah) sau chiar o grota.
6) Se inchid ochii. Cand invocatorul inchide ochii, se estompeaza putin cate putin si perceptia prin simturile exterioare; aceasta "izolare" de exterior este modalitatea prin care va surveni deschiderea inimii.
7) In timpul practicarii dhikr-ului, invocatorul isi reprezinta mental, in fata sa, imaginea Seicului. Recomandarea aceasta se numara printre cele mai importante reguli care se cer respectate deoarece murîd-ul progreseaza, datorita ei, in relatia adecvata (adab) fata de Dumnezeu si in culegerea roadelor pe care le asteapta din partea Sa.
8) Sinceritatea dhikr-ului consta in considerarea cu detasare, de catre cel care invoca, a caracterului ezoteric (interior) sau manifest (exterior) al invocarii.
9) Puritate (ikhlas) si purificarea tuturor faptelor de orice imixtiuni. Prin sinceritate si puritate, slujitorul poate atinge statiunea adevarului (siddiqiyah).
10) Alegerea formulei de dhikr care consta in rostirea Lâ ilâha illâ Allah, fiindca aceasta are, potrivit initiatilor, efecte exceptionale care nu se regasesc in nicio alta modalitate de invocare. In cazul in care iluziile si pasiunile individului au disparut in totalitate, Dumnezeu Preainaltul va putea fi invocat doar cu numele maiestatii (Allah) – desprins de formula negarii (lâ ilâha). Atata vreme, insa, cat invocatorul marturiseste (in sinea sa) persistenta a ceea ce a fost creat, intrebuintarea dhikr-ului continand atat negarea cat si afirmatia se dovedeste in continuare necesara.
11) Constientizarea semnificatiei dhikr-ului in inima in raport cu diferitele niveluri de contemplare proprii invocatorilor consta in aducerea la cunostinta Maestrului a tuturor „senzatiilor” spirituale survenite in timpul invocarii, pentru ca acesta sa orienteze invocatorul spre adoptarea comportamentului cel mai adecvat in ceea ce le priveste.
12) In timpul dhikr-ului, cand se rosteste Lâ ilâha illâ Allah, desertarea inimii de tot ceea ce rezida in interior in afara de Dumnezeu, fiindca Cel Adevarat este „gelos”, nu-I place sa vada ca in inima invocatorului exista si altcineva in afara Sa fara ca El sa fi acordat aceasta permisiune. Daca Seicul n-ar avea o importanta atat de capitala in educarea murîd-ului, acestuia din urma nu i s-ar fi ingaduit sa-si imagineze persoana Seicului in fata sa, in exteriorul inimii sale. Maestrii sufi pun conditia eliminarii a orice altceva s-ar manifesta in inima, pentru a permite actionarea lui lâ ilâha illâ Allah prin intermediul inimii, efect care se va raspandi apoi in tot restul corpului.
Trei reguli spirituale (adab) de respectat dupa savarsirea dhikr-ului
1. Prima dintre ele este aceea de a pastra, cu o teama reverentioasa (khudu'), tacerea (in timpul intervalului de liniste care urmeaza dupa savarsirea dhikr-ului), discipolul concentrandu-se asupra inimii in asteptarea „reactiei spirituale corespunzatoare” dhikr-ului (al-warid); este perfect posibil ca ceea ce va surveni in urma invocarii sa aiba o insemnatate mai mare decat ce s-ar putea obtine dupa treizeci de ani de stradanii si practici spirituale. Poate se va manifesta o deschidere spre asceza si atunci discipolul va deveni ascet; o deschidere catre aptitudinea de a tolera faptele rele ale creaturilor si atunci discipolul va deveni extrem de rabdator; sau chiar un aport spiritual (al-warid) la teama reverentioasa resimtita fata de Dumnezeu si atunci discipolul va deveni inca si mai temator fata de divinitate s.a.m.d.
Imâm Ghâzâlî afirma: „Referitor la aceasta tacere, exista trei reguli:
- Prima consta in sarguinta slujitorului in realizarea prezentei lui Dumnezeu asupra lui; aceasta se afla in puterea lui Dumnezeu (Slavit fie El);
- Cea de-a doua consta in reunirea facultatilor trupesti (simturilor), astfel incat corpul „nici sa nu tresara” (bihaythu lâ yataharrak minhu sha’rah), asa cum se incordeaza pisica in clipa in care se pregateste sa sara asupra soarecelui;
- Cea de-a treia este respingerea gandurilor in ansamblul lor, pastrand in inima doar unul singur: "Allah, Allah…".”
Tot el subliniaza: „Invocatorul nu progreseaza decat datorita acestor reguli!”
2. Cea de-a doua regula de urmat dupa savarsirea dhikr-ului consta in oprirea temporara a respiratiei (intre 3 si 7 respiratii, eventual si mai mult), pentru ca fenomenul spiritual (al-warid) sa se raspandeasca prin toate membrele (`awâlimi-hi) si, in felul acesta, facultatea de introspectie (al-basirah) sa se aprinda, gandurile provenite de la ego si de la diavol sa se indeparteze, iar voalul sa cada (…)
3. Cea de-a treia si ultima regula consta in abtinerea de la a bea apa rece dupa savarsirea dhikr-ului. Acesta din urma da nastere, intr-adevar, unei calduri, a unei ravasiri si a unei iubiri intense fata de Dumnezeu, ultima fiind si principalul efect care se tinde a fi obtinut prin dhikr. Faptul de a bea apa astampara aceasta caldura.
Invocatorul trebuie sa fie atent la aceste trei reguli deoarece beneficiile dhikr-ului deriva din ele. Si Dumnezeu este mai Cunoscator.
Sărbătorile islamice (sg. 'id; pl. a'yad)
Fiecare sărbătoare a calendarului musulman are o semnificaţie spirituală, simbolică şi, uneori, ezoterică.
'Aid al-Fitr sau Aid as-Saghir (lit. "Mica sărbătoare"): sărbătoarea întreruperii postului (celebrată la 1 Shawwal) consacră Ramadan, luna a noua a calendarului anual, ca luna cea mai importantă a anului islamic. Este luna în timpul căreia a fost revelat Coranul: "În luna Ramadan a fost pogorât Coranul" (Cor II, 185). Este, de asemenea, luna Nopţii predestinării (laylat al-qadr), chiar noaptea revelaţiei - cea de-a 27-a a lunii Ramadan - o noapte a cărei valoare simbolică este de o mie de nopţi.
'Aid al-Kabir sau Aid al-Adha: Sărbătoarea berbecului, Kurban Bairam (Turcia, Egipt, Siria) sau "Marea sărbătoare" se celebrează în ziua a zecea din Dhul-hijjah (a 12-a lună lunară), lit. "Luna pelerinajului" - şi simbolizează confraternitatea abrahamică.
Este vorba, într-adevăr, despre un ritual imuabil de peste 4000 de ani - acela al jertfirii unui animal de sacrificiu ca substitut al fiului Patriarhului, de unde cealaltă denumire a sa, Yawm an-Nahr ("Ziua sacrificiului"): "Noi l-am răscumpărat printr-o jertfă măreaţă şi am lăsat amintirea sa în veac: "Pace lui Abraham!"" (Cor XXXVII, 107-109).
Sacrificares berbecului consfinţeşte, aşadar, această legătură totodată istorică şi mitică şi transcende într-un anume fel spiritualitatea Islamului propriu-zis, pentru a reuni într-un singur cerc toţi oamenii Scripturii.
La Mecca, fie el singur sau însoţit, pelerinul trebuie să sacrifice un animal în memoria acestui eveniment. Jertfirea propriu-zisă (dabh', nahr') are un ritual precis: se jertfeşte un animal care nu prezintă nici un defect (nci chior, nici orb, nici bolnav vizibil, nici mutilat, nici bătrân sau steril), este culcat pe partea sa stângă, în direcţia Qiblei. Se pronunţă formula: "Bismillahi, Allahu Akhbar" ("În numele lui Allah, Preaînaltul") şi se taie, în fine, cu un gest ferm artera carotidă a animaului. Animalul astfel sacrificat trebuie tranşat în trei părţi pe cât posibil egale: prima parte este destinată consumului imediat, a doua trebuie dăruită celor nevoiaşi, iar a treia poate fi păstrată pentru consumul ulterior.
O legătură comună uneşte aceste două sărbători: rugăciunea (salat al-'idân sau "salat al-a’yad"). Urmează în acest caz, pentru prima sărbătoare, o danie legală (zakat) calculată în funcţie de averea musulmanului şi oferită fără deosebire oricărei persoane nevoiaşe; sacrificarea unui berbec în amintirea gestului lui Abraham (Avraam) în cel de-al doilea caz.
Al-Mawlid an-Nabawi: naşterea Profetului este sărbătorită de asemenea cu fast. Ea are loc la 71 de zile de la începerea anului hegirian, fixat în ziua de 12 a Rabi al-Awwal, cea de-a treia lună a anului musulman.
'Ashura': aşa cum i-o indică şi numele, este sărbătoarea "Zilei a zecea", instituită de Profetul însuşi în ziua a 10-a a primei luni musulmane, Muharram. Seara 'ashurei se caracterizează prin fervoarea ceremoniilor şi a libaţiilor organizate. În timpul acestei sărbători are loc şi pelerinajul şiit la Kerbala.
'Aid al-Fitr sau Aid as-Saghir (lit. "Mica sărbătoare"): sărbătoarea întreruperii postului (celebrată la 1 Shawwal) consacră Ramadan, luna a noua a calendarului anual, ca luna cea mai importantă a anului islamic. Este luna în timpul căreia a fost revelat Coranul: "În luna Ramadan a fost pogorât Coranul" (Cor II, 185). Este, de asemenea, luna Nopţii predestinării (laylat al-qadr), chiar noaptea revelaţiei - cea de-a 27-a a lunii Ramadan - o noapte a cărei valoare simbolică este de o mie de nopţi.
'Aid al-Kabir sau Aid al-Adha: Sărbătoarea berbecului, Kurban Bairam (Turcia, Egipt, Siria) sau "Marea sărbătoare" se celebrează în ziua a zecea din Dhul-hijjah (a 12-a lună lunară), lit. "Luna pelerinajului" - şi simbolizează confraternitatea abrahamică.
Este vorba, într-adevăr, despre un ritual imuabil de peste 4000 de ani - acela al jertfirii unui animal de sacrificiu ca substitut al fiului Patriarhului, de unde cealaltă denumire a sa, Yawm an-Nahr ("Ziua sacrificiului"): "Noi l-am răscumpărat printr-o jertfă măreaţă şi am lăsat amintirea sa în veac: "Pace lui Abraham!"" (Cor XXXVII, 107-109).
Sacrificares berbecului consfinţeşte, aşadar, această legătură totodată istorică şi mitică şi transcende într-un anume fel spiritualitatea Islamului propriu-zis, pentru a reuni într-un singur cerc toţi oamenii Scripturii.
La Mecca, fie el singur sau însoţit, pelerinul trebuie să sacrifice un animal în memoria acestui eveniment. Jertfirea propriu-zisă (dabh', nahr') are un ritual precis: se jertfeşte un animal care nu prezintă nici un defect (nci chior, nici orb, nici bolnav vizibil, nici mutilat, nici bătrân sau steril), este culcat pe partea sa stângă, în direcţia Qiblei. Se pronunţă formula: "Bismillahi, Allahu Akhbar" ("În numele lui Allah, Preaînaltul") şi se taie, în fine, cu un gest ferm artera carotidă a animaului. Animalul astfel sacrificat trebuie tranşat în trei părţi pe cât posibil egale: prima parte este destinată consumului imediat, a doua trebuie dăruită celor nevoiaşi, iar a treia poate fi păstrată pentru consumul ulterior.
O legătură comună uneşte aceste două sărbători: rugăciunea (salat al-'idân sau "salat al-a’yad"). Urmează în acest caz, pentru prima sărbătoare, o danie legală (zakat) calculată în funcţie de averea musulmanului şi oferită fără deosebire oricărei persoane nevoiaşe; sacrificarea unui berbec în amintirea gestului lui Abraham (Avraam) în cel de-al doilea caz.
Al-Mawlid an-Nabawi: naşterea Profetului este sărbătorită de asemenea cu fast. Ea are loc la 71 de zile de la începerea anului hegirian, fixat în ziua de 12 a Rabi al-Awwal, cea de-a treia lună a anului musulman.
'Ashura': aşa cum i-o indică şi numele, este sărbătoarea "Zilei a zecea", instituită de Profetul însuşi în ziua a 10-a a primei luni musulmane, Muharram. Seara 'ashurei se caracterizează prin fervoarea ceremoniilor şi a libaţiilor organizate. În timpul acestei sărbători are loc şi pelerinajul şiit la Kerbala.
Aid al-Mawlid an-Nabawi
Al-Mawlid an-Nabawi - sărbătorirea naşterii Profetului (slaws) - înseamnă sărbătorirea islamului. Muhammad (slaws) simbolizează islamul şi recomandările acestuia.
Sărbătoarea Al-Mawlid an-Nabawi este un prilej de a chema oamenii la islam, de a reuni credincioşii pentru a asculta şi a recita elogii (madih) scrise spre lăudarea Profetului (slaws), de a-i hrăni pe cei nevoiaşi şi a aduce bucurii copiilor, oferindu-le cadouri, pentru ca aceştia să-l iubească pe Profet şi să-şi amintească de el.
Shari’ah încurajează musulmanii să serbeze Al-Mawlid an-Nabawi din zece considerente:
1. A se bucura de venirea Profetului (slaws) spre binele întregii omeniri face ca inima să se simtă recunoscătoare faţă de mizericordia divină. Dumnezeu Atotputernic a spus: „Pentru harul lui Dumnezeu şi milostivenia Sa, să se bucure, căci acestea sunt mai bune decât ceea ce strâng!” (Iona 10:58) şi a mai spus: „Noi te-am trimis numai ca o milostivenie pentru lumi.” (Profeţii 21:107).
2. Sărbătorirea naşterii Profetului (slaws) ne încurajează să invocăm binecuvântările lui Dumnezeu asupra sa şi să-l elogiem, ceea ce reprezintă o obligaţie conform poruncii lui Allah din versetul: „Dumnezeu şi îngerii îl binecuvântează pe Profet. O, voi cei ce credeţi! Rugaţi-vă pentru el şi chemaţi asupra lui pacea” (Alianţele 33:56).
Ea este un prilej de reunire în moschei pentru a ne exprima admiraţia faţă de persoana Profetului (slaws), a ne ruga pentru el şi a-l elogia, aşa cum ne cere Dumnezeu.
3. Profetul (slaws) a menţionat lunea ca zi a naşterii sale. Într-un hadith al lui Muslim, Profetul (slaws) fusese întrebat în legătură cu postul din zilele de luni şi răspunsese: „[lunea] este ziua în care m-am născut şi [lunea este] ziua în care am primit profeţia”.
Din hadith-uri şi din Sirra (relatarea vieţii Profetului (slaws)) reiese că mai multe evenimente ieşite din comun au avut loc în ziua naşterii Profetului (slaws) nostru mult-iubit, cum ar fi lumina ce răzbătea dinspre Amina, cinstita sa mamă, pierirea Persiei în flăcări ş.a.
Noaptea naşterii Profetului (slaws) este unică şi nu are asemănare cu aceea a niciunei alte fiinţe omeneşti.
Profetul (slaws) sărbătorea, aşadar, ziua naşterii sale şi-i mulţumea lui Dumnezeu pentru marea favoare de a-l fi făcut să se nască într-o zi de luni şi de a fi indicat ziua aceasta ca fiind recomandabilă pentru post. Este o formă de adorare a lui Dumnezeu.
Plecând de aici, postirea, hrănirea celor nevoiaşi, reunirea pentru elogierea Profetului (slaws) sau pentru evocarea virtuţilor sale şi a caracterului său desăvârşit sunt considerate ca o comemorare a zilei sale de naştere. Este adevărat că forma de exprimare a acestei bucurii şi acţiunile înfăptuite au suferit transformări în timp, dar esenţa a rămas aceeaşi: venerarea Mesagerului lui Dumnezeu.
4. Profetul comemora ziua şi locul naşterii Profeţilor care-l precedaseră.
Referindu-se la solemnitatea zilei de vineri, Profetul (slaws) a spus: „În această zi, Dumnezeu l-a creat pe Adam”, ceea ce înseamnă că vinerea este importantă prin aceea că este ziua în care a fost creat Adam, profetul şi tatăl tuturor fiinţelor omeneşti.
Ce să mai spunem, atunci, despre ziua în care se întrupă cel mai mare profet şi omul cel mai însemnat al umanităţii?
5. Profetul (slaws) a conciliat tot timpul evenimentele religioase şi pe cele istorice. Astfel, îşi încuraja Companionii să-şi amintească şi să comemoreze fiecare eveniment semnificativ, chiar dacă acesta a avut loc în trecutul îndepărtat. Acest principiu se deduce din hadith-ul următor: „Când Profetul (slaws) ajunse la Medina, îi văzu pe evrei postind în ziua de Ashura. Se informă (asupra motivului pentru care posteau) şi i se spuse că aceea era ziua în care Dumnezeu îl salvase pe Profetul Său, Moise, şi-i înecase pe duşmanii acestuia. Atunci Profetul (slaws) rosti aceste cuvinte binecunoscute: «Noi avem dreptul la Moise mai mult decât voi».” Aşa se face că Profetul (slaws) îi îndemnă atunci pe credincioşi să postească în ziua de Ashura şi în ziua care o precede pe aceasta.
6. Celebrarea Mawlid-ului este motivată de recomandarea de a ne spori iubirea faţă de Profet (slaws), de a-l onora, de a-l asculta, de a-i urma exemplul, de a ne aminti de el şi de a fi mândri de el. Dumnezeu a spus despre Muhammad: „Tu ai o fire prea-înălţată” (Condeiul 68:4). Iubirea pentru Profet (slaws) este elementul care diferenţiază devoţii în desăvârşirea credinţei (iman) lor. Într-un hadith autentic transmis de Bukhari şi Muslim, Profetul (slaws) a spus: „Niciunul dintre voi nu este cu adevărat credincios, dacă dragostea pentru mine nu vă este mai scumpă decât copiii voştri, părinţii voştri şi toţi ceilalţi oameni.”
7. Efectul celebrării Al-Mawlid An-Nabawi este extraordinar chiar şi asupra necredincioşilor. Acest lucru apare menţionat în Bukhari, care a relatat în legătură cu aceasta: „În fiecare zi de luni, Abu Lahab este iertat de pedeapsa sa de după moarte fiindcă, pe când trăia, a eliberat-o pe servitoarea sa Thuwayba, atunci când aceasta i-a adus vestea naşterii Profetului (slaws), adică a nepotului său”; mai este amintit şi servitorul Profetului (slaws), care fu atât de fericit, întreaga sa viaţă, alături de stăpânul său, încât muri spunând: „La ilaha illallah Mouhammadun Rassulullah” [shahadah, măturisirea de credinţă].
8. Ni se recomandă să-l cunoaştem pe Profet (slaws), miracolele pe care le-a înfăptuit, împrejurările naşterii sale, caracterul său, credinţa sa, semnele sale, retragerile sale spirituale şi actele sale de venerare. Celebrarea naşterii sale ne face, într-adevăr, să ne amintim şi de alte aspecte ale vieţii lui, iar aceasta atrage asupra noastră mulţumirea lui Dumnezeu fiindcă, procedând în felul acesta, vom fi mai predispuşi să ne corectăm defectele, să-l imităm, să-l luăm drept model.
9. Cât era în viaţă, este binecunoscut faptul că poeţii veneau la Profet (slaws) să-l proslăvească, îi descriau campaniile şi războaiele, procedând în acelaşi fel şi cu Companionii săi. În „Adab al-moufrad” al lui Bukhari se relatează că Profetul (slaws) a spus: „Există o anumită înţelepciune în poezie.”
Reiese de aici că orice persoană care celebrează, cu bune intenţii, aniversarea Profetului (slaws) prin cântec, poezie, lectura Sirrei şi îi aduce laude acestuia nu este de condamnat.
10. Unanimitatea (ijmaâ) ulemalelor în privinţa celebrării zilei de naştere a Profetului (slaws) este o hotărâre acceptată de toţi musulmanii.
Sărbătoarea Al-Mawlid an-Nabawi este un prilej de a chema oamenii la islam, de a reuni credincioşii pentru a asculta şi a recita elogii (madih) scrise spre lăudarea Profetului (slaws), de a-i hrăni pe cei nevoiaşi şi a aduce bucurii copiilor, oferindu-le cadouri, pentru ca aceştia să-l iubească pe Profet şi să-şi amintească de el.
Shari’ah încurajează musulmanii să serbeze Al-Mawlid an-Nabawi din zece considerente:
1. A se bucura de venirea Profetului (slaws) spre binele întregii omeniri face ca inima să se simtă recunoscătoare faţă de mizericordia divină. Dumnezeu Atotputernic a spus: „Pentru harul lui Dumnezeu şi milostivenia Sa, să se bucure, căci acestea sunt mai bune decât ceea ce strâng!” (Iona 10:58) şi a mai spus: „Noi te-am trimis numai ca o milostivenie pentru lumi.” (Profeţii 21:107).
2. Sărbătorirea naşterii Profetului (slaws) ne încurajează să invocăm binecuvântările lui Dumnezeu asupra sa şi să-l elogiem, ceea ce reprezintă o obligaţie conform poruncii lui Allah din versetul: „Dumnezeu şi îngerii îl binecuvântează pe Profet. O, voi cei ce credeţi! Rugaţi-vă pentru el şi chemaţi asupra lui pacea” (Alianţele 33:56).
Ea este un prilej de reunire în moschei pentru a ne exprima admiraţia faţă de persoana Profetului (slaws), a ne ruga pentru el şi a-l elogia, aşa cum ne cere Dumnezeu.
3. Profetul (slaws) a menţionat lunea ca zi a naşterii sale. Într-un hadith al lui Muslim, Profetul (slaws) fusese întrebat în legătură cu postul din zilele de luni şi răspunsese: „[lunea] este ziua în care m-am născut şi [lunea este] ziua în care am primit profeţia”.
Din hadith-uri şi din Sirra (relatarea vieţii Profetului (slaws)) reiese că mai multe evenimente ieşite din comun au avut loc în ziua naşterii Profetului (slaws) nostru mult-iubit, cum ar fi lumina ce răzbătea dinspre Amina, cinstita sa mamă, pierirea Persiei în flăcări ş.a.
Noaptea naşterii Profetului (slaws) este unică şi nu are asemănare cu aceea a niciunei alte fiinţe omeneşti.
Profetul (slaws) sărbătorea, aşadar, ziua naşterii sale şi-i mulţumea lui Dumnezeu pentru marea favoare de a-l fi făcut să se nască într-o zi de luni şi de a fi indicat ziua aceasta ca fiind recomandabilă pentru post. Este o formă de adorare a lui Dumnezeu.
Plecând de aici, postirea, hrănirea celor nevoiaşi, reunirea pentru elogierea Profetului (slaws) sau pentru evocarea virtuţilor sale şi a caracterului său desăvârşit sunt considerate ca o comemorare a zilei sale de naştere. Este adevărat că forma de exprimare a acestei bucurii şi acţiunile înfăptuite au suferit transformări în timp, dar esenţa a rămas aceeaşi: venerarea Mesagerului lui Dumnezeu.
4. Profetul comemora ziua şi locul naşterii Profeţilor care-l precedaseră.
Referindu-se la solemnitatea zilei de vineri, Profetul (slaws) a spus: „În această zi, Dumnezeu l-a creat pe Adam”, ceea ce înseamnă că vinerea este importantă prin aceea că este ziua în care a fost creat Adam, profetul şi tatăl tuturor fiinţelor omeneşti.
Ce să mai spunem, atunci, despre ziua în care se întrupă cel mai mare profet şi omul cel mai însemnat al umanităţii?
5. Profetul (slaws) a conciliat tot timpul evenimentele religioase şi pe cele istorice. Astfel, îşi încuraja Companionii să-şi amintească şi să comemoreze fiecare eveniment semnificativ, chiar dacă acesta a avut loc în trecutul îndepărtat. Acest principiu se deduce din hadith-ul următor: „Când Profetul (slaws) ajunse la Medina, îi văzu pe evrei postind în ziua de Ashura. Se informă (asupra motivului pentru care posteau) şi i se spuse că aceea era ziua în care Dumnezeu îl salvase pe Profetul Său, Moise, şi-i înecase pe duşmanii acestuia. Atunci Profetul (slaws) rosti aceste cuvinte binecunoscute: «Noi avem dreptul la Moise mai mult decât voi».” Aşa se face că Profetul (slaws) îi îndemnă atunci pe credincioşi să postească în ziua de Ashura şi în ziua care o precede pe aceasta.
6. Celebrarea Mawlid-ului este motivată de recomandarea de a ne spori iubirea faţă de Profet (slaws), de a-l onora, de a-l asculta, de a-i urma exemplul, de a ne aminti de el şi de a fi mândri de el. Dumnezeu a spus despre Muhammad: „Tu ai o fire prea-înălţată” (Condeiul 68:4). Iubirea pentru Profet (slaws) este elementul care diferenţiază devoţii în desăvârşirea credinţei (iman) lor. Într-un hadith autentic transmis de Bukhari şi Muslim, Profetul (slaws) a spus: „Niciunul dintre voi nu este cu adevărat credincios, dacă dragostea pentru mine nu vă este mai scumpă decât copiii voştri, părinţii voştri şi toţi ceilalţi oameni.”
7. Efectul celebrării Al-Mawlid An-Nabawi este extraordinar chiar şi asupra necredincioşilor. Acest lucru apare menţionat în Bukhari, care a relatat în legătură cu aceasta: „În fiecare zi de luni, Abu Lahab este iertat de pedeapsa sa de după moarte fiindcă, pe când trăia, a eliberat-o pe servitoarea sa Thuwayba, atunci când aceasta i-a adus vestea naşterii Profetului (slaws), adică a nepotului său”; mai este amintit şi servitorul Profetului (slaws), care fu atât de fericit, întreaga sa viaţă, alături de stăpânul său, încât muri spunând: „La ilaha illallah Mouhammadun Rassulullah” [shahadah, măturisirea de credinţă].
8. Ni se recomandă să-l cunoaştem pe Profet (slaws), miracolele pe care le-a înfăptuit, împrejurările naşterii sale, caracterul său, credinţa sa, semnele sale, retragerile sale spirituale şi actele sale de venerare. Celebrarea naşterii sale ne face, într-adevăr, să ne amintim şi de alte aspecte ale vieţii lui, iar aceasta atrage asupra noastră mulţumirea lui Dumnezeu fiindcă, procedând în felul acesta, vom fi mai predispuşi să ne corectăm defectele, să-l imităm, să-l luăm drept model.
9. Cât era în viaţă, este binecunoscut faptul că poeţii veneau la Profet (slaws) să-l proslăvească, îi descriau campaniile şi războaiele, procedând în acelaşi fel şi cu Companionii săi. În „Adab al-moufrad” al lui Bukhari se relatează că Profetul (slaws) a spus: „Există o anumită înţelepciune în poezie.”
Reiese de aici că orice persoană care celebrează, cu bune intenţii, aniversarea Profetului (slaws) prin cântec, poezie, lectura Sirrei şi îi aduce laude acestuia nu este de condamnat.
10. Unanimitatea (ijmaâ) ulemalelor în privinţa celebrării zilei de naştere a Profetului (slaws) este o hotărâre acceptată de toţi musulmanii.
Ritul malikit şi aniversarea naşterii Profetului
Ritul malikit acorda un interes cu totul particular uzantelor si cutumelor. Astfel, exista un text original aferent calatoriei savarsite de Abu-l `Abbas Ahmad ibn Muhammad Ennacir Dardari, in care acesta descrie cum sarbatoreau locuitorii Medinei, pe vremuri, aniversarea nasterii Profetului (slaws).
In text se afirma: „In apropierea ajunului zilei de nastere a Profetului (slaws), se acorda tot interesul curatarii si impodobirii incintei sacre a Profetului (slaws), precum si curatarii lampilor si inlocuirii fitilelor acestora.
Dupa savarsirea celei de-a treia rugaciuni rituale ('asr) din cea de-a unsprezecea zi, erau scoase marile lampioane si candelabrele uriase din splendidul mausoleu al Profetului (slaws) si se asterneau pe jos cele mai frumoase covoare, cele pe care aveau sa se aseze printii, demnitarii sau declamatorii.
Odata indeplinita rugaciunea de seara (maghrib), se purcedea la aprinderea tuturor lanternelor si lumanarilor amplasate in curtea moscheii. Dupa aceasta, incepeau sa se stranga oamenii si, imediat dupa savarsirea rugaciunii rituale de noapte ('isha), printii se asezau pe covoarele destinate lor, dupa rangul fiecaruia, in fata poetilor si a declamatorilor.
Apoi se ridica un cort langa Poarta Cerului (bab as-sama'), unde se aduceau diferite racoritoare si bauturi dulci.
Dupa ce toata lumea isi ocupa locul, declamatorii incepeau sa recite poeme admirabile - alese special pentru aceasta ocazie – in care se facea elogiul Profetului (slaws), in acordurile unei muzici seducatoare si in acompaniamentul unor piese instrumentale de inspiratie religioasa, animata de interpreti cu voce frumoasa.
In momentul acela isi faceau aparitia servitorii, care ii imbiau cu diferite bauturi dulci pe printi, pe declamatori, suita lor si intreaga asistenta. Dupa aceea se aduceau plante si flori frumos mirositoare care le erau oferite mai intai invitatilor, iar apoi erau impartite tuturor celor prezenti."
Fragment din "Al-Burdah" de Sharafuddin al-Busiri
In text se afirma: „In apropierea ajunului zilei de nastere a Profetului (slaws), se acorda tot interesul curatarii si impodobirii incintei sacre a Profetului (slaws), precum si curatarii lampilor si inlocuirii fitilelor acestora.
Dupa savarsirea celei de-a treia rugaciuni rituale ('asr) din cea de-a unsprezecea zi, erau scoase marile lampioane si candelabrele uriase din splendidul mausoleu al Profetului (slaws) si se asterneau pe jos cele mai frumoase covoare, cele pe care aveau sa se aseze printii, demnitarii sau declamatorii.
Odata indeplinita rugaciunea de seara (maghrib), se purcedea la aprinderea tuturor lanternelor si lumanarilor amplasate in curtea moscheii. Dupa aceasta, incepeau sa se stranga oamenii si, imediat dupa savarsirea rugaciunii rituale de noapte ('isha), printii se asezau pe covoarele destinate lor, dupa rangul fiecaruia, in fata poetilor si a declamatorilor.
Apoi se ridica un cort langa Poarta Cerului (bab as-sama'), unde se aduceau diferite racoritoare si bauturi dulci.
Dupa ce toata lumea isi ocupa locul, declamatorii incepeau sa recite poeme admirabile - alese special pentru aceasta ocazie – in care se facea elogiul Profetului (slaws), in acordurile unei muzici seducatoare si in acompaniamentul unor piese instrumentale de inspiratie religioasa, animata de interpreti cu voce frumoasa.
In momentul acela isi faceau aparitia servitorii, care ii imbiau cu diferite bauturi dulci pe printi, pe declamatori, suita lor si intreaga asistenta. Dupa aceea se aduceau plante si flori frumos mirositoare care le erau oferite mai intai invitatilor, iar apoi erau impartite tuturor celor prezenti."
Fragment din "Al-Burdah" de Sharafuddin al-Busiri
Sajadah - covorul de rugăciune
Pe oriunde l-ar purta pasii, un musulman credincios are intotdeauna la indemana covorasul sau de rugaciune.
Dar ce este un covoras de rugaciune? Pentru un nemusulman, acesta poate fi un suvenir exotic adus dintr-o calatorie in tari musulmane; pentru un musulman practicant, insa, covorasul de rugaciune este o parte esentiala a credintei islamice.
In Islam, musulmanilor li se cere sa savarseasca cele cinci rugaciuni zilnice, prin urmare, pentru un musulman care nu are posibilitatea sa ajunga la o moschee, covorasul de rugaciune - numit sajadah - reprezinta o necesitate.
Musulmanul trebuie sa-si faca rugaciunea pe o suprafata curata, nu intr-un loc murdar de urme de incaltari sau din alte cauze. Din acelasi motiv, musulmanilor nu li se permite sa intre in moschee incaltati: suprafata pe care se roaga trebuie sa fie de o curatenie impecabila. Cu toate acestea, daca un musulman se afla in calatorie si s-a intamplat sa-si lase acasa covorasul de rugaciune, un prosop curat va servi in mod satisfacator aceluiasi scop. O data rugaciunea incheiata, covorasul de rugaciune va fi impaturit cu grija si pus deoparte, ca sa se evite murdarirea lui.
Desenul majoritatii covoraselor de rugaciune contine un arc la unul din capete, numit mihrab (“poarta spre Paradis”). Acest arc este cel care consacra covorasul ca fiind unul “de rugaciune”, din cauza modelului specific. Arcul simbolizeaza nisa pentru rugaciune (mihrab-ul) existenta in orice moschee, este partea orientata in directia Orasului Sfant Mecca, acolo unde toti musulmanii isi indreapta fata atunci cand se roaga.
Unele covorase de rugaciune au arcuri la ambele capete, sau chiar arcuri care se invecineaza. Desi desenele difera de la covoras la covoras, acestea au un element comun esential: nu contin reprezentari umane sau animale. Aceste imagini sunt interzise in Islam, argumentat de faptul ca Allah este singurul care poate da viata creatiei.
Unele covorase de rugaciune includ o lampa care atarna din arc, lampa a carei lumina simbolizeaza prezenta lui Allah. Vase cu apa si pieptene pot figura, de asemenea, pe covorasele de rugaciune, amintindu-i credinciosului de ablutiunea rituala care trebuie savarsita inaintea rugaciunii, fie ea wudu sau ghusl. Covorasele de rugaciune mai pot contine desenul conturului mainilor sau al labelor picioarelor, ca marcatori pentru credinciosi, ca un fel de indrumator in rugaciune. Pe alte covorase de rugaciune figureaza un mic stativ, cel de unde se citeste Qur’an-ul.
Nu in ultimul rand, covorasele de rugaciune - de mici dimensiuni (cca 120 x 70 cm) pentru a putea fi usor transportate de musulmani -, contin intotdeauna o mica imperfectiune, in mod intentionat, pentru a-i aminti credinciosului faptul ca doar Allah este desavarsit.
Dar ce este un covoras de rugaciune? Pentru un nemusulman, acesta poate fi un suvenir exotic adus dintr-o calatorie in tari musulmane; pentru un musulman practicant, insa, covorasul de rugaciune este o parte esentiala a credintei islamice.
In Islam, musulmanilor li se cere sa savarseasca cele cinci rugaciuni zilnice, prin urmare, pentru un musulman care nu are posibilitatea sa ajunga la o moschee, covorasul de rugaciune - numit sajadah - reprezinta o necesitate.
Musulmanul trebuie sa-si faca rugaciunea pe o suprafata curata, nu intr-un loc murdar de urme de incaltari sau din alte cauze. Din acelasi motiv, musulmanilor nu li se permite sa intre in moschee incaltati: suprafata pe care se roaga trebuie sa fie de o curatenie impecabila. Cu toate acestea, daca un musulman se afla in calatorie si s-a intamplat sa-si lase acasa covorasul de rugaciune, un prosop curat va servi in mod satisfacator aceluiasi scop. O data rugaciunea incheiata, covorasul de rugaciune va fi impaturit cu grija si pus deoparte, ca sa se evite murdarirea lui.
Desenul majoritatii covoraselor de rugaciune contine un arc la unul din capete, numit mihrab (“poarta spre Paradis”). Acest arc este cel care consacra covorasul ca fiind unul “de rugaciune”, din cauza modelului specific. Arcul simbolizeaza nisa pentru rugaciune (mihrab-ul) existenta in orice moschee, este partea orientata in directia Orasului Sfant Mecca, acolo unde toti musulmanii isi indreapta fata atunci cand se roaga.
Unele covorase de rugaciune au arcuri la ambele capete, sau chiar arcuri care se invecineaza. Desi desenele difera de la covoras la covoras, acestea au un element comun esential: nu contin reprezentari umane sau animale. Aceste imagini sunt interzise in Islam, argumentat de faptul ca Allah este singurul care poate da viata creatiei.
Unele covorase de rugaciune includ o lampa care atarna din arc, lampa a carei lumina simbolizeaza prezenta lui Allah. Vase cu apa si pieptene pot figura, de asemenea, pe covorasele de rugaciune, amintindu-i credinciosului de ablutiunea rituala care trebuie savarsita inaintea rugaciunii, fie ea wudu sau ghusl. Covorasele de rugaciune mai pot contine desenul conturului mainilor sau al labelor picioarelor, ca marcatori pentru credinciosi, ca un fel de indrumator in rugaciune. Pe alte covorase de rugaciune figureaza un mic stativ, cel de unde se citeste Qur’an-ul.
Nu in ultimul rand, covorasele de rugaciune - de mici dimensiuni (cca 120 x 70 cm) pentru a putea fi usor transportate de musulmani -, contin intotdeauna o mica imperfectiune, in mod intentionat, pentru a-i aminti credinciosului faptul ca doar Allah este desavarsit.
Tayammum (purificarea uscată)
Acest ritual, numit şi purificarea uscată, se săvârşeşte în următoarele cazuri:
a. cineva este bolnav şi nu are voie să folosească apa;
b. nu se găseşte apă pentru wudu’.
c. folosirea apei ar putea fi dăunătoare.
În aceste cazuri se procedează astfel:
1. Se pun mâinile pe pământ, nisip, stâncă sau orice alt obiect care are praf pe el.
2. Se suflă praful de pe mâini şi după aceea cu palmele se şterge faţa, în acelaşi fel cum se procedează în cazul ritualului wudu’.
3. Se şterge antebraţul drept până la cot cu mâna stângă, apoi antebraţul stâng cu mâna dreptă.
a. cineva este bolnav şi nu are voie să folosească apa;
b. nu se găseşte apă pentru wudu’.
c. folosirea apei ar putea fi dăunătoare.
În aceste cazuri se procedează astfel:
1. Se pun mâinile pe pământ, nisip, stâncă sau orice alt obiect care are praf pe el.
2. Se suflă praful de pe mâini şi după aceea cu palmele se şterge faţa, în acelaşi fel cum se procedează în cazul ritualului wudu’.
3. Se şterge antebraţul drept până la cot cu mâna stângă, apoi antebraţul stâng cu mâna dreptă.
Wudu’
Înainte de a împlini Salah, trebuie să ne pregătim pentru rugăciune. Aceasta înseamnă încredinţarea că suntem puri, lucru care se obţine prin îndeplinirea ritualului wudu’.
Etapele wudu’ sunt:
a. se începe cu niyyah (formularea interioară a intenţiei), spunându-se: bismillahi ar rahman ir rahim (în numele lui Dumnezeu, cel milostiv, cel îndurător);
b. se spală ambele mâini până la încheietura pumnului, de trei ori, veghind ca apa să ajungă printre degete;
c. luaţi apa în gură şi clătiţi-vă gura de trei ori;
d. aspiraţi apoi apa, pe nas, de trei ori, pentru a-l curăţa;
e. spălaţi-vă faţa de trei ori, de la urechea dreaptă până la urechea stângă, şi de la frunte până la gât;
f. spălaţi-vă antebraţul drept şi apoi pe cel stâng, de la încheietura pumnului până la cot, de trei ori;
g. treceţi-vă apoi palmele umede peste cap începând de la frunte până la gât;
h. curăţaţi, cu degetele umede, interiorul ambelor urechi, şi, de asemenea, treceţi cu degetul mare după urechi;
i. după aceea treceţi cu dosul palmelor umede peste ceafă;
j. în final, spălaţi-vă ambele picioare până la glezne, începând cu dreptul şi cu grijă ca apa să atingă toate părţile piciorului.
Dacă cineva execută un ritual wudu’ complet înainte de a îmbrăca ciorapii, nu este nevoie să-şi scoată ciorapii ori de câte ori îl repetă în cursul aceleiaşi zile. Este de ajuns să şteargă partea superioară a ciorapului. Eficacitatea wudu’-lui durează 24 de ore (sau 3 zile în cazul unei călătorii).
La sfârşitul ritualului se spune:
أَشْهَدُ أَن لآَ إلَهَ إلالله وَ حْدَهُ لاَ شَريكَلَه
وَ أَشْهَدُ أَنﱠ مُحَمَدً ا عَبْدُهُ وَ رَسُلُه
“Aş hadu an la ilaha illal lahu wahdahu la şarikalahu wa aş hadu anna muhammadan ‘abduhu wa rasuluhu.”
Ceea ce înseamnă:
“Mărturisesc că nu există zeu, decât Dumnezeu, unic şi fără pereche; mărturisesc că Muhamad este slujitorul şi mesagerul său.”
Un nou ritual wudu’ este imperios necesar după:
a. săvârşirea nevoilor fiziologice;
b. scurgerea de sânge sau puroi din orice parte a corpului;
c. vomă;
d. somn profund.
Etapele wudu’ sunt:
a. se începe cu niyyah (formularea interioară a intenţiei), spunându-se: bismillahi ar rahman ir rahim (în numele lui Dumnezeu, cel milostiv, cel îndurător);
b. se spală ambele mâini până la încheietura pumnului, de trei ori, veghind ca apa să ajungă printre degete;
c. luaţi apa în gură şi clătiţi-vă gura de trei ori;
d. aspiraţi apoi apa, pe nas, de trei ori, pentru a-l curăţa;
e. spălaţi-vă faţa de trei ori, de la urechea dreaptă până la urechea stângă, şi de la frunte până la gât;
f. spălaţi-vă antebraţul drept şi apoi pe cel stâng, de la încheietura pumnului până la cot, de trei ori;
g. treceţi-vă apoi palmele umede peste cap începând de la frunte până la gât;
h. curăţaţi, cu degetele umede, interiorul ambelor urechi, şi, de asemenea, treceţi cu degetul mare după urechi;
i. după aceea treceţi cu dosul palmelor umede peste ceafă;
j. în final, spălaţi-vă ambele picioare până la glezne, începând cu dreptul şi cu grijă ca apa să atingă toate părţile piciorului.
Dacă cineva execută un ritual wudu’ complet înainte de a îmbrăca ciorapii, nu este nevoie să-şi scoată ciorapii ori de câte ori îl repetă în cursul aceleiaşi zile. Este de ajuns să şteargă partea superioară a ciorapului. Eficacitatea wudu’-lui durează 24 de ore (sau 3 zile în cazul unei călătorii).
La sfârşitul ritualului se spune:
أَشْهَدُ أَن لآَ إلَهَ إلالله وَ حْدَهُ لاَ شَريكَلَه
وَ أَشْهَدُ أَنﱠ مُحَمَدً ا عَبْدُهُ وَ رَسُلُه
“Aş hadu an la ilaha illal lahu wahdahu la şarikalahu wa aş hadu anna muhammadan ‘abduhu wa rasuluhu.”
Ceea ce înseamnă:
“Mărturisesc că nu există zeu, decât Dumnezeu, unic şi fără pereche; mărturisesc că Muhamad este slujitorul şi mesagerul său.”
Un nou ritual wudu’ este imperios necesar după:
a. săvârşirea nevoilor fiziologice;
b. scurgerea de sânge sau puroi din orice parte a corpului;
c. vomă;
d. somn profund.
Salah/Salat (rugăciunea)
Salah este cel de-al doilea stâlp al Islamului, şi face referinţă la cele cinci rugăciuni obligatorii care se fac în fiecare zi. Salah este un act de adorare a lui Dumnezeu făcut fie în grup, fie individual.
Coranul spune: “Eu sunt Dumnezeu! Nu este dumnezeu afară de Mine. Mie închină-te! Săvârşeşte-ţi rugăciunea (salah) întru amintirea Mea!” (20 : 14)
Rugăciunile care alcătuiesc Salah-ul au fost fixate strict, la anumite momente ale zilei. Ele poartă următoarele nume:
Fajr – de la mijitul zorilor până cu puţin înainte de răsărit;
Zuhr/Dohr – de la miezul zilei până după-amiază;
‘Asr – de după-amiaza târziu până puţin înainte de începerea apusului;
Maghrib – după apus, până se sfârşeşte ziua;
‘Işa’ – noaptea până la miezul nopţii sau mijitul zorilor.
Trebuie să ştim cum se oferă Salah-ul. Mai întâi, trebuie să înţelegem că ne rugăm pentru a ne aduce aminte de Dumnezeu, Creatorul nostru, pentru a ne apropia de El şi pentru a obţine îndurarea Sa.
Pentru a rosti rugăciunile rituale trebuie să fim curaţi.
Coranul spune: “Dumnezeu îi iubeşte pe cei care se căiesc Lui, aşa cum îi iubeşte şi pe cei care se curăţă.” (2 : 222)
Curăţirea corpului şi a hainelor se numeşte Taharah sau purificarea. Poţi fi curat în exterior şi totuşi să nu fii pur, de aceea este necesară pe lângă spălarea obişnuită împlinirea unuia din riturile de purificare: ghusl (purificarea totală) sau wudu’ (purificarea parţială).
Trebuie reţinut că musulmanii nu au voie să facă duş dezbrăcaţi de faţă cu alte persoane, inclusiv dacă este vorba de persoane de acelaşi sex.
Coranul spune: “Eu sunt Dumnezeu! Nu este dumnezeu afară de Mine. Mie închină-te! Săvârşeşte-ţi rugăciunea (salah) întru amintirea Mea!” (20 : 14)
Rugăciunile care alcătuiesc Salah-ul au fost fixate strict, la anumite momente ale zilei. Ele poartă următoarele nume:
Fajr – de la mijitul zorilor până cu puţin înainte de răsărit;
Zuhr/Dohr – de la miezul zilei până după-amiază;
‘Asr – de după-amiaza târziu până puţin înainte de începerea apusului;
Maghrib – după apus, până se sfârşeşte ziua;
‘Işa’ – noaptea până la miezul nopţii sau mijitul zorilor.
Trebuie să ştim cum se oferă Salah-ul. Mai întâi, trebuie să înţelegem că ne rugăm pentru a ne aduce aminte de Dumnezeu, Creatorul nostru, pentru a ne apropia de El şi pentru a obţine îndurarea Sa.
Pentru a rosti rugăciunile rituale trebuie să fim curaţi.
Coranul spune: “Dumnezeu îi iubeşte pe cei care se căiesc Lui, aşa cum îi iubeşte şi pe cei care se curăţă.” (2 : 222)
Curăţirea corpului şi a hainelor se numeşte Taharah sau purificarea. Poţi fi curat în exterior şi totuşi să nu fii pur, de aceea este necesară pe lângă spălarea obişnuită împlinirea unuia din riturile de purificare: ghusl (purificarea totală) sau wudu’ (purificarea parţială).
Trebuie reţinut că musulmanii nu au voie să facă duş dezbrăcaţi de faţă cu alte persoane, inclusiv dacă este vorba de persoane de acelaşi sex.
Cântul 11. Orarul celor Cinci Rugăciuni
Rugăciunile sunt în număr de cinci, să nu rataţi niciuna.
Fiecare are timpul ei, deci rugaţi-vă în primul timp.
Subh este rugăciunea de dimineaţă, al cărei timp începe în zori,
Dhuhr este cea de după-amiază, când se desenează umbrele,
‘Asr este rugăciunea de după-amiază când se etalează umbrele,
Maghreb este rugăciunea de după apusul soarelui,
‘Isha’ este rugăciunea de după căderea nopţii.
Faceţi Subh când stelele încă mai lucesc,
Faceţi Dhuhr până când umbra voastră nu e mai
Mare ca voi, şi ‘Asr câtă vreme soarele este încă galben.
Faceţi Maghreb puţin după apusul soarelui,
Şi ‘Isha’ până la sfârşitul primei treimi a nopţii.
Al doilea timp al rugăciunii Subh durează până la răsăritul soarelui,
Şi cel al Dhuhr şi ‘Asr atâta vreme câtă soarele încă mai luceşte.
Al doilea timp al rugăciunilor Maghreb şi ‘Isha’ durează până în zori,
Pentru cei a căror spirit a fost absent [la primul timp],
Care erau leşinaţi, adormiţi, sau uitaseră,
Cei care n-au putut găsi nici apă nici piatră,
Şi pentru femeile care sângerau până la al doilea
Timp. Pentru ceilalţi, este rău să aştepte acest timp.
Rugăciunile ar trebui să fie săvârsite atunci când
Soseşte timpul lor. Deci, rugaţi-vă la vreme, atâta timp cât trăiţi.
Fiecare are timpul ei, deci rugaţi-vă în primul timp.
Subh este rugăciunea de dimineaţă, al cărei timp începe în zori,
Dhuhr este cea de după-amiază, când se desenează umbrele,
‘Asr este rugăciunea de după-amiază când se etalează umbrele,
Maghreb este rugăciunea de după apusul soarelui,
‘Isha’ este rugăciunea de după căderea nopţii.
Faceţi Subh când stelele încă mai lucesc,
Faceţi Dhuhr până când umbra voastră nu e mai
Mare ca voi, şi ‘Asr câtă vreme soarele este încă galben.
Faceţi Maghreb puţin după apusul soarelui,
Şi ‘Isha’ până la sfârşitul primei treimi a nopţii.
Al doilea timp al rugăciunii Subh durează până la răsăritul soarelui,
Şi cel al Dhuhr şi ‘Asr atâta vreme câtă soarele încă mai luceşte.
Al doilea timp al rugăciunilor Maghreb şi ‘Isha’ durează până în zori,
Pentru cei a căror spirit a fost absent [la primul timp],
Care erau leşinaţi, adormiţi, sau uitaseră,
Cei care n-au putut găsi nici apă nici piatră,
Şi pentru femeile care sângerau până la al doilea
Timp. Pentru ceilalţi, este rău să aştepte acest timp.
Rugăciunile ar trebui să fie săvârsite atunci când
Soseşte timpul lor. Deci, rugaţi-vă la vreme, atâta timp cât trăiţi.
Cântul 1. Introducere
Laudă lui Allah Care ne-a învăţat cunoaşterea
Şi binecuvântaţi fie Profetul, familia sa şi urmaşii săi.
Allah, ajută-ne să compunem versuri utile care să-i conducă
Pe toţi oamenii, chiar dacă nu ştiu nici să citească nici să scrie.
Ajută-ne să-i urmăm pe trei oameni în aceste cântări
Pe Abu Bishr Ishaq, cel care a scris cărţi despre Credinţă,
Pe Malik, eruditul care ne-a învăţat Regulile Legii,
Pe Junayd, care a vorbit de Calea spre Dumnezeu.
Cunoaşterea nu schimbă realitatea lucrurilor.
Ea ne informează despre aceasta în starea de imobilitate.
Cunoaşterea este transmisă cu subiecte
Şi predicate pe care le numim constatări.
Acestea sunt de trei tipuri: cele ale spiritului, cele
Ale experienţei, şi cele care sunt revelate şi definite.
Cele ale spiritului sunt divizate în trei: cele care trebuie să fie,
Cele care nu pot fi, şi cele care sunt libere.
A fi sau a nu fi, aceasta depinde de ce este căutat.
Fiecare lucru este cunoscut prin gândire sau în absenţa gândirii.
Acelea pe care le ştiţi prin experienţă ajută la descoperirea
Legăturilor precum aceasta: când apa invadează un vas, acesta se scufundă.
Totuşi, Allah este Cel Care provoacă efectele.
Şi El poate distruge legăturile cunoscute atunci când doreşte.
Acelea care sunt revelate ne vin prin Dătătorul de Lege, precum:
Puteţi mânca peşte sau carne.
Sunteţi responsabili şi întregi la spirit iar când atingeţi
Maturitatea, aveţi ciclu, păr sau sarcină.
Ceea ce trebuie să faceţi, dacă aveţi minte,
Este să-l cunoaşteţi pe Dumnezeu, după dovezile pe care le-a dat,
La fel ca şi după trimişii Săi, cu toate calităţile lor,
Ce este pentru ei cu putinţă sau nu, şi ce este preferabil.
Apoi, învăţarea religiei este o sursă autentică
Pentru a putea să-L adoraţi pe Dumnezeu
Aşa cum El a considerat potrivit.
Şi binecuvântaţi fie Profetul, familia sa şi urmaşii săi.
Allah, ajută-ne să compunem versuri utile care să-i conducă
Pe toţi oamenii, chiar dacă nu ştiu nici să citească nici să scrie.
Ajută-ne să-i urmăm pe trei oameni în aceste cântări
Pe Abu Bishr Ishaq, cel care a scris cărţi despre Credinţă,
Pe Malik, eruditul care ne-a învăţat Regulile Legii,
Pe Junayd, care a vorbit de Calea spre Dumnezeu.
Cunoaşterea nu schimbă realitatea lucrurilor.
Ea ne informează despre aceasta în starea de imobilitate.
Cunoaşterea este transmisă cu subiecte
Şi predicate pe care le numim constatări.
Acestea sunt de trei tipuri: cele ale spiritului, cele
Ale experienţei, şi cele care sunt revelate şi definite.
Cele ale spiritului sunt divizate în trei: cele care trebuie să fie,
Cele care nu pot fi, şi cele care sunt libere.
A fi sau a nu fi, aceasta depinde de ce este căutat.
Fiecare lucru este cunoscut prin gândire sau în absenţa gândirii.
Acelea pe care le ştiţi prin experienţă ajută la descoperirea
Legăturilor precum aceasta: când apa invadează un vas, acesta se scufundă.
Totuşi, Allah este Cel Care provoacă efectele.
Şi El poate distruge legăturile cunoscute atunci când doreşte.
Acelea care sunt revelate ne vin prin Dătătorul de Lege, precum:
Puteţi mânca peşte sau carne.
Sunteţi responsabili şi întregi la spirit iar când atingeţi
Maturitatea, aveţi ciclu, păr sau sarcină.
Ceea ce trebuie să faceţi, dacă aveţi minte,
Este să-l cunoaşteţi pe Dumnezeu, după dovezile pe care le-a dat,
La fel ca şi după trimişii Săi, cu toate calităţile lor,
Ce este pentru ei cu putinţă sau nu, şi ce este preferabil.
Apoi, învăţarea religiei este o sursă autentică
Pentru a putea să-L adoraţi pe Dumnezeu
Aşa cum El a considerat potrivit.
Cântul 2. Credinţele fundamentale şi probele lor
Să ştiţi că Dumnezeu există dintotdeauna şi pentru totdeauna
Fără să fi început ceea ce El nu va sfârşi niciodată.
Să ştiţi că este absolut independent
Şi complet diferit de creaţia Sa.
El este dincolo de ochii noştri în această lume şi în spiritul nostru.
El este Unul, Unicul, şi aşa este definit.
El este Unitar în calităţile şi acţiunile Sale,
Nu are fiu, femeie sau asociat.
Are toată puterea şi cunoaşterea,
Voinţa acţiunilor Sale, viaţa reală,
Vederea, auzul, discursul etern şi imuabil,
Indicate prin literele Cărţii ce vă învăţ.
Ceva care să se opună acestor calităţi este o imposibilitate,
Astfel încât este potrivit să-L declarăm liber de vreo incapacitate.
El poate face totul, nimic nefiindu-i cu neputinţă.
Totuşi, el poate alege şi să nu facă.
Proba că El există este sărăcirea
Concepţiei care are nevoie de Cineva.
Lumea nu ar fi putut să se producă singură
Căci ştim din reguli că orice efect are o cauză.
Universul a avut un adevărat început în timp
Căci lucrurile sunt supuse unei continue schimbări.
Dacă Dumnezeu ar fi avut început, ar avea loc o regresiune infinită
Sau o buclă continuă, un veritabil cerc vicios.
El nu poate avea vreodată sfârşit, dat fiind că a fost întotdeauna acolo.
Doar calităţile lucrurilor care încep, cunosc schimbarea.
Dacă n-ar fi independent, El ar avea nevoie de o cauză
Sau [ar fi avut nevoie] să nu fi avut calităţi care să distrugă regulile.
Dacă ar fi o creaţie, El ar avea nevoie de un început
Căci totul are unul şi ştiţi că El nu poate avea [un început].
Dacă ar mai fi şi alţii în plus, şi El n-ar fi singurul
Atunci El n-ar putea face mare lucru.
Dacă n-ar avea puterea, cunoaşterea, viaţa, voinţa,
Atunci n-aţi putea să-i vedeţi minunata creaţie.
Dacă El n-ar Asculta, n-ar Vorbi şi n-ar Putea Vedea,
Aceasta ar fi o imperfecţiune, Cartea vorbeşte despre ea.
Dacă n-ar putea face sau ignora cel mai mic lucru,
Aceasta ar schimba realitatea şi regulile.
Şi mai există încă probe şi mai detaliate.
Aşadar, înapoi! Filosofule, nu este bine să cauţi defecte.
Trimişii nobili erau oneşti şi au transmis
Mesajul cu inteligenţă. Ei s-au supus.
Ei nu puteau minţi, ascunde, sau să nu priceapă.
Sau să fie nesupuşi, odată ce au început.
Cunoşteau toate stările omeneşti normale,
Ca somnul, dar nu şi marile vicii.
Dacă n-ar fi fost oneşti, atunci Dumnezeu ar fi minţit
Susţinându-i cu săvârşirea miracolelor Sale.
Regulile adevărului şi ale falsului s-ar fi schimbat dacă ei n-ar fi
Transmis [Mesajul lui Dumnezeu]. La fel ar fi fost şi dacă ar fi fost nesupuşi.
Dacă ei n-ar fi fost capabili de pricepere, n-ar fi transmis
Mesajul popoarelor lor într-un mod corect.
Ei aveau stările omeneşti normale, permise.
Pe aceste stări s-a sprijinit înţelepciunea perfectă a lui Allah.
Toate acestea se găsesc în mărturie.
Este un semn de credinţă. Deci spuneţi cu convingere:
"Nu există divinitate, afarã de Divinitate. Muhammad este
Ultimul profet şi mesager."
Ceea ce invocaţi este cel mai bun lucru cu putinţă.
Deci ocupaţi-vă viaţa cu asta, şi veţi descoperi o comoară.
Fără să fi început ceea ce El nu va sfârşi niciodată.
Să ştiţi că este absolut independent
Şi complet diferit de creaţia Sa.
El este dincolo de ochii noştri în această lume şi în spiritul nostru.
El este Unul, Unicul, şi aşa este definit.
El este Unitar în calităţile şi acţiunile Sale,
Nu are fiu, femeie sau asociat.
Are toată puterea şi cunoaşterea,
Voinţa acţiunilor Sale, viaţa reală,
Vederea, auzul, discursul etern şi imuabil,
Indicate prin literele Cărţii ce vă învăţ.
Ceva care să se opună acestor calităţi este o imposibilitate,
Astfel încât este potrivit să-L declarăm liber de vreo incapacitate.
El poate face totul, nimic nefiindu-i cu neputinţă.
Totuşi, el poate alege şi să nu facă.
Proba că El există este sărăcirea
Concepţiei care are nevoie de Cineva.
Lumea nu ar fi putut să se producă singură
Căci ştim din reguli că orice efect are o cauză.
Universul a avut un adevărat început în timp
Căci lucrurile sunt supuse unei continue schimbări.
Dacă Dumnezeu ar fi avut început, ar avea loc o regresiune infinită
Sau o buclă continuă, un veritabil cerc vicios.
El nu poate avea vreodată sfârşit, dat fiind că a fost întotdeauna acolo.
Doar calităţile lucrurilor care încep, cunosc schimbarea.
Dacă n-ar fi independent, El ar avea nevoie de o cauză
Sau [ar fi avut nevoie] să nu fi avut calităţi care să distrugă regulile.
Dacă ar fi o creaţie, El ar avea nevoie de un început
Căci totul are unul şi ştiţi că El nu poate avea [un început].
Dacă ar mai fi şi alţii în plus, şi El n-ar fi singurul
Atunci El n-ar putea face mare lucru.
Dacă n-ar avea puterea, cunoaşterea, viaţa, voinţa,
Atunci n-aţi putea să-i vedeţi minunata creaţie.
Dacă El n-ar Asculta, n-ar Vorbi şi n-ar Putea Vedea,
Aceasta ar fi o imperfecţiune, Cartea vorbeşte despre ea.
Dacă n-ar putea face sau ignora cel mai mic lucru,
Aceasta ar schimba realitatea şi regulile.
Şi mai există încă probe şi mai detaliate.
Aşadar, înapoi! Filosofule, nu este bine să cauţi defecte.
Trimişii nobili erau oneşti şi au transmis
Mesajul cu inteligenţă. Ei s-au supus.
Ei nu puteau minţi, ascunde, sau să nu priceapă.
Sau să fie nesupuşi, odată ce au început.
Cunoşteau toate stările omeneşti normale,
Ca somnul, dar nu şi marile vicii.
Dacă n-ar fi fost oneşti, atunci Dumnezeu ar fi minţit
Susţinându-i cu săvârşirea miracolelor Sale.
Regulile adevărului şi ale falsului s-ar fi schimbat dacă ei n-ar fi
Transmis [Mesajul lui Dumnezeu]. La fel ar fi fost şi dacă ar fi fost nesupuşi.
Dacă ei n-ar fi fost capabili de pricepere, n-ar fi transmis
Mesajul popoarelor lor într-un mod corect.
Ei aveau stările omeneşti normale, permise.
Pe aceste stări s-a sprijinit înţelepciunea perfectă a lui Allah.
Toate acestea se găsesc în mărturie.
Este un semn de credinţă. Deci spuneţi cu convingere:
"Nu există divinitate, afarã de Divinitate. Muhammad este
Ultimul profet şi mesager."
Ceea ce invocaţi este cel mai bun lucru cu putinţă.
Deci ocupaţi-vă viaţa cu asta, şi veţi descoperi o comoară.
Cântul 3. Cele trei părţi ale lui din
Să ştiţi că Islam este ceea ce faceţi cu corpul.
Iman este ceea ce aveţi în spirit şi în inimă.
Ihsan este vederea şi simţirea lui Dumnezeu cu sufletul.
Un arhanghel ne-a instruit asupra acestor trei calităţi.
Mărturisiţi, şi să ştiţi că Islamul nu este tainic.
Ceilalţi patru stâlpi sunt rugăciunea, [1]
Milostenia din surplusul celor necesare , [2]
Postul Ramadanului, dacă sunteţi sănătoş,
Pelerinajul la Meccah odată în viaţă.
Islamul stăpâneşte şi alte părţi ale vieţii voastre:
Credinţa în Dumnezeu, Cărţile Sale, trimişii şi îngerii,
Aşteptarea morţii şi întrebările celor doi îngeri.
Să credeţi în lumea dintre moarte şi viaţa de după moarte.
Oamenii sunt pedepsiţi în mormânt şi sunt întristaţi.
Să credeţi că la primul sunet al trompetei, lumea se va sfârşi.
Iar nimeni nu va rămâne pe pământul întreg.
Atunci, Dumnezeu ne va pune în corpuri noi.
Atunci, El îi va întreba pe oameni şi le va cântări acţiunile.
Toate nedreptăţile vor fi reparate, cum este prevăzut.
Şi oamenii vor primi cartea acţiunilor lor.
Să credeţi în puntea aruncată deasupra focurilor Infernului.
Unii o vor traversa spre locul dorinţei lor.
Alţii vor aluneca şi vor cădea în focurile Infernului.
Oamenii buni se vor ruga pentru cei pe care îi iubesc.
Să credeţi în râul şi în lacul Profetului binecuvântat
Din care oamenii vor bea o băutură albă, dulce,
Să credeţi în Paradis ul credincioşilor,
La fel ca în Infernul necredincioşilor.
Dar credincioşii vor merge în Infern, dacă au fost nesupuşi
Fără să se căiască. Atunci [în căinţă], Dumnezeu va ridica nivelul lor [spiritual]
Să credeţi în destin, [pentru că] ceea ce si-a atins scopul
Nu trebuia să-l rateze, iar contrariul este [la fel de] adevărat.
Să-l veneraţi pe Dumnezeu ca şi cum L-aţi vedea sau ca
Şi cum El v-ar vedea. În aceste trei principii [islam, iman, ihsan] se află religia [din].
Note:
[1] Rugăciunea rituală, numită în arabă as-salat.
[2] Milostenia obligatorie, numită în arabă az-zakat.
Iman este ceea ce aveţi în spirit şi în inimă.
Ihsan este vederea şi simţirea lui Dumnezeu cu sufletul.
Un arhanghel ne-a instruit asupra acestor trei calităţi.
Mărturisiţi, şi să ştiţi că Islamul nu este tainic.
Ceilalţi patru stâlpi sunt rugăciunea, [1]
Milostenia din surplusul celor necesare , [2]
Postul Ramadanului, dacă sunteţi sănătoş,
Pelerinajul la Meccah odată în viaţă.
Islamul stăpâneşte şi alte părţi ale vieţii voastre:
Credinţa în Dumnezeu, Cărţile Sale, trimişii şi îngerii,
Aşteptarea morţii şi întrebările celor doi îngeri.
Să credeţi în lumea dintre moarte şi viaţa de după moarte.
Oamenii sunt pedepsiţi în mormânt şi sunt întristaţi.
Să credeţi că la primul sunet al trompetei, lumea se va sfârşi.
Iar nimeni nu va rămâne pe pământul întreg.
Atunci, Dumnezeu ne va pune în corpuri noi.
Atunci, El îi va întreba pe oameni şi le va cântări acţiunile.
Toate nedreptăţile vor fi reparate, cum este prevăzut.
Şi oamenii vor primi cartea acţiunilor lor.
Să credeţi în puntea aruncată deasupra focurilor Infernului.
Unii o vor traversa spre locul dorinţei lor.
Alţii vor aluneca şi vor cădea în focurile Infernului.
Oamenii buni se vor ruga pentru cei pe care îi iubesc.
Să credeţi în râul şi în lacul Profetului binecuvântat
Din care oamenii vor bea o băutură albă, dulce,
Să credeţi în Paradis ul credincioşilor,
La fel ca în Infernul necredincioşilor.
Dar credincioşii vor merge în Infern, dacă au fost nesupuşi
Fără să se căiască. Atunci [în căinţă], Dumnezeu va ridica nivelul lor [spiritual]
Să credeţi în destin, [pentru că] ceea ce si-a atins scopul
Nu trebuia să-l rateze, iar contrariul este [la fel de] adevărat.
Să-l veneraţi pe Dumnezeu ca şi cum L-aţi vedea sau ca
Şi cum El v-ar vedea. În aceste trei principii [islam, iman, ihsan] se află religia [din].
Note:
[1] Rugăciunea rituală, numită în arabă as-salat.
[2] Milostenia obligatorie, numită în arabă az-zakat.
Cântul 4. Preceptele legale
Preceptele legale vin din Cuvântul lui Dumnezeu
Legat de acţiunile celor care urmează Legea.
Ele [preceptele] vă cer săvârşirea unei acţiuni, respingerea ei,
Sau vă cer să alegeţi sau să adoptaţi rezerva
Care stabileşte o cauza declanşatoare, sau o condiţie
Ce trebuie îndeplinită, sau care promulgă o prevenire.
Să ştiţi că aceste precepte legale sunt în număr de cinci :
Wajib, mandub, mubah, makruh şi haram.
Actele care trebuiesc săvârşite fără scuză sunt wajib.
Cele ale căror prescripţie este largă sunt mandub.
Vom vedea mai târziu cele ce ţin de mubah,
Dar makruh este blamabil. Deci, evitaţi-le [pe acestea].
Actele care nu sunt legale sunt haram.
Evitaţi-le, şi veţi fi astfel sinceri faţă de Dumnezeu.
Veţi avea o recompensă, dacă faceţi [o acţiune] wajib,
Să vă temeţi de pedeapsa divină dacă o abandonaţi.
Veţi avea o recompensă, dacă faceţi [o acţiune] mandub,
Dar nici o pedeapsă nu vă aşteaptă dacă o abandonaţi.
Cele mai multe dintre fapte sunt mubah. Fără pedeapsă
Nici recompensă. A le îndeplini sau nu este egal.
Dacă renunţaţi la [o acţiune] makruh, veţi avea o recompensă.
Dacă o faceţi, nici o pedeapsă nu vă va ajunge.
Dacă faceţi [o acţiune] haram, să vă temeţi de o pedeapsă reală.
Dacă o lăsaţi, veţi avea o recompensă.
[Acţiunile] wajib sunt de două feluri : cele care trebuie făcute
Şi cele făcute de unii în contul grupului.
[Acţiunile] sunnah sunt mandub, şi sunt şi ele
De două feluri, valabile pentru fiecare sau pentru unii.
Raghibah, fadilah, nafilah sunt mandub.
Când apar acte noi, să căutăm
Printre car dintre aceste cinci precepte trebuie să le situăm !
Legat de acţiunile celor care urmează Legea.
Ele [preceptele] vă cer săvârşirea unei acţiuni, respingerea ei,
Sau vă cer să alegeţi sau să adoptaţi rezerva
Care stabileşte o cauza declanşatoare, sau o condiţie
Ce trebuie îndeplinită, sau care promulgă o prevenire.
Să ştiţi că aceste precepte legale sunt în număr de cinci :
Wajib, mandub, mubah, makruh şi haram.
Actele care trebuiesc săvârşite fără scuză sunt wajib.
Cele ale căror prescripţie este largă sunt mandub.
Vom vedea mai târziu cele ce ţin de mubah,
Dar makruh este blamabil. Deci, evitaţi-le [pe acestea].
Actele care nu sunt legale sunt haram.
Evitaţi-le, şi veţi fi astfel sinceri faţă de Dumnezeu.
Veţi avea o recompensă, dacă faceţi [o acţiune] wajib,
Să vă temeţi de pedeapsa divină dacă o abandonaţi.
Veţi avea o recompensă, dacă faceţi [o acţiune] mandub,
Dar nici o pedeapsă nu vă aşteaptă dacă o abandonaţi.
Cele mai multe dintre fapte sunt mubah. Fără pedeapsă
Nici recompensă. A le îndeplini sau nu este egal.
Dacă renunţaţi la [o acţiune] makruh, veţi avea o recompensă.
Dacă o faceţi, nici o pedeapsă nu vă va ajunge.
Dacă faceţi [o acţiune] haram, să vă temeţi de o pedeapsă reală.
Dacă o lăsaţi, veţi avea o recompensă.
[Acţiunile] wajib sunt de două feluri : cele care trebuie făcute
Şi cele făcute de unii în contul grupului.
[Acţiunile] sunnah sunt mandub, şi sunt şi ele
De două feluri, valabile pentru fiecare sau pentru unii.
Raghibah, fadilah, nafilah sunt mandub.
Când apar acte noi, să căutăm
Printre car dintre aceste cinci precepte trebuie să le situăm !
Cântul 5. Apa şi puritatea
Să ştiţi că saliva tuturor animalelor este pură
La fel mucusul şi sudoarea lor. Dar în plus:
Apa este pură, la fel ca şi urina şi fecalele animalelor pe care
Le mâncăm, precum vacile sau oile.
Urina şi fecalele oamenilor sunt impure.
La fel şi cele ale porcului, cu siguranţă.
Oasele, pielea, carnea şi laptele porcului sunt impure.
Oasele şi carnea unui animal mort sunt şi ele impure.
Pielea netăbăcită a unui animal mort este impură.
Fluidul seminal şi post-urinar este de asemenea impur.
Părţile tăiate ale creaturilor vii sunt impure.
Sângele, puroiul şi voma putrede sunt şi ele impure.
Toxicele, precum alcoolul şi drogul, sunt impure.
Cele mai multe dintre celelalte solide, lichide sau gaze sunt pure.
Puteti să vă purificati pentru rugăciune cu apă.
Dar dacă ceva cade în ea, ca laptele,
Sau praful sau altceva, şi îi schimbă culoarea,
Mirosul sau gustul, ea nu mai este utilă [în vederea] rugăciunii.
Puteţi [totuşi] să consideraţi acest precept ca fiind nul
În circumstanţele considerate inevitabile
Şi puteţi să vă purificati cu apă alterată de
Sare, muşchi [vegetal] sau alt lucru din natură.
Totuşi, dacă ceva impur [1] cade în apă
Şi o alterează, ar trebuie s-o vărsaţi.
Nota:
[1] Dintre cele enumerate la începutul acestui cânt.
La fel mucusul şi sudoarea lor. Dar în plus:
Apa este pură, la fel ca şi urina şi fecalele animalelor pe care
Le mâncăm, precum vacile sau oile.
Urina şi fecalele oamenilor sunt impure.
La fel şi cele ale porcului, cu siguranţă.
Oasele, pielea, carnea şi laptele porcului sunt impure.
Oasele şi carnea unui animal mort sunt şi ele impure.
Pielea netăbăcită a unui animal mort este impură.
Fluidul seminal şi post-urinar este de asemenea impur.
Părţile tăiate ale creaturilor vii sunt impure.
Sângele, puroiul şi voma putrede sunt şi ele impure.
Toxicele, precum alcoolul şi drogul, sunt impure.
Cele mai multe dintre celelalte solide, lichide sau gaze sunt pure.
Puteti să vă purificati pentru rugăciune cu apă.
Dar dacă ceva cade în ea, ca laptele,
Sau praful sau altceva, şi îi schimbă culoarea,
Mirosul sau gustul, ea nu mai este utilă [în vederea] rugăciunii.
Puteţi [totuşi] să consideraţi acest precept ca fiind nul
În circumstanţele considerate inevitabile
Şi puteţi să vă purificati cu apă alterată de
Sare, muşchi [vegetal] sau alt lucru din natură.
Totuşi, dacă ceva impur [1] cade în apă
Şi o alterează, ar trebuie s-o vărsaţi.
Nota:
[1] Dintre cele enumerate la începutul acestui cânt.
Cântul 6. Abluţiunea cu apă
Purificaţi-vă pentru rugăciune întâi prin intenţie.
Luaţi apa, rostiţi numele lui Allah, apoi curăţaţi-vă.
Spălaţi mâna dreaptă de trei ori, [apoi] faceţi acelaşi lucru
Pentru stânga. Clătiţi gura de trei ori.
Puneţi [apă] în nas de trei ori, apoi suflaţi
De fiecare dată. Luaţi apă cu mâna dreaptă. Inhalaţi.
Plasaţi sub nara stângă policele celeilalte mâini.
Închideţi-o şi suflaţi cu cealaltă.
Închideţi nara dreaptă cu policele stâng.
Suflaţi cu stânga şi nu va mai rămâne apă în ea.
Luaţi apă în căuşul palmelor, apoi spălaţi-vă faţa
Din partea superioară a frunţii până sub bărbie
Şi de la lobul urechii drepte până la cel al stângii.
Repetaţi aceasta de trei ori. Apoi trebuie să vă spălaţi braţele.
Luaţi apă în căuşul mâinii drepte. Ridicaţi braţul [drept].
Lăsaţi apa să curgă.
Urmaţi apa cu mâna stânga împrăştiind-o
De la degete până la cot, atingându-le,
Ţinând braţul între degete şi police.
Policele este în dreapta în coborâre, de această dată.
Faceţi să alunece mâna până la capăt.
Dar, la a doua coborâre, policele este la stânga.
Faceţi acest lucru de trei ori pentru braţul drept,
Faceţi contrariul pentru braţul stâng.
Curăţaţi între degete. Repetaţi pentru cealaltă.
Îndepărtaţi ceasurile şi brăţările, dar nu şi inelele.
Muiaţi-vă mâinile. Apoi, cu policele pe tâmple,
Lăsaţi să vă lunece mâinile peste păr, spre spate până la
Ceafă. Apoi de la spate spre înainte. Muiaţi-vă degetele.
Curăţaţi-vă urechile, cu policele în spatele lobului
Şi degetele în interiorul pavilionului. Asta, dacă nu aveţi plete
Altfel, va trebui să vă treceţi mâinile din faţă în spate.
Spălaţi-vă piciorul cât este nevoie, dreptul apoi stângul.
Utilizaţi degetele [de la mâini] pentru a spăla între degetele [de la picioare].
Luaţi apa, rostiţi numele lui Allah, apoi curăţaţi-vă.
Spălaţi mâna dreaptă de trei ori, [apoi] faceţi acelaşi lucru
Pentru stânga. Clătiţi gura de trei ori.
Puneţi [apă] în nas de trei ori, apoi suflaţi
De fiecare dată. Luaţi apă cu mâna dreaptă. Inhalaţi.
Plasaţi sub nara stângă policele celeilalte mâini.
Închideţi-o şi suflaţi cu cealaltă.
Închideţi nara dreaptă cu policele stâng.
Suflaţi cu stânga şi nu va mai rămâne apă în ea.
Luaţi apă în căuşul palmelor, apoi spălaţi-vă faţa
Din partea superioară a frunţii până sub bărbie
Şi de la lobul urechii drepte până la cel al stângii.
Repetaţi aceasta de trei ori. Apoi trebuie să vă spălaţi braţele.
Luaţi apă în căuşul mâinii drepte. Ridicaţi braţul [drept].
Lăsaţi apa să curgă.
Urmaţi apa cu mâna stânga împrăştiind-o
De la degete până la cot, atingându-le,
Ţinând braţul între degete şi police.
Policele este în dreapta în coborâre, de această dată.
Faceţi să alunece mâna până la capăt.
Dar, la a doua coborâre, policele este la stânga.
Faceţi acest lucru de trei ori pentru braţul drept,
Faceţi contrariul pentru braţul stâng.
Curăţaţi între degete. Repetaţi pentru cealaltă.
Îndepărtaţi ceasurile şi brăţările, dar nu şi inelele.
Muiaţi-vă mâinile. Apoi, cu policele pe tâmple,
Lăsaţi să vă lunece mâinile peste păr, spre spate până la
Ceafă. Apoi de la spate spre înainte. Muiaţi-vă degetele.
Curăţaţi-vă urechile, cu policele în spatele lobului
Şi degetele în interiorul pavilionului. Asta, dacă nu aveţi plete
Altfel, va trebui să vă treceţi mâinile din faţă în spate.
Spălaţi-vă piciorul cât este nevoie, dreptul apoi stângul.
Utilizaţi degetele [de la mâini] pentru a spăla între degetele [de la picioare].
Cântul 7. Precepte legale privitoare la abluţiunea cu apă
Abluţiunea [1] vă purifică pentru rugăciune,
Sunt şapte lucruri care trebuie săvârşite [pentru o abluţiune corectă].
Începeţi cu intenţia de a redobândi puritatea,
Pentru a face rugăciunea. Acesta este primul [dintre lucruri].
Spălaţi-vă faţa şi braţele până la coate.
Ştergeţi-vă capul. Spălaţi-vă picioarele. Acestea sunt cinci [lucruri].
Treceţi-vă mâinile peste părţile spălate. Unii jurişti
Spun : « Chiar dacă nu mai este apă peste aceste părţi. »
Faceţi fiecare lucru imediat după celălalt
Astfel încât părţile [spălate] să nu se usuce.
Iată şi al şaptelea [dintre lucruri]. Fiţi siguri că aţi curăţat
Între degete. Şi barba, dacă este deasă.
Există de asemeni şapte sunnah în abluţiune.
Spălaţi-vă mâinile înainte de a continua,
Faceţi să alunece mâinile în spate curăţându-vă capul,
Curăţaţi-vă urechea, clătiţi-vă gura – patru [lucruri].
Inhalaţi apă pe nas, suflaţi-o pentru a o elimina,
Săvârşiţi toate acestea păstrând ordinea corectă a actelor [wajib]
Sunt unsprezece fadilah în abluţiune.
Trebuie început [prin recitarea formulei] bismillah, şi într-un loc curat,
Departe de mizerii, de apă stătătoare,
Depuneţi recipientul în dreapta, curăţaţi
Părţile [corpului] în mod repetat, de două sau trei ori la rând,
Curăţaţi-vă dinţii cu un beţigaş siwak,
Spălaţi-vă membrele din dreapta la început, menţineţi
Ordinea sunnah cu ritualul wajib,
Este blamabil să vă spălaţi mai mult de trei ori,
Să vă ştergeţi mai mult de o dată sau să pălăvrăgiţi.
Dacă luaţi o pauză înainte de a termina,
Luaţi totul de la capăt, dacă ultima parte [spălată] este deja uscată.
Dacă nu este uscată, continuaţi de acolo de unde v-aţi oprit.
Continuaţi şi dacă apa s-a vărsat.
Dacă aţi uitat un [act] wajib şi timpul lui a trecut,
Făceţi-l atunci când vă amintiţi.
Dar dacă aţi făcut rugăciunea, aceasta este incompletă.
Dar dacă vă amintiţi înainte, faceţi [ce aţi uitat] şi continuaţi.
Aţi uitat o parte din sunnah ? Făceţi-le pentru lauda [lui Allah].
Dar, atenţie ! Mai sunt încă nişte reguli pentru abluţiune :
Vă puteţi păstra şosetele dacă sunt din piele
Şi le-aţi încălţat atunci când eraţi în stare de puritate [rituală] [2].
Puteţi să o faceţi o lungă perioadă
Atât timp cât nu faceţi o baie purificatoare.
Dacă şoseta are găuri, dacă nu puteţi merge
Cu ea sau dacă cele mai multe dintre degete ies la iveală,
Alergaţi să vă spălaţi picioarele sau repetaţi abluţiunea [cu totul].
Această religie uşoară permite o asemenea dispensă.
Dacă sunteţi rănit şi purtaţi un pansament,
Puteţi curăţa pe deasupra.
Note:
[1] Termenul arab pentru abluţiunea cu apă este wudu’.
[2] Starea de puritate rituală se dobândeşte după săvârşirea abluţiunii, şi se pierde in circumstante care vor fi explicate in cantul urmator.
Sunt şapte lucruri care trebuie săvârşite [pentru o abluţiune corectă].
Începeţi cu intenţia de a redobândi puritatea,
Pentru a face rugăciunea. Acesta este primul [dintre lucruri].
Spălaţi-vă faţa şi braţele până la coate.
Ştergeţi-vă capul. Spălaţi-vă picioarele. Acestea sunt cinci [lucruri].
Treceţi-vă mâinile peste părţile spălate. Unii jurişti
Spun : « Chiar dacă nu mai este apă peste aceste părţi. »
Faceţi fiecare lucru imediat după celălalt
Astfel încât părţile [spălate] să nu se usuce.
Iată şi al şaptelea [dintre lucruri]. Fiţi siguri că aţi curăţat
Între degete. Şi barba, dacă este deasă.
Există de asemeni şapte sunnah în abluţiune.
Spălaţi-vă mâinile înainte de a continua,
Faceţi să alunece mâinile în spate curăţându-vă capul,
Curăţaţi-vă urechea, clătiţi-vă gura – patru [lucruri].
Inhalaţi apă pe nas, suflaţi-o pentru a o elimina,
Săvârşiţi toate acestea păstrând ordinea corectă a actelor [wajib]
Sunt unsprezece fadilah în abluţiune.
Trebuie început [prin recitarea formulei] bismillah, şi într-un loc curat,
Departe de mizerii, de apă stătătoare,
Depuneţi recipientul în dreapta, curăţaţi
Părţile [corpului] în mod repetat, de două sau trei ori la rând,
Curăţaţi-vă dinţii cu un beţigaş siwak,
Spălaţi-vă membrele din dreapta la început, menţineţi
Ordinea sunnah cu ritualul wajib,
Este blamabil să vă spălaţi mai mult de trei ori,
Să vă ştergeţi mai mult de o dată sau să pălăvrăgiţi.
Dacă luaţi o pauză înainte de a termina,
Luaţi totul de la capăt, dacă ultima parte [spălată] este deja uscată.
Dacă nu este uscată, continuaţi de acolo de unde v-aţi oprit.
Continuaţi şi dacă apa s-a vărsat.
Dacă aţi uitat un [act] wajib şi timpul lui a trecut,
Făceţi-l atunci când vă amintiţi.
Dar dacă aţi făcut rugăciunea, aceasta este incompletă.
Dar dacă vă amintiţi înainte, faceţi [ce aţi uitat] şi continuaţi.
Aţi uitat o parte din sunnah ? Făceţi-le pentru lauda [lui Allah].
Dar, atenţie ! Mai sunt încă nişte reguli pentru abluţiune :
Vă puteţi păstra şosetele dacă sunt din piele
Şi le-aţi încălţat atunci când eraţi în stare de puritate [rituală] [2].
Puteţi să o faceţi o lungă perioadă
Atât timp cât nu faceţi o baie purificatoare.
Dacă şoseta are găuri, dacă nu puteţi merge
Cu ea sau dacă cele mai multe dintre degete ies la iveală,
Alergaţi să vă spălaţi picioarele sau repetaţi abluţiunea [cu totul].
Această religie uşoară permite o asemenea dispensă.
Dacă sunteţi rănit şi purtaţi un pansament,
Puteţi curăţa pe deasupra.
Note:
[1] Termenul arab pentru abluţiunea cu apă este wudu’.
[2] Starea de puritate rituală se dobândeşte după săvârşirea abluţiunii, şi se pierde in circumstante care vor fi explicate in cantul urmator.
Cântul 8. Acţiuni care duc la pierderea abluţiunii
Să ştiţi că puritatea [rituală] este pierdută dacă urinaţi,
Dacă produceţi fecale sau flatulenţe,
Dacă aveţi o emisie post-urinară
Sau o descărcare pre-seminală, faceţi abluţiunea.
Pentru aceasta din urmă, trebuie să vă spălaţi părţile
Intime, dar nu trebuie să faceţi o baie dacă este doar atât [1].
Dacă ejaculaţi, puritatea rituală s-a pierdut,
Dacă este o problemă constantă [2] puritatea subzistă.
Dacă intraţi într-un somn profund, în timpul căruia
Nu mai auziţi nici un sunet din ambianţa înconjurătoare [3], puritatea voastră s-a pierdut.
Dacă vă îmbătaţi, leşinaţi sau aveţi
Un acces de nebunie, nu mai sunteţi pur. Rugaţi-vă după.
Dacă îmbrăţişaţi sau mângâiaţi pielea unei persoane
De alt sex, cu senzualitate, lucrurile stau la fel [4],
Chiar dacă nu ajungeţi la scop [5];
Săruturile pe gură, de asemeni, duc la pierderea purităţii.
Tinerilor, dacă vă atingeţi organul sexual cu degetele
Sau cu palma ; tinere fete, dacă vă puneţi mâna
În părţile intime ; să ştiţi că aceste cazuri
Vor duce la pierderea purităţii, să nu vă îndoiţi de acest lucru.
La fel, cel care-şi părăseşte religia, este şi el impur.
Urmăriţi ca cererea naturii să ajungă la final,
Scuturaţi-vă penisul până când nu mai curge urină.
Tineri şi tinere, utilizaţi apa pentru a vă spăla [organele genitale],
Puteţi utiliza o ţesătură sau o piatră
Sau altceva de acest gen, pur şi simplu.
Acest lucru [6], doar dacă mizeria nu este în jurul vostru,
În acest caz trebuie să utilizaţi apa, sau amândouă [7].
Dacă alăptaţi, acest lucru nu duce la pierderea purităţii,
După cum nici schimbarea scutecelor bebeluşului.
Veţi rămâne puri dacă transpiraţi sau sângeraţi
Din cauza unei răni, sau mâncaţi ceva ars.
Cu alte cuvinte, cele mai multe dintre celelalte lucruri [nepomenite aici]
Precum transportarea unui mort, nu duc la pierderea purităţii [rituale].
Să ştiţi că atunci când aveţi nevoie de o abluţiune [8]
Nu puteţi face nici rugăciunea nici o circumambulaţiune [9],
Nu puteţi nici să atingeţi Coranul, nici să vă
Prosternaţi. Astfel, puritatea şi rugăciunea sunt în legătură.
Note:
[1] Dacă nu are loc contactul sexual.
[2] Dacă ejacularea are loc în cazul unei maladii, fără să implice nimic de natură sexuală.
[3] Este exceptat cazul unei aţipiri de câteva minute, fără somn profund.
[4] Deci, şi în acest caz puritatea rituală este pierdută.
[5] Chiar dacă actul sexual propriu-zis nu are loc.
[6] Se are în vedere posibilitatea spălării fără apă, în deşert de exemplu.
[7] Adică atât apa cât şi un material uscat, dar curat.
[8] Deci, sunteţi în stare de impuritate rituală.
[9] Adică un cerc în jurul Kaabei.
Dacă produceţi fecale sau flatulenţe,
Dacă aveţi o emisie post-urinară
Sau o descărcare pre-seminală, faceţi abluţiunea.
Pentru aceasta din urmă, trebuie să vă spălaţi părţile
Intime, dar nu trebuie să faceţi o baie dacă este doar atât [1].
Dacă ejaculaţi, puritatea rituală s-a pierdut,
Dacă este o problemă constantă [2] puritatea subzistă.
Dacă intraţi într-un somn profund, în timpul căruia
Nu mai auziţi nici un sunet din ambianţa înconjurătoare [3], puritatea voastră s-a pierdut.
Dacă vă îmbătaţi, leşinaţi sau aveţi
Un acces de nebunie, nu mai sunteţi pur. Rugaţi-vă după.
Dacă îmbrăţişaţi sau mângâiaţi pielea unei persoane
De alt sex, cu senzualitate, lucrurile stau la fel [4],
Chiar dacă nu ajungeţi la scop [5];
Săruturile pe gură, de asemeni, duc la pierderea purităţii.
Tinerilor, dacă vă atingeţi organul sexual cu degetele
Sau cu palma ; tinere fete, dacă vă puneţi mâna
În părţile intime ; să ştiţi că aceste cazuri
Vor duce la pierderea purităţii, să nu vă îndoiţi de acest lucru.
La fel, cel care-şi părăseşte religia, este şi el impur.
Urmăriţi ca cererea naturii să ajungă la final,
Scuturaţi-vă penisul până când nu mai curge urină.
Tineri şi tinere, utilizaţi apa pentru a vă spăla [organele genitale],
Puteţi utiliza o ţesătură sau o piatră
Sau altceva de acest gen, pur şi simplu.
Acest lucru [6], doar dacă mizeria nu este în jurul vostru,
În acest caz trebuie să utilizaţi apa, sau amândouă [7].
Dacă alăptaţi, acest lucru nu duce la pierderea purităţii,
După cum nici schimbarea scutecelor bebeluşului.
Veţi rămâne puri dacă transpiraţi sau sângeraţi
Din cauza unei răni, sau mâncaţi ceva ars.
Cu alte cuvinte, cele mai multe dintre celelalte lucruri [nepomenite aici]
Precum transportarea unui mort, nu duc la pierderea purităţii [rituale].
Să ştiţi că atunci când aveţi nevoie de o abluţiune [8]
Nu puteţi face nici rugăciunea nici o circumambulaţiune [9],
Nu puteţi nici să atingeţi Coranul, nici să vă
Prosternaţi. Astfel, puritatea şi rugăciunea sunt în legătură.
Note:
[1] Dacă nu are loc contactul sexual.
[2] Dacă ejacularea are loc în cazul unei maladii, fără să implice nimic de natură sexuală.
[3] Este exceptat cazul unei aţipiri de câteva minute, fără somn profund.
[4] Deci, şi în acest caz puritatea rituală este pierdută.
[5] Chiar dacă actul sexual propriu-zis nu are loc.
[6] Se are în vedere posibilitatea spălării fără apă, în deşert de exemplu.
[7] Adică atât apa cât şi un material uscat, dar curat.
[8] Deci, sunteţi în stare de impuritate rituală.
[9] Adică un cerc în jurul Kaabei.
Cântul 9. Baia pentru purificare
Dacă aţi avut raporturi sexuale finalizate cu ejaculare
Sau fie şi dacă aţi ajuns până la penetrare
‘Wudu simplu nu ajunge pentru curăţare,
Veţi avea nevoie de ghusl.
Fără săvârşirea acestui ritual,
Să nu citiţi Cartea, să nu mergeţi la moscheie.
Doamnelor, dacă sunteţi în perioada menstruaţiei sau aveţi o sângerare
Post-natală, săvârşiţi ghusl când au luat sfârşit.
Atât timp cât menstruaţiile nu au luat sfârşit
Nu puteţi face dragoste, nici să postiţi.
Nu puteţi nici să săvârşiţi alte ritualuri,
Afară doar de recitarea Coranului din memorie.
Dacă sângerarea menstruală durează mai mult de paisprezece zile
Sau mai mult de trei zile decât aveţi obicei,
Excedentul de sânge este pur, şi vă puteţi face rugăciunile,
Să postiţi şi să faceţi dragoste, chiar dacă sângerarea persistă.
La fel, dacă menstruaţia începe prea devreme
În raport cu ciclul precedent.
În cele ce urmează, vom arâta cum trebuie săvârşit ghusl.
Este ceva uşor, care nu cere concentrare.
Patru elemente sunt necesare în vederea ritualului ghusl:
Formulaţi intenţia, la fel ca şi pentru ‘wudu,
Treceţi-vă mâna peste corpul ud,
Sau utilizaţi o mănuşă, o ţesătură sau un prosop.
« Atingeţi toate părţile ascunse », spune Ibn Rushd [1],
« Precum subsuorile sau partea dintre fese. »
Spălaţi-vă pletele. Cozile trebuie să fie desfăcute
Nu luaţi nici o pauză înainte de a fi sfârşit [ritualul].
Sunnah spune că trebuie început cu mâinile,
Apoi, să se spele gura, nasul, interiorul urechii.
Fadilah impune să se înceapă cu [recitarea formulei] bismillah,
Apoi să se spele impurităţile părţilor intime;
Apoi, să se evite atingerea lor cu degetele
Sau cu palmele, în caz contrar impunându-se abluţiunea
Spălaţi membrele la fel ca în abluţiune, înaintea
A ceea ce mai rămâne, începându-se cu susul şi cu dreapta.
Spălaţi-vă pletele trecând cu mâna peste rădăcina părului,
« Vărsaţi apă peste cap de trei ori », spune Sidi Khalil.
Note:
[1] Cunoscut în Europa medievală şi sub numele de Averroes.
Sau fie şi dacă aţi ajuns până la penetrare
‘Wudu simplu nu ajunge pentru curăţare,
Veţi avea nevoie de ghusl.
Fără săvârşirea acestui ritual,
Să nu citiţi Cartea, să nu mergeţi la moscheie.
Doamnelor, dacă sunteţi în perioada menstruaţiei sau aveţi o sângerare
Post-natală, săvârşiţi ghusl când au luat sfârşit.
Atât timp cât menstruaţiile nu au luat sfârşit
Nu puteţi face dragoste, nici să postiţi.
Nu puteţi nici să săvârşiţi alte ritualuri,
Afară doar de recitarea Coranului din memorie.
Dacă sângerarea menstruală durează mai mult de paisprezece zile
Sau mai mult de trei zile decât aveţi obicei,
Excedentul de sânge este pur, şi vă puteţi face rugăciunile,
Să postiţi şi să faceţi dragoste, chiar dacă sângerarea persistă.
La fel, dacă menstruaţia începe prea devreme
În raport cu ciclul precedent.
În cele ce urmează, vom arâta cum trebuie săvârşit ghusl.
Este ceva uşor, care nu cere concentrare.
Patru elemente sunt necesare în vederea ritualului ghusl:
Formulaţi intenţia, la fel ca şi pentru ‘wudu,
Treceţi-vă mâna peste corpul ud,
Sau utilizaţi o mănuşă, o ţesătură sau un prosop.
« Atingeţi toate părţile ascunse », spune Ibn Rushd [1],
« Precum subsuorile sau partea dintre fese. »
Spălaţi-vă pletele. Cozile trebuie să fie desfăcute
Nu luaţi nici o pauză înainte de a fi sfârşit [ritualul].
Sunnah spune că trebuie început cu mâinile,
Apoi, să se spele gura, nasul, interiorul urechii.
Fadilah impune să se înceapă cu [recitarea formulei] bismillah,
Apoi să se spele impurităţile părţilor intime;
Apoi, să se evite atingerea lor cu degetele
Sau cu palmele, în caz contrar impunându-se abluţiunea
Spălaţi membrele la fel ca în abluţiune, înaintea
A ceea ce mai rămâne, începându-se cu susul şi cu dreapta.
Spălaţi-vă pletele trecând cu mâna peste rădăcina părului,
« Vărsaţi apă peste cap de trei ori », spune Sidi Khalil.
Note:
[1] Cunoscut în Europa medievală şi sub numele de Averroes.
Cântul 10. Abluţiunea uscată
Dacă nu este apă, sau [apa] vă poate dăuna,
Faceţi abluţiunea cu nisip sau cu o piatră,
Faceţi o singură rugăciune wajib la timpul ei.
Nu mai mult. Dar puteţi face rugăciunea pentru cel mort,
Sau alte acte de cult suplimentare, sau chiar,
Rugăciunea de Vineri, dacă sunteţi bolnav sau în călătorie.
Trebuie să atingeţi piatra cu intenţia [de a face abluţiunea], să vă ştergeţi
Obrajii, mâinile până la încheietură [1] şi între degete.
Nu faceţi pauză între gesturi
Şi actul rugăciunii pe care doriţi s-o împliniţi.
Pentru rugăciunile wajib, aşteptaţi vremea lor înainte
De a face tayamum, dar ascultaţi versetele următoare:
Aşteptaţi sfârşitul primului timp, dacă aveţi
Speranţa să găsiţi apă sau atunci aşteptaţi până la mijloc.
Nu aşteptaţi deloc, dacă aţi pierdut speranţa [de a găsi apă].
Aşteptarea este mandub, pentru primul timp.
Sensul expresiei « pereche de timp » va fi dat
În cântul următor. Atunci, să-l învăţaţi.
Sunnah spune să fie atinsă cu piatra:
Faţa, mâinile, apoi braţele până la coate.
Fadilah impune să se tacă, să se spună bismillah,
Să se săvârşească [tayamum] cu graţie, îndreptat spre qiblah.
Ceea ce duce la pierderea ‘wudu, este valabil şi acum.
Dar, dacă aveţi apă înainte de rugăciune, utilizaţi-o.
Dacă este apă după rugăciune, este mandub
Să fie utilizată [la ‘wudu], şi să se refacă rugăciunea. Este meritoriu.
Acest lucru contează numai pentru primul timp,
Dar nu şi pentru al doilea.
Note:
[1] Este vorba de încheietura care uneşte oasele palmei şi oasele antebraţului (cubitus şi radius).
Faceţi abluţiunea cu nisip sau cu o piatră,
Faceţi o singură rugăciune wajib la timpul ei.
Nu mai mult. Dar puteţi face rugăciunea pentru cel mort,
Sau alte acte de cult suplimentare, sau chiar,
Rugăciunea de Vineri, dacă sunteţi bolnav sau în călătorie.
Trebuie să atingeţi piatra cu intenţia [de a face abluţiunea], să vă ştergeţi
Obrajii, mâinile până la încheietură [1] şi între degete.
Nu faceţi pauză între gesturi
Şi actul rugăciunii pe care doriţi s-o împliniţi.
Pentru rugăciunile wajib, aşteptaţi vremea lor înainte
De a face tayamum, dar ascultaţi versetele următoare:
Aşteptaţi sfârşitul primului timp, dacă aveţi
Speranţa să găsiţi apă sau atunci aşteptaţi până la mijloc.
Nu aşteptaţi deloc, dacă aţi pierdut speranţa [de a găsi apă].
Aşteptarea este mandub, pentru primul timp.
Sensul expresiei « pereche de timp » va fi dat
În cântul următor. Atunci, să-l învăţaţi.
Sunnah spune să fie atinsă cu piatra:
Faţa, mâinile, apoi braţele până la coate.
Fadilah impune să se tacă, să se spună bismillah,
Să se săvârşească [tayamum] cu graţie, îndreptat spre qiblah.
Ceea ce duce la pierderea ‘wudu, este valabil şi acum.
Dar, dacă aveţi apă înainte de rugăciune, utilizaţi-o.
Dacă este apă după rugăciune, este mandub
Să fie utilizată [la ‘wudu], şi să se refacă rugăciunea. Este meritoriu.
Acest lucru contează numai pentru primul timp,
Dar nu şi pentru al doilea.
Note:
[1] Este vorba de încheietura care uneşte oasele palmei şi oasele antebraţului (cubitus şi radius).
Cântul 12. Săvârşirea rugăciunii
Să fiţi curaţi. Să fiţi puri. Îmbrăcaţi-vă. Ridicaţi-vă.
Îndreptaţi-vă spre Ka’bah. Formulaţi intenţia şi spuneţi :
« Allahu akbar. » Lăsaţi mâinile jos. Lăsaţi-le să atârne.
Începeţi prin [a recita] Fatihah. Mişcaţi limba [în gură].
Apoi, recitaţi un alt fragment din Coran. Spuneţi : « Allahu akbar, »
Înclinaţi-vă. Priviţi înspre pământ.
[Aplecaţi-vă în unghi de 90o şi] ţineţi-vă genunchii [cu palmele]. Lăudaţi-l pe Allah.
Redresaţi-vă, lăudaţi-l pe Allah, apoi proclamaţi : « Allahu akbar. »
Aşezaţi-vă palmele pe pământ, apoi genunchii, şi în cele din urmă
Faţa. Reveniţi [în genunchi] şi spuneţi : « Allahu akbar. »
Rămânţi drept. Reîncepeţi prin a pronunţa « Allahu akbar. »
Puneţi faţa pe pământ.
Lăudaţi-l pe Domnul. Împingeţi palmele
Spunând : « Allahu akbar ». Ridicaţi-vă în picioare.
Aceasta este o unitate. Acum urmaţi [lectura].
Rugăciunile au una, două, trei sau patru unităţi.
Începeţi [a doua unitate] cu primul capitol [din Coran] încă o dată,
Apoi un alt extras din Coran, ceva mai scurt de data asta.
Apoi, înclinaţi-vă [în unghi de 90o]. Reveniţi la poziţia iniţîală. Prosternaţi-vă.
Aşezaţi-vă [în genunchi]. Prosternaţi-vă. Apoi, aşezaţi-vă [în genunchi], drepţi
Ridicând piciorul drept şi menţinând detegele de la picior
Pe pământ. Plasaţi piciorul stâng sub cel drept.
Coapsa şi piciorul stâng ating solul.
Plasaţi mâna stângă cu palma pe coapsa stângă.
Pliaţi cele trei degete ale mâinii drepte,
Vârfurile lor atingând palma, aproape de police.
Sunt posibile mai multe poziţii, dar oricum,
Policele şi indexul sunt îndreptate înainte.
Mişcaţi indexul precum acele unui ceasornic,
În cerc îngust, încercând să-l păstraţi drept.
Recitaţi salutările şi mărturiile, apoi
Laudele la adresa Profetului şi cererile.
Apoi, puneţi-vă mâna dreaptă pe coapsă.
Spuneţi : « Assalamu ‘Alaykum » o dată, şi s-a terminat.
Uneori, numărul unităţilor [de rugăciune] este patru.
Sau chiar trei, doar una în plus [faţă de ceea ce s-a descris anterior].
Recitaţi Coranul doar în timpul primei
Perechi de unităţi, dar Fatihah de fiecare dată.
Vă aşezaţi la a adoua şi a patra unitate,
Dar şi la a treia pentru rugăciunea Maghreb.
Subh are două unităţi. Dhuhr, ‘Asr,
Şi ‘Isha’ au patru. Maghreb are trei.
Publicat de Radu Iliescu la 8:31 PM 0 comentarii
Etichete: Ghidul ştiinţelor religioase (de Ibn Aşir)
Cântul 11. Orarul celor Cinci Rugăciuni
Rugăciunile sunt în număr de cinci, să nu rataţi niciuna.
Fiecare are timpul ei, deci rugaţi-vă în primul timp.
Subh este rugăciunea de dimineaţă, al cărei timp începe în zori,
Dhuhr este cea de după-amiază, când se desenează umbrele,
‘Asr este rugăciunea de după-amiază când se etalează umbrele,
Maghreb este rugăciunea de după apusul soarelui,
‘Isha’ este rugăciunea de după căderea nopţii.
Faceţi Subh când stelele încă mai lucesc,
Faceţi Dhuhr până când umbra voastră nu e mai
Mare ca voi, şi ‘Asr câtă vreme soarele este încă galben.
Faceţi Maghreb puţin după apusul soarelui,
Şi ‘Isha’ până la sfârşitul primei treimi a nopţii.
Al doilea timp al rugăciunii Subh durează până la răsăritul soarelui,
Şi cel al Dhuhr şi ‘Asr atâta vreme câtă soarele încă mai luceşte.
Al doilea timp al rugăciunilor Maghreb şi ‘Isha’ durează până în zori,
Pentru cei a căror spirit a fost absent [la primul timp],
Care erau leşinaţi, adormiţi, sau uitaseră,
Cei care n-au putut găsi nici apă nici piatră,
Şi pentru femeile care sângerau până la al doilea
Timp. Pentru ceilalţi, este rău să aştepte acest timp.
Rugăciunile ar trebui să fie săvârsite atunci când
Soseşte timpul lor. Deci, rugaţi-vă la vreme, atâta timp cât trăiţi.
Îndreptaţi-vă spre Ka’bah. Formulaţi intenţia şi spuneţi :
« Allahu akbar. » Lăsaţi mâinile jos. Lăsaţi-le să atârne.
Începeţi prin [a recita] Fatihah. Mişcaţi limba [în gură].
Apoi, recitaţi un alt fragment din Coran. Spuneţi : « Allahu akbar, »
Înclinaţi-vă. Priviţi înspre pământ.
[Aplecaţi-vă în unghi de 90o şi] ţineţi-vă genunchii [cu palmele]. Lăudaţi-l pe Allah.
Redresaţi-vă, lăudaţi-l pe Allah, apoi proclamaţi : « Allahu akbar. »
Aşezaţi-vă palmele pe pământ, apoi genunchii, şi în cele din urmă
Faţa. Reveniţi [în genunchi] şi spuneţi : « Allahu akbar. »
Rămânţi drept. Reîncepeţi prin a pronunţa « Allahu akbar. »
Puneţi faţa pe pământ.
Lăudaţi-l pe Domnul. Împingeţi palmele
Spunând : « Allahu akbar ». Ridicaţi-vă în picioare.
Aceasta este o unitate. Acum urmaţi [lectura].
Rugăciunile au una, două, trei sau patru unităţi.
Începeţi [a doua unitate] cu primul capitol [din Coran] încă o dată,
Apoi un alt extras din Coran, ceva mai scurt de data asta.
Apoi, înclinaţi-vă [în unghi de 90o]. Reveniţi la poziţia iniţîală. Prosternaţi-vă.
Aşezaţi-vă [în genunchi]. Prosternaţi-vă. Apoi, aşezaţi-vă [în genunchi], drepţi
Ridicând piciorul drept şi menţinând detegele de la picior
Pe pământ. Plasaţi piciorul stâng sub cel drept.
Coapsa şi piciorul stâng ating solul.
Plasaţi mâna stângă cu palma pe coapsa stângă.
Pliaţi cele trei degete ale mâinii drepte,
Vârfurile lor atingând palma, aproape de police.
Sunt posibile mai multe poziţii, dar oricum,
Policele şi indexul sunt îndreptate înainte.
Mişcaţi indexul precum acele unui ceasornic,
În cerc îngust, încercând să-l păstraţi drept.
Recitaţi salutările şi mărturiile, apoi
Laudele la adresa Profetului şi cererile.
Apoi, puneţi-vă mâna dreaptă pe coapsă.
Spuneţi : « Assalamu ‘Alaykum » o dată, şi s-a terminat.
Uneori, numărul unităţilor [de rugăciune] este patru.
Sau chiar trei, doar una în plus [faţă de ceea ce s-a descris anterior].
Recitaţi Coranul doar în timpul primei
Perechi de unităţi, dar Fatihah de fiecare dată.
Vă aşezaţi la a adoua şi a patra unitate,
Dar şi la a treia pentru rugăciunea Maghreb.
Subh are două unităţi. Dhuhr, ‘Asr,
Şi ‘Isha’ au patru. Maghreb are trei.
Publicat de Radu Iliescu la 8:31 PM 0 comentarii
Etichete: Ghidul ştiinţelor religioase (de Ibn Aşir)
Cântul 11. Orarul celor Cinci Rugăciuni
Rugăciunile sunt în număr de cinci, să nu rataţi niciuna.
Fiecare are timpul ei, deci rugaţi-vă în primul timp.
Subh este rugăciunea de dimineaţă, al cărei timp începe în zori,
Dhuhr este cea de după-amiază, când se desenează umbrele,
‘Asr este rugăciunea de după-amiază când se etalează umbrele,
Maghreb este rugăciunea de după apusul soarelui,
‘Isha’ este rugăciunea de după căderea nopţii.
Faceţi Subh când stelele încă mai lucesc,
Faceţi Dhuhr până când umbra voastră nu e mai
Mare ca voi, şi ‘Asr câtă vreme soarele este încă galben.
Faceţi Maghreb puţin după apusul soarelui,
Şi ‘Isha’ până la sfârşitul primei treimi a nopţii.
Al doilea timp al rugăciunii Subh durează până la răsăritul soarelui,
Şi cel al Dhuhr şi ‘Asr atâta vreme câtă soarele încă mai luceşte.
Al doilea timp al rugăciunilor Maghreb şi ‘Isha’ durează până în zori,
Pentru cei a căror spirit a fost absent [la primul timp],
Care erau leşinaţi, adormiţi, sau uitaseră,
Cei care n-au putut găsi nici apă nici piatră,
Şi pentru femeile care sângerau până la al doilea
Timp. Pentru ceilalţi, este rău să aştepte acest timp.
Rugăciunile ar trebui să fie săvârsite atunci când
Soseşte timpul lor. Deci, rugaţi-vă la vreme, atâta timp cât trăiţi.
Cântul 13. Îmbrăcarea şi sângerarea
Domnişoarelor, trebuie să vă acoperiţi capul
În public sau atunci când împliniţi rugăciunea.
Nu puteţi să vă descoperiţi decât mâinile şi feţele,
Dacă se vede altceva, trebuie să refaceţi rugăciunea.
Aşa este şi nu altfel.
Să nu vă rugaţi decât atunci când sângerarea a încetat.
« Nu sunteţi obligate să refaceţi rugăciunile pierdute, » [1] se spune.
« Dar curăţaţi-vă pentru a putea să vă rugaţi în restul zilei. »
Tinerilor, când sunteţi în public, asiguraţi-vă că nimeni nu vă vede
Deasupra genunchilor şi până la buric.
În rugăciune, nici una dintre aceste părţi nu trebuie să fie expusă.
Iar dacă vă acoperiţi mai mult, nu va fi decât mai bine.
Note:
[1] Este vorba de rugăciunile pierdute în timpul menstruaţiei sau a sângerării post-natale.
În public sau atunci când împliniţi rugăciunea.
Nu puteţi să vă descoperiţi decât mâinile şi feţele,
Dacă se vede altceva, trebuie să refaceţi rugăciunea.
Aşa este şi nu altfel.
Să nu vă rugaţi decât atunci când sângerarea a încetat.
« Nu sunteţi obligate să refaceţi rugăciunile pierdute, » [1] se spune.
« Dar curăţaţi-vă pentru a putea să vă rugaţi în restul zilei. »
Tinerilor, când sunteţi în public, asiguraţi-vă că nimeni nu vă vede
Deasupra genunchilor şi până la buric.
În rugăciune, nici una dintre aceste părţi nu trebuie să fie expusă.
Iar dacă vă acoperiţi mai mult, nu va fi decât mai bine.
Note:
[1] Este vorba de rugăciunile pierdute în timpul menstruaţiei sau a sângerării post-natale.
Cântul 14. Wajib în rugăciune
Patru condiţii sunt necesare pentru rugăciune :
Îndreptarea spre Ka’bah, starea de puritate [rituală],
Acoperirea corpului aşa cum am menţionat-o,
Spălarea impurităţilor corpului, a veşmintelor şi a solului.
Prima, a treia şi a patra nu anulează
Rugăciunea dacă nu sunt îndeplinite din cauza uitării sau din incapacitate.
Dacă v-aţi rugat în direcţie greşită din eroare,
Rugăciunea este bună, dar e mandub să fie refăcută.
Repetaţi-o dacă este timp,
La fel, dacă aţi uitat să spălaţi impurităţile,
Sau dacă aţi uitat s-o faceţi în direcţia corectă,
Sau să vă acoperiţi aşa cum s-a menţionat.
Totuşi, dacă nu aţi putut să vă acoperiţi sau
N-aţi putut s-o faceţi în direcţia corectă,
Rugăciunea este valabilă şi nu este mandub
Să fie refăcută. Mai sunt şi alte [detalii], dar ne oprim aici.
Actele wajib ale rugăciunii sunt în număr de şaisprezece.
În picioare, spuneţi primul takbir şi intenţia
A ceea ce intenţionaţi să săvârşiţi. Recitaţi Fatihah
În picioare, apoi înclinaţi-vă cu adoraţie.
Reveniţi la poziţia iniţială. Prosternaţi-vă cu supunere.
Redresaţi-vă şi aşezaţi-vă înainte de a doua
Prosternare. Aşezaţi-vă pentru a face Salam.
Respectaţi ordinea menţionată în acest cânt.
Asiguraţi-vă că aveţi o poziţie dreaptă, în picioare sau aşezat.
Păstraţi fiecare poziţie o secundă sau două.
Ceilalţi trebuie să înceapă [fiecare parte a rugăciunii] doar după
Imam şi trebuie să sfârşească [rugăciunea] după ce el spune « Assalamu ‘Alaykum ».
Ei trebuie să aibă intenţia de a se ruga în urma imamului.
În unele cazuri, el trebuie să aibă intenţia de a dirija :
Atunci când se fac două rugăciuni, dar şi în rugăciunea fricii [de Allah],
În fiecare vineri şi atunci când vine să dirijeze din spate.
Fiecare, în rugăciune, trebuie să facă toate actele wajib,
Dar Fatihah, în cazul celor care se află în spatele imamului, este o excepţie.
Pentru rugăciunile wajib, este wajib să fiţi în picioare,
Dar rugăciunile mandub pot fi făcute şi dacă sunteţi aşezaţi.
Dacă nu puteţi sta în picioare, din cauza unei boli
Sau o altă incapacitate, rugaţi-vă aşa cum puteţi.
Dacă nu puteţi să vă aplecaţi, schiţaţi un gest
Pentru o înclinare, şi unul mai accentuat pentru o prosternare.
Dacă nu ştiţi [să recitaţi] Fatihah în arabă,
Rugaţi-vă în spatele cuiva [care ştie] şi păstraţi liniştea.
Dacă sunteţi mut şi nu puteţi vorbi, faceţi
Ce puteţi, dar nu pierdeţi rugăciunea.
Dacă nasul vă sângerează şi credeţi că nu se va opri
Puteţi totuşi să vă rugaţi în timp ce [sângele] curge.
Îndreptarea spre Ka’bah, starea de puritate [rituală],
Acoperirea corpului aşa cum am menţionat-o,
Spălarea impurităţilor corpului, a veşmintelor şi a solului.
Prima, a treia şi a patra nu anulează
Rugăciunea dacă nu sunt îndeplinite din cauza uitării sau din incapacitate.
Dacă v-aţi rugat în direcţie greşită din eroare,
Rugăciunea este bună, dar e mandub să fie refăcută.
Repetaţi-o dacă este timp,
La fel, dacă aţi uitat să spălaţi impurităţile,
Sau dacă aţi uitat s-o faceţi în direcţia corectă,
Sau să vă acoperiţi aşa cum s-a menţionat.
Totuşi, dacă nu aţi putut să vă acoperiţi sau
N-aţi putut s-o faceţi în direcţia corectă,
Rugăciunea este valabilă şi nu este mandub
Să fie refăcută. Mai sunt şi alte [detalii], dar ne oprim aici.
Actele wajib ale rugăciunii sunt în număr de şaisprezece.
În picioare, spuneţi primul takbir şi intenţia
A ceea ce intenţionaţi să săvârşiţi. Recitaţi Fatihah
În picioare, apoi înclinaţi-vă cu adoraţie.
Reveniţi la poziţia iniţială. Prosternaţi-vă cu supunere.
Redresaţi-vă şi aşezaţi-vă înainte de a doua
Prosternare. Aşezaţi-vă pentru a face Salam.
Respectaţi ordinea menţionată în acest cânt.
Asiguraţi-vă că aveţi o poziţie dreaptă, în picioare sau aşezat.
Păstraţi fiecare poziţie o secundă sau două.
Ceilalţi trebuie să înceapă [fiecare parte a rugăciunii] doar după
Imam şi trebuie să sfârşească [rugăciunea] după ce el spune « Assalamu ‘Alaykum ».
Ei trebuie să aibă intenţia de a se ruga în urma imamului.
În unele cazuri, el trebuie să aibă intenţia de a dirija :
Atunci când se fac două rugăciuni, dar şi în rugăciunea fricii [de Allah],
În fiecare vineri şi atunci când vine să dirijeze din spate.
Fiecare, în rugăciune, trebuie să facă toate actele wajib,
Dar Fatihah, în cazul celor care se află în spatele imamului, este o excepţie.
Pentru rugăciunile wajib, este wajib să fiţi în picioare,
Dar rugăciunile mandub pot fi făcute şi dacă sunteţi aşezaţi.
Dacă nu puteţi sta în picioare, din cauza unei boli
Sau o altă incapacitate, rugaţi-vă aşa cum puteţi.
Dacă nu puteţi să vă aplecaţi, schiţaţi un gest
Pentru o înclinare, şi unul mai accentuat pentru o prosternare.
Dacă nu ştiţi [să recitaţi] Fatihah în arabă,
Rugaţi-vă în spatele cuiva [care ştie] şi păstraţi liniştea.
Dacă sunteţi mut şi nu puteţi vorbi, faceţi
Ce puteţi, dar nu pierdeţi rugăciunea.
Dacă nasul vă sângerează şi credeţi că nu se va opri
Puteţi totuşi să vă rugaţi în timp ce [sângele] curge.
Cântul 15. Sunnah în rugăciune
Sunnah sunt actele cu adevărat bune de săvârşit
Dacă rataţi mai puţin de trei [dintre ele], rugăciunea voastră este valabilă.
Dacă rataţi trei sau mai multe, puteţi
Să corectaţi adăugând două prosternări pentru uitare.
Dacă rataţi una sau două, este mandub
Să corectaţi. Dar dacă nu [corectaţi] rugăciunea voastră rămâne corectă.
Recitaţi Coranul după Fatihah atunci când
Sunteţi în picioare în timpul primelor două unităţi.
Recitaţi în şoaptă în rugăciunile zilei şi în
A treia şi a patra unitate a rugăciunilor nopţii,
Şi cu voce tare în zori şi noaptea, în primele două
Unităţi. Spuneţi takbir când vă schimbaţi poziţia.
Atunci când vă ridicaţi după înclinare,
Spuneţi : « Sami’ a l-lahu li man hamidah »,
Dar cei ce se află în spatele imamului nu trebuie s-o spună.
Odată aşezat, salutaţi şi mărturisiţi, de două ori.
Faceţi o prosternare dacă aţi ratat doi
Takbir sau tahmid. Aşa prescrie Ibn Juzayy.
Coranul, după Fatihah, contează după
Recitarea, cantitatea şi poziţia în picioare.
Cantitatea în diferitele unităţi este o sunnah.
Chiar dacă se schimbă de mai multe ori.
Prosternaţi-vă doar pentru aceste sunnah,
Cele pe care le vom enumera nu necesită [recuperarea lor printr-o prosternare].
Chiar dacă le rataţi, rugăciunea rămâne valabilă :
Nu depăşiţi pe ceilalţi oameni, puneţi un obiect în faţa voastră,
Faceţi Chemarea la Rugăciune. Ascultaţi, nu faceţi zgomot
Atunci când imamul recită. Prosternaţi-vă cu mâine pe sol,
Precum şi cu genunchii şi degetele de la picioare. Când sunteţi aşezaţi
Mărturisiţi şi salutaţi cu cuvintele pe care le-a spus ‘Umar,
Binecuvântaţi-l pe Profet şi spuneţi cu voce tare primul
Salam. Adăugaţi un al doilea pentru a răspunde imamului,
Şi un am treilea, dacă cineva s-a rugat în stânga voastră.
Fiecare postură durează o secundă sau două.
Rugăciunea în grup este sunnah pentru doi bărbaţi sau mai mult.
Femeile trebuie să stea în spatele bărbaţilor şi nu invers.
O sunnah puternică cere ca oamenii să fie chemaţi la rugăciune
Făcându-se adhan, dacă a venit timpul unei rugăciune wajib
Şi grupul are nevoie de alte persoane.
Este sunnah să se scurteze o rugăciune de patru unităţi
Atunci când sunteţi în călătorie mai mare
De optzeci de kilometri şi nu rămâneţi
Mai mult de patru zile de la plecarea din oraşul vostru
Până în momentul în care reveniţi acasa. Puteţi
Să alăturaţi două rugăciuni pe zi, şi două ale nopţii
Atunci când călătoriţi şi timpul presează.
Faceţi pe cele ale zilei împreună în primul şi al doilea
Timp, şi faceţi acelaşi lucru pentru cele ale nopţii.
Timpul în care alăturaţi cele două rugăciuni depinde de momentul în care vă opriţi.
Şi cu aceste reguli ale alăturării ne vom opri.
Dacă rataţi mai puţin de trei [dintre ele], rugăciunea voastră este valabilă.
Dacă rataţi trei sau mai multe, puteţi
Să corectaţi adăugând două prosternări pentru uitare.
Dacă rataţi una sau două, este mandub
Să corectaţi. Dar dacă nu [corectaţi] rugăciunea voastră rămâne corectă.
Recitaţi Coranul după Fatihah atunci când
Sunteţi în picioare în timpul primelor două unităţi.
Recitaţi în şoaptă în rugăciunile zilei şi în
A treia şi a patra unitate a rugăciunilor nopţii,
Şi cu voce tare în zori şi noaptea, în primele două
Unităţi. Spuneţi takbir când vă schimbaţi poziţia.
Atunci când vă ridicaţi după înclinare,
Spuneţi : « Sami’ a l-lahu li man hamidah »,
Dar cei ce se află în spatele imamului nu trebuie s-o spună.
Odată aşezat, salutaţi şi mărturisiţi, de două ori.
Faceţi o prosternare dacă aţi ratat doi
Takbir sau tahmid. Aşa prescrie Ibn Juzayy.
Coranul, după Fatihah, contează după
Recitarea, cantitatea şi poziţia în picioare.
Cantitatea în diferitele unităţi este o sunnah.
Chiar dacă se schimbă de mai multe ori.
Prosternaţi-vă doar pentru aceste sunnah,
Cele pe care le vom enumera nu necesită [recuperarea lor printr-o prosternare].
Chiar dacă le rataţi, rugăciunea rămâne valabilă :
Nu depăşiţi pe ceilalţi oameni, puneţi un obiect în faţa voastră,
Faceţi Chemarea la Rugăciune. Ascultaţi, nu faceţi zgomot
Atunci când imamul recită. Prosternaţi-vă cu mâine pe sol,
Precum şi cu genunchii şi degetele de la picioare. Când sunteţi aşezaţi
Mărturisiţi şi salutaţi cu cuvintele pe care le-a spus ‘Umar,
Binecuvântaţi-l pe Profet şi spuneţi cu voce tare primul
Salam. Adăugaţi un al doilea pentru a răspunde imamului,
Şi un am treilea, dacă cineva s-a rugat în stânga voastră.
Fiecare postură durează o secundă sau două.
Rugăciunea în grup este sunnah pentru doi bărbaţi sau mai mult.
Femeile trebuie să stea în spatele bărbaţilor şi nu invers.
O sunnah puternică cere ca oamenii să fie chemaţi la rugăciune
Făcându-se adhan, dacă a venit timpul unei rugăciune wajib
Şi grupul are nevoie de alte persoane.
Este sunnah să se scurteze o rugăciune de patru unităţi
Atunci când sunteţi în călătorie mai mare
De optzeci de kilometri şi nu rămâneţi
Mai mult de patru zile de la plecarea din oraşul vostru
Până în momentul în care reveniţi acasa. Puteţi
Să alăturaţi două rugăciuni pe zi, şi două ale nopţii
Atunci când călătoriţi şi timpul presează.
Faceţi pe cele ale zilei împreună în primul şi al doilea
Timp, şi faceţi acelaşi lucru pentru cele ale nopţii.
Timpul în care alăturaţi cele două rugăciuni depinde de momentul în care vă opriţi.
Şi cu aceste reguli ale alăturării ne vom opri.
Cântul 16. Fadilah în rugăciune
Următoarele reguli mandub sunt destul de bine de respectat.
Dar dacă le veţi rata pe toate, rugăciunea voastră rămâne valabilă.
Ridicaţi mâinile la nivelul umerilor la primul takbir,
Apoi, cu teamă, coborâţile încet de-a lungul corpului,
Să purtaţi un veşmânt lung. În picioare sau aşezat, să priviţi
Drept înaintea voastră. Înclinaţi-vă fără să ridicaţi capul.
Spuneţi « Amin » în gând după Fatihah,
Dacă nu dirijaţi rugăciunea recitând pentru toţi.
În rugăciune în spatele imamului, recitaţi în gând,
În rugăciunile în care şi el face asta.
În rugăciunile Subh, în a doua staţiune în picioare,
Rugaţi-vă la Allah înainte de a vă înclina.
Spuneţi : « Subhana Rabiyya l-‘Adhim, » atunci când
Vă înclinaţi. Spuneţi-o de trei ori la fiecare înclinare.
În spatele imamului, spuneţi : « Rabbana wa laka l-hamd, »
Când vă redresaţi, şi înainte de a vă prosterna.
Rostiţi takbir când vă mişcaţi în jos sau în sus,
Aşteptaţi pentru al treilea imediat ce sunteţi în picioare.
În prosternare, puneţi mâinile pe sol prima dată,
Şi ridicaţi-le ultimele când vă ridicaţi.
Prosternaţi-vă având mâinile aliniate în dreptul urechilor.
Domnilor, îndepărtaţi pântecele de coapse.
În prosternare, spuneţi : « Subhana Rabbiya l-A’ la, »
De trei ori. Dirijaţi-vă detegele, pe sol, spre qiblah.
Atunci când mărturisiţi, strângeţi mâna, aşa cum am spus,
În această poziţie aşezată. Formulaţi cererile pe care le aveţi pentru Allah.
Prima poziţie aşezată este mai scurtă. Întoarceţi capul
Spre drepta atunci când rostiţi « kum ».
Mai sunt multe alte mandub, spun juriştii,
Dar ceea ce am menţionat aici vă va ajuta.
(Ibn ‘Aşir, Ghidul esenţial al ştiinţelor religioase)
Dar dacă le veţi rata pe toate, rugăciunea voastră rămâne valabilă.
Ridicaţi mâinile la nivelul umerilor la primul takbir,
Apoi, cu teamă, coborâţile încet de-a lungul corpului,
Să purtaţi un veşmânt lung. În picioare sau aşezat, să priviţi
Drept înaintea voastră. Înclinaţi-vă fără să ridicaţi capul.
Spuneţi « Amin » în gând după Fatihah,
Dacă nu dirijaţi rugăciunea recitând pentru toţi.
În rugăciune în spatele imamului, recitaţi în gând,
În rugăciunile în care şi el face asta.
În rugăciunile Subh, în a doua staţiune în picioare,
Rugaţi-vă la Allah înainte de a vă înclina.
Spuneţi : « Subhana Rabiyya l-‘Adhim, » atunci când
Vă înclinaţi. Spuneţi-o de trei ori la fiecare înclinare.
În spatele imamului, spuneţi : « Rabbana wa laka l-hamd, »
Când vă redresaţi, şi înainte de a vă prosterna.
Rostiţi takbir când vă mişcaţi în jos sau în sus,
Aşteptaţi pentru al treilea imediat ce sunteţi în picioare.
În prosternare, puneţi mâinile pe sol prima dată,
Şi ridicaţi-le ultimele când vă ridicaţi.
Prosternaţi-vă având mâinile aliniate în dreptul urechilor.
Domnilor, îndepărtaţi pântecele de coapse.
În prosternare, spuneţi : « Subhana Rabbiya l-A’ la, »
De trei ori. Dirijaţi-vă detegele, pe sol, spre qiblah.
Atunci când mărturisiţi, strângeţi mâna, aşa cum am spus,
În această poziţie aşezată. Formulaţi cererile pe care le aveţi pentru Allah.
Prima poziţie aşezată este mai scurtă. Întoarceţi capul
Spre drepta atunci când rostiţi « kum ».
Mai sunt multe alte mandub, spun juriştii,
Dar ceea ce am menţionat aici vă va ajuta.
(Ibn ‘Aşir, Ghidul esenţial al ştiinţelor religioase)
Cântul 17. Acte blamabile în rugăciune
Este blamabil să spuneţi în rugăciunile wajib
« Bismillah » precum şi « A’ udhu bi l-lah »,
Ca prosternarea să aibă loc pe o ţesătură, fie a turbanului
Sau a mâinilor, care v-ar izola fruntea [de podea],
Să recitaţi Coranul în timpul înclinărilor şi prosternărilor,
Să vă gândiţi la lume sau la bunuri terestre,
Să vă jucaţi cu mâinile sau să întoarceţi capul,
Să cereţi ceva lui Allah în timp ce recitaţi sau vă înclinaţi,
Să vă pocniţi degetele sau să le împreunaţi,
Să închideţi ochii sau să vă puneţi mâinile în şolduri,
Să începeţi atunci când trebuie să mergeţi la toaletă.
Totuşi, aceste lucruri nu anulează rugăciunea.
Nu este blamabil să purtaţi şosete sau
Încălţăminte ortopedică, să puneţi mâna
Dreaptă pe pântece, în rugăciunile
Mandub, atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei.
« Bismillah » precum şi « A’ udhu bi l-lah »,
Ca prosternarea să aibă loc pe o ţesătură, fie a turbanului
Sau a mâinilor, care v-ar izola fruntea [de podea],
Să recitaţi Coranul în timpul înclinărilor şi prosternărilor,
Să vă gândiţi la lume sau la bunuri terestre,
Să vă jucaţi cu mâinile sau să întoarceţi capul,
Să cereţi ceva lui Allah în timp ce recitaţi sau vă înclinaţi,
Să vă pocniţi degetele sau să le împreunaţi,
Să închideţi ochii sau să vă puneţi mâinile în şolduri,
Să începeţi atunci când trebuie să mergeţi la toaletă.
Totuşi, aceste lucruri nu anulează rugăciunea.
Nu este blamabil să purtaţi şosete sau
Încălţăminte ortopedică, să puneţi mâna
Dreaptă pe pântece, în rugăciunile
Mandub, atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei.
Cântul 18. Neglijenţă în prosternare
Dacă rataţi o sunnah sigură, puteţi
Să vă prosternaţi de două ori înainte de salam pentru a răscumpăra [pierderea].
Dacă aţi adăugat acte sau cuvinte din eroare
Faceţi două prosternări după ce aţi spus salam.
Dacă aţi adăugat sau aţi pierdut, prosternaţi-vă
Spunând : « Allahu akbar », înainte de a atinge solul.
Spuneţi : « Allahu akbar ». Aşezaţi-vă şi reîncepeţi.
Spuneţi din nou : « Allahu akbar ».
Atingeţi solul. Aşezaţi-vă.
Spunând : « Allahu akbar », mărturisiţi şi salutaţi.
Aşezat din nou, sfârşiţi cu salam.
În spatele unui imam, să nu vă prosternaţi
Căci el îşi asumă toate erorile voastre.
Dacă uitaţi să vă prosternaţi înainte,
Făceţi-o după, adică după salam.
Dacă uitaţi să faceţi prosternările,
Făceţi-o când vă amintiţi.
Dacă aţi omis o parte wajib, precum
O înclinare, reluaţi şi îndepliniţi-o.
Dacă v-aţi înclinat, anulaţi această unitate
Şi reîncepeţi, apoi continuaţi-vă rugăciunea.
Dacă aţi pronunţat salam prea devreme, repetaţi
Takbir în picioare şi astfel, sfârşiţi-vă rugăciunea.
În asemenea cazuri, prosternaţi-vă după salam,
Chiar dacă vă îndepliniţi rugăciunea în spatele imamului.
Dacă nu sunteţi siguri că aţi făcut un wajib sau aţi uitat
Numărul de unităţi efectuate, ţineţi cont doar
De ceea ce sunteţi siguri, şi prosternaţi-vă după [ce aţi recuperat].
Dar dacă aţi omis recitarea Coranului după Fatihah
Prosternaţi-vă înainte, la fel şi dacă aţi uitat
Să vă aşezaţi în mijlocul [unităţii] şi nu aţi refăcut [unitatea].
Dacă aţi făcut-o, prosternaţi-vă la sfârşit,
Dar numai dacă mâinile voastre au părăsit deja solul.
Să vă prosternaţi de două ori înainte de salam pentru a răscumpăra [pierderea].
Dacă aţi adăugat acte sau cuvinte din eroare
Faceţi două prosternări după ce aţi spus salam.
Dacă aţi adăugat sau aţi pierdut, prosternaţi-vă
Spunând : « Allahu akbar », înainte de a atinge solul.
Spuneţi : « Allahu akbar ». Aşezaţi-vă şi reîncepeţi.
Spuneţi din nou : « Allahu akbar ».
Atingeţi solul. Aşezaţi-vă.
Spunând : « Allahu akbar », mărturisiţi şi salutaţi.
Aşezat din nou, sfârşiţi cu salam.
În spatele unui imam, să nu vă prosternaţi
Căci el îşi asumă toate erorile voastre.
Dacă uitaţi să vă prosternaţi înainte,
Făceţi-o după, adică după salam.
Dacă uitaţi să faceţi prosternările,
Făceţi-o când vă amintiţi.
Dacă aţi omis o parte wajib, precum
O înclinare, reluaţi şi îndepliniţi-o.
Dacă v-aţi înclinat, anulaţi această unitate
Şi reîncepeţi, apoi continuaţi-vă rugăciunea.
Dacă aţi pronunţat salam prea devreme, repetaţi
Takbir în picioare şi astfel, sfârşiţi-vă rugăciunea.
În asemenea cazuri, prosternaţi-vă după salam,
Chiar dacă vă îndepliniţi rugăciunea în spatele imamului.
Dacă nu sunteţi siguri că aţi făcut un wajib sau aţi uitat
Numărul de unităţi efectuate, ţineţi cont doar
De ceea ce sunteţi siguri, şi prosternaţi-vă după [ce aţi recuperat].
Dar dacă aţi omis recitarea Coranului după Fatihah
Prosternaţi-vă înainte, la fel şi dacă aţi uitat
Să vă aşezaţi în mijlocul [unităţii] şi nu aţi refăcut [unitatea].
Dacă aţi făcut-o, prosternaţi-vă la sfârşit,
Dar numai dacă mâinile voastre au părăsit deja solul.
Cântul 19. Acte care anulează rugăciunea şi cele care nu o fac
După primul takbir sunt acte pe care
Nu puteţi să le faceţi fără să anulaţi rugăciunea.
Actele următoare, făcute cu intenţie, anulează rugăciunea :
Ratarea unui wajib, adăugarea unuia de natură non-verbală :
Mâncatul, băutul, vomatul, vorbitul, mormăitul,
Pronunţarea « salam » înainte de a fi sfârşit rugăciunea.
La fel şi pentru actele următoare, chiar fără intenţie :
Mişcatul prea mult (rămâneţi imobili !),
Petele de impuritatea, pierderea stării de puritate,
Râsul foarte puternic, dezbrăcarea grosolană,
Deturnarea completă de la direcţia rugăciunii,
Ocuparea cu altceva decât cu actul wajib,
Aminterea câtorva rugăciuni pierdute,
Omiterea prosternărilor sunnah neglijate
(Dacă vi le amintiţi după o lungă pauză),
Dublarea, din eroare, a numărului de unităţi ale unei rugăciuni.
Actele următoare nu anulează rugăciunea :
Ascultarea celui care are ceva să vă spună,
Semnul făcut cuiva, gemutul de durere,
Strigătul de teamă de Allah, avansarea sau datul înapoi,
Luarea unui vesmânt care a căzut la pământ,
Mâna dusă la gură în cazul celui ce cască, scărpinarea unei răni,
Recitarea Coranului în a treia sau a patra
Unitate sau a unor versete diferite [decât textul recitat],
În aceeaşi unitate. Recitarea Coranului cu voce tare sau în gând
Atunci când trebuia făcut contrariul,
Dregerea vocii, râgâitul sau scuipatul,
Omorârea unui scorpion, a unui şarpe sau a unei alte fiare.
Mai există şi alte cazuri, dar am menţionat destule,
Pentru a indica ce trebuie să faceţi şi ce nu.
Nu puteţi să le faceţi fără să anulaţi rugăciunea.
Actele următoare, făcute cu intenţie, anulează rugăciunea :
Ratarea unui wajib, adăugarea unuia de natură non-verbală :
Mâncatul, băutul, vomatul, vorbitul, mormăitul,
Pronunţarea « salam » înainte de a fi sfârşit rugăciunea.
La fel şi pentru actele următoare, chiar fără intenţie :
Mişcatul prea mult (rămâneţi imobili !),
Petele de impuritatea, pierderea stării de puritate,
Râsul foarte puternic, dezbrăcarea grosolană,
Deturnarea completă de la direcţia rugăciunii,
Ocuparea cu altceva decât cu actul wajib,
Aminterea câtorva rugăciuni pierdute,
Omiterea prosternărilor sunnah neglijate
(Dacă vi le amintiţi după o lungă pauză),
Dublarea, din eroare, a numărului de unităţi ale unei rugăciuni.
Actele următoare nu anulează rugăciunea :
Ascultarea celui care are ceva să vă spună,
Semnul făcut cuiva, gemutul de durere,
Strigătul de teamă de Allah, avansarea sau datul înapoi,
Luarea unui vesmânt care a căzut la pământ,
Mâna dusă la gură în cazul celui ce cască, scărpinarea unei răni,
Recitarea Coranului în a treia sau a patra
Unitate sau a unor versete diferite [decât textul recitat],
În aceeaşi unitate. Recitarea Coranului cu voce tare sau în gând
Atunci când trebuia făcut contrariul,
Dregerea vocii, râgâitul sau scuipatul,
Omorârea unui scorpion, a unui şarpe sau a unei alte fiare.
Mai există şi alte cazuri, dar am menţionat destule,
Pentru a indica ce trebuie să faceţi şi ce nu.
Cântul 20. Tipuri de rugăciune
Cei responsabili trebuie să facă cinci rugăciuni pe zi.
Bărbaţii trebuie să se roage în grup vinerea.
Unii trebuie să-i spele, să-i acopere [cu linţoliu] pe morţi,
Alţii, să facă rugăciunile mortului, să-l îngroape.
În afară de wajib, faceţi sunnah confirmate.
După ‘Isha’, săvârşiţi witr de o unitate.
Începeţi şi recitaţi. Înclinaţi-vă. Ridicaţi-vă.
Staţi drept, apoi faceţi prosternarea.
După prosternări, aşezaţi-vă, apoi
Mărturisiţi. Lăudaţi-l pe Profet. Faceţi salam.
Faceţi cele două rugăciuni ‘Id înainte de prânz, în grup.
Faceţi ca pentru Subh, dar iată diferenţele :
Nu faceţi Adhan, care este Chemarea la Rugăciune,
Spuneţi şase takbir fără yam – întrerupere.
Nu ridicaţi mâinile pentru aceste şase takbir.
Apoi recitaţi Fatihah, apoi Coran şi continaţi
Ca pentru o rugăciune obişnuită până la a doua unitate.
Spuneţi cinci takbir, de această dată.
Sfârşiţi ca orice rugăciune normală. Aşezaţi-vă.
Rămâneţi calmi şi ascultaţi predica imamului.
Imamul va trebui să se aşeze, apoi să se ridice pentru o altă
Predică. Apoi, va spune takbir încă şi încă.
Pentru ‘Id de sacrificiu, observaţi ce anume face imamul.
Apoi, este sunnah să se sacrifice o oaie,
Care are mai mult de un an şi fără defect.
Dacă nu, sacrificaţi o vacă sau o cămilă.
Este mandub să se spună takbir dupa fiecare rugăciune,
Începând cu Dhuhr şi până la Subh a celei de a patra zile.
Se pronunţă « Allahu akbar » de trei ori, nu mai mult,
Este cea mai bună metodă, dar mai sunt şi altele.
Faceţi o rugăciune sunnah înainte de amiază, o rugăciune
De două unităţi, dar există o variantă puţin diferită :
La fiecare unitate, înclinaţi-vă de două ori, ridicaţi-vă
Şi recitaţi din Coran de două ori mai mult.
Pe timp de secetă, este sunnah să faceţi
În grup o rugăciune de două unităţi pentru ploaie.
Cereţi iertare cu sinceritate şi ploaia
Va cădea. Astfel ne învaţă Coranul.
Acestea au fost sunnah. Fajr este raghibah în zori
Şi înainte de Subh, şi nu este făcută înainte de prânz.
Rugăciunea Fajr este spusă cu voce joasă, şi e formată
Doar din Fatihah, din două unităţi.
Fadilah sunt rugăciunea de Masjid
Şi Tarawih-urile făcute la voi sau la moscheie
Sunt cele zece unităţi de rugăciune făcute după Isha
Sau înaintea zorilor în timpul lunii Ramadan.
Tarawih-urile conţin versete de Coran.
Faceţi rugăciunea dimineţii şi Wudu’.
Faceţi şi rugăciuni după Dhuhr şi Maghrib
Precum şi înainte de Dhuhr şi ‘Asr. În toate cazurile, rugaţi-vă.
Cele patru din urmă vor conţine două unităţi sau mai multe.
Faceţi rugăciunea Shaf, de două unităţi chiar înainte de Witr.
În timpul nopţii, faceţi rugăciuni formate din două unităţî.
Cât priveşte rugăciunile nafilah, faceţi când puteţi.
Dacă aţi făcut ceva rău şi vreţi să vă corectaţi
Faceţi o rugăciune de două unităţi şi căiţi-vă.
Dacă aveţi mare nevoie de ceva,
Faceţi rugăciunea pentru nevoie, care conţine două unităţi.
Dacă nu ştiţi pentru ce vreţi
Să imploraţi, cereţi Preaînaltului să vă lumineze.
Mai sunt şi alte nafilah, dar este suficient pentru început.
Acum, [trebuie ştiut] că nu se fac rugăciuni mandub,
La răsăritul şi al apusul soarelui, la orele rugăciunilor wajib,
Vinerea la intrarea imamului [în moscheie] şi în timpul predicii,
Când abia aveţi timp pentru rugăciunile wajib,
Şi în timpul săvârşirii unei rugăciuni de grup.
După ‘Asr şi la răsărit rugăciunile mandub sunt blamabile,
Dar sunt permise în alte momente.
Nu este blamabil să faceţi Fajr sau Witr după
Răsăritul zorilor, având în vedere că este momentul celui de-al doilea timp [pentru ele].
Bărbaţii trebuie să se roage în grup vinerea.
Unii trebuie să-i spele, să-i acopere [cu linţoliu] pe morţi,
Alţii, să facă rugăciunile mortului, să-l îngroape.
În afară de wajib, faceţi sunnah confirmate.
După ‘Isha’, săvârşiţi witr de o unitate.
Începeţi şi recitaţi. Înclinaţi-vă. Ridicaţi-vă.
Staţi drept, apoi faceţi prosternarea.
După prosternări, aşezaţi-vă, apoi
Mărturisiţi. Lăudaţi-l pe Profet. Faceţi salam.
Faceţi cele două rugăciuni ‘Id înainte de prânz, în grup.
Faceţi ca pentru Subh, dar iată diferenţele :
Nu faceţi Adhan, care este Chemarea la Rugăciune,
Spuneţi şase takbir fără yam – întrerupere.
Nu ridicaţi mâinile pentru aceste şase takbir.
Apoi recitaţi Fatihah, apoi Coran şi continaţi
Ca pentru o rugăciune obişnuită până la a doua unitate.
Spuneţi cinci takbir, de această dată.
Sfârşiţi ca orice rugăciune normală. Aşezaţi-vă.
Rămâneţi calmi şi ascultaţi predica imamului.
Imamul va trebui să se aşeze, apoi să se ridice pentru o altă
Predică. Apoi, va spune takbir încă şi încă.
Pentru ‘Id de sacrificiu, observaţi ce anume face imamul.
Apoi, este sunnah să se sacrifice o oaie,
Care are mai mult de un an şi fără defect.
Dacă nu, sacrificaţi o vacă sau o cămilă.
Este mandub să se spună takbir dupa fiecare rugăciune,
Începând cu Dhuhr şi până la Subh a celei de a patra zile.
Se pronunţă « Allahu akbar » de trei ori, nu mai mult,
Este cea mai bună metodă, dar mai sunt şi altele.
Faceţi o rugăciune sunnah înainte de amiază, o rugăciune
De două unităţi, dar există o variantă puţin diferită :
La fiecare unitate, înclinaţi-vă de două ori, ridicaţi-vă
Şi recitaţi din Coran de două ori mai mult.
Pe timp de secetă, este sunnah să faceţi
În grup o rugăciune de două unităţi pentru ploaie.
Cereţi iertare cu sinceritate şi ploaia
Va cădea. Astfel ne învaţă Coranul.
Acestea au fost sunnah. Fajr este raghibah în zori
Şi înainte de Subh, şi nu este făcută înainte de prânz.
Rugăciunea Fajr este spusă cu voce joasă, şi e formată
Doar din Fatihah, din două unităţi.
Fadilah sunt rugăciunea de Masjid
Şi Tarawih-urile făcute la voi sau la moscheie
Sunt cele zece unităţi de rugăciune făcute după Isha
Sau înaintea zorilor în timpul lunii Ramadan.
Tarawih-urile conţin versete de Coran.
Faceţi rugăciunea dimineţii şi Wudu’.
Faceţi şi rugăciuni după Dhuhr şi Maghrib
Precum şi înainte de Dhuhr şi ‘Asr. În toate cazurile, rugaţi-vă.
Cele patru din urmă vor conţine două unităţi sau mai multe.
Faceţi rugăciunea Shaf, de două unităţi chiar înainte de Witr.
În timpul nopţii, faceţi rugăciuni formate din două unităţî.
Cât priveşte rugăciunile nafilah, faceţi când puteţi.
Dacă aţi făcut ceva rău şi vreţi să vă corectaţi
Faceţi o rugăciune de două unităţi şi căiţi-vă.
Dacă aveţi mare nevoie de ceva,
Faceţi rugăciunea pentru nevoie, care conţine două unităţi.
Dacă nu ştiţi pentru ce vreţi
Să imploraţi, cereţi Preaînaltului să vă lumineze.
Mai sunt şi alte nafilah, dar este suficient pentru început.
Acum, [trebuie ştiut] că nu se fac rugăciuni mandub,
La răsăritul şi al apusul soarelui, la orele rugăciunilor wajib,
Vinerea la intrarea imamului [în moscheie] şi în timpul predicii,
Când abia aveţi timp pentru rugăciunile wajib,
Şi în timpul săvârşirii unei rugăciuni de grup.
După ‘Asr şi la răsărit rugăciunile mandub sunt blamabile,
Dar sunt permise în alte momente.
Nu este blamabil să faceţi Fajr sau Witr după
Răsăritul zorilor, având în vedere că este momentul celui de-al doilea timp [pentru ele].
Cântul 21. Rugăciunea de grup
Cel care conduce rugăciunea trebuie să fie un bărbat.
O femeie şi un copil nu pot.
Imamul trebuie să fie musulman, sănătos, cunoscător al regulilor
Rugăciunii şi al modului îndeplinirii ei. El trebuie :
Să se roage toate wajib datorate, să nu schimbe
Ceea ce trebuie spus, să se căiască de tot răul, să conducă [rugăciunea] singur,
Să nu fie în timpul călătoriei în cazul rugăciunii de vineri.
Apoi, sunt alte persoane inapte pentru a conduce [rugăciunea] :
Imamul de la ţară pentru oraş, cineva care nu este iubit de oamenii pioşi,
Care are o continuă problemă de abluţiune,
Sau care are răni care supurează,
Care nu-şi poate mişca mâna sau n-o are,
Care este bastard, castrat, necircumcis, necunoscut,
Care nu are veşmânt tradiţional sau are proastă reputaţie.
Este apt să dirijeze rugăciunea dacă este impotent,
Dacă e zâzâit sau are o altă problemă de pronunţie,
Dacă este orb sau suferă de o lepră lejeră.
Şi iată cum se organizează un grup de rugăciune.
Pentru un grup de doi oameni, imamul trebuie să se
Aşeze la stânga. Celălalt e la dreapta sa.
În cazul unui grup mai numeros, imamul stă înainte.
Rugăciunea este corectă şi dacă se petrece altfel.
Femeile se roagă în spate sau într-o latură, la distanţă.
Pe aceeaşi linie cu bărbaţii, este blamabil.
Un rând de femei sau de bărbaţi într-un
Rând de bărbaţi sau de femei este blamabil.
Este blamabil ca un rând să fie întrerupt de stâlpi,
Sau ca cei din spate să se găsească în faţa imamului,
Sau să fie, pentru aceeaşi rugăciune, un al doilea grup
După ce s-a constituit deja unul.
Cei din spate îl imită pe imam în tot ceea ce face,
Dar dacă a greşit ceva, trebuie să-l corecteze.
Dacă ajungeţi cu întârziere în grupul de rugăciune,
Începeţi cu takbir, dacă ceilalţî sunt înclinaţi
Sau în prosternare, adăugaţi un takbir. Luaţi-vă
După postura imamului şi repetaţi tot ceea ce face.
Atunci când spune salam, ridicaţi-vă, gata să recuperaţi
Recitările, respectând numărul de unităţi.
Ridicaţi-vă cu takbir, dacă aţi putut asista
La două unităţi sau la nici una, nici mai mult nici mai puţin de două.
Dacă intraţi şi vă prosternaţi înainte ca imamul
Să se ridice, unitatea contează, dacă nu, trebuie refăcută.
Dacă aţi prins o unitate şi imamul adaugă
Prosternări pentru uitare, făceţi-le înainte de salam.
Când aţi terminat, recuperaţi-le pe cele pe care le-a adăugat.
Deci ridicaţi-vă după pronunţarea primului salam.
Dacă aţi prins o unitate, prosternaţi-vă
Pentru eroarea lui, chiar dacă nu eraţi încă acolo.
Recuperaţi doar părţile pe care le-aţi pierdut.
Dacă din întâmplare rugăciunea imamului este invalidată,
Cea a tuturor celor din spatele lui este invalidată şi ea.
Există două excepţii, îndeobşte, la această regulă :
Fie îşi aminteşte că nu era în stare de puritate,
Fie nu se stăpâneşte şi pierde starea de puritate.
În aceste cazuri, el numeşte pe cineva pentru a continua.
Dacă nu, cei din spatele său o fac sau termină singuri.
O femeie şi un copil nu pot.
Imamul trebuie să fie musulman, sănătos, cunoscător al regulilor
Rugăciunii şi al modului îndeplinirii ei. El trebuie :
Să se roage toate wajib datorate, să nu schimbe
Ceea ce trebuie spus, să se căiască de tot răul, să conducă [rugăciunea] singur,
Să nu fie în timpul călătoriei în cazul rugăciunii de vineri.
Apoi, sunt alte persoane inapte pentru a conduce [rugăciunea] :
Imamul de la ţară pentru oraş, cineva care nu este iubit de oamenii pioşi,
Care are o continuă problemă de abluţiune,
Sau care are răni care supurează,
Care nu-şi poate mişca mâna sau n-o are,
Care este bastard, castrat, necircumcis, necunoscut,
Care nu are veşmânt tradiţional sau are proastă reputaţie.
Este apt să dirijeze rugăciunea dacă este impotent,
Dacă e zâzâit sau are o altă problemă de pronunţie,
Dacă este orb sau suferă de o lepră lejeră.
Şi iată cum se organizează un grup de rugăciune.
Pentru un grup de doi oameni, imamul trebuie să se
Aşeze la stânga. Celălalt e la dreapta sa.
În cazul unui grup mai numeros, imamul stă înainte.
Rugăciunea este corectă şi dacă se petrece altfel.
Femeile se roagă în spate sau într-o latură, la distanţă.
Pe aceeaşi linie cu bărbaţii, este blamabil.
Un rând de femei sau de bărbaţi într-un
Rând de bărbaţi sau de femei este blamabil.
Este blamabil ca un rând să fie întrerupt de stâlpi,
Sau ca cei din spate să se găsească în faţa imamului,
Sau să fie, pentru aceeaşi rugăciune, un al doilea grup
După ce s-a constituit deja unul.
Cei din spate îl imită pe imam în tot ceea ce face,
Dar dacă a greşit ceva, trebuie să-l corecteze.
Dacă ajungeţi cu întârziere în grupul de rugăciune,
Începeţi cu takbir, dacă ceilalţî sunt înclinaţi
Sau în prosternare, adăugaţi un takbir. Luaţi-vă
După postura imamului şi repetaţi tot ceea ce face.
Atunci când spune salam, ridicaţi-vă, gata să recuperaţi
Recitările, respectând numărul de unităţi.
Ridicaţi-vă cu takbir, dacă aţi putut asista
La două unităţi sau la nici una, nici mai mult nici mai puţin de două.
Dacă intraţi şi vă prosternaţi înainte ca imamul
Să se ridice, unitatea contează, dacă nu, trebuie refăcută.
Dacă aţi prins o unitate şi imamul adaugă
Prosternări pentru uitare, făceţi-le înainte de salam.
Când aţi terminat, recuperaţi-le pe cele pe care le-a adăugat.
Deci ridicaţi-vă după pronunţarea primului salam.
Dacă aţi prins o unitate, prosternaţi-vă
Pentru eroarea lui, chiar dacă nu eraţi încă acolo.
Recuperaţi doar părţile pe care le-aţi pierdut.
Dacă din întâmplare rugăciunea imamului este invalidată,
Cea a tuturor celor din spatele lui este invalidată şi ea.
Există două excepţii, îndeobşte, la această regulă :
Fie îşi aminteşte că nu era în stare de puritate,
Fie nu se stăpâneşte şi pierde starea de puritate.
În aceste cazuri, el numeşte pe cineva pentru a continua.
Dacă nu, cei din spatele său o fac sau termină singuri.
Cântul 22. Rugăciunea de vineri
Rugăciunea de Vineri este wajib pentru bărbaţii
Apţi, sănătoşi, care nu călătoresc,
Care se găsesc la o distanţă de aproximativ şase kilometri
De o moscheie unde se face sau se pronunţă adhan.
Alţii vor avea credit sau merit dacă o împlinesc.
Cei care o fac sunt dispensaţi de Dhuhr, în ziua aceea.
Timpul ei se întinde de la amiază la apus.
Este mandub să se înceapă puţin după amiază.
Atunci când adhan este rostit pentru a anunţa predica,
Afacerile încetează până la salam-ul imamului.
Trebuie cel puţin doisprezece bărbaţi pentru predică.
Rămâneţi calmi chiar dacă nu ajunge la urechile voastre.
Imamul trebuie să fie în picioare, cu faţa la credincioşi,
Şi să trateze două subiecte înainte de a începe rugăciunea.
Trebuie să vorbească suficient de tare ca toată lumea să-l audă.
El poate spune formulele pe care le vom cita.
Pronunţă cuvintele : « Ittaqu l-laha fi ma amar »,
Apoi adaugă : « Wa n-tahu ‘amma naha wa zajar ».
Cerând oamenilor să facă ce le ordonă Dumnezeu,
Să se îndepărteze de rău şi de păcat aşa cum El o cere.
Înainte de admonestare, este sunnah să fie aşezat.
Şi face acelaşi lucru înainte de a doua parte a predicii.
Pentru a saluta oamenii, imamul nu spune salam.
Este mandub să binecuvânteze Profetul şi să-l salute,
Să-l laude pe Dumnezeu la începutul admonestărilor,
Si să recite pasaje din Coran în timpul predicii.
Apoi, este sunnah să se facă chemarea la rugăciune.
Atunci când aceasta începe, seamănă cu cea pentru Subh.
Nu sunt rugăciuni fadilah, nici înainte, nici după.
Este sunnah să se facă o baie înainte de a asista la ea.
Este mandub să se pornească la drum [spre moscheie] atunci când soarele este sus
Şi să se poarte veşminte frumoase, şi să fie parfumat.
Este blamabil să se ia o zi liberă pentru această rugăciune,
Puteţi munci înainte şi după această rugăciune
Nu este corect să călătoriţi în momentul rugăciunii,
Dar după această rugăciune in grup puteţi pleca imediat.
Apţi, sănătoşi, care nu călătoresc,
Care se găsesc la o distanţă de aproximativ şase kilometri
De o moscheie unde se face sau se pronunţă adhan.
Alţii vor avea credit sau merit dacă o împlinesc.
Cei care o fac sunt dispensaţi de Dhuhr, în ziua aceea.
Timpul ei se întinde de la amiază la apus.
Este mandub să se înceapă puţin după amiază.
Atunci când adhan este rostit pentru a anunţa predica,
Afacerile încetează până la salam-ul imamului.
Trebuie cel puţin doisprezece bărbaţi pentru predică.
Rămâneţi calmi chiar dacă nu ajunge la urechile voastre.
Imamul trebuie să fie în picioare, cu faţa la credincioşi,
Şi să trateze două subiecte înainte de a începe rugăciunea.
Trebuie să vorbească suficient de tare ca toată lumea să-l audă.
El poate spune formulele pe care le vom cita.
Pronunţă cuvintele : « Ittaqu l-laha fi ma amar »,
Apoi adaugă : « Wa n-tahu ‘amma naha wa zajar ».
Cerând oamenilor să facă ce le ordonă Dumnezeu,
Să se îndepărteze de rău şi de păcat aşa cum El o cere.
Înainte de admonestare, este sunnah să fie aşezat.
Şi face acelaşi lucru înainte de a doua parte a predicii.
Pentru a saluta oamenii, imamul nu spune salam.
Este mandub să binecuvânteze Profetul şi să-l salute,
Să-l laude pe Dumnezeu la începutul admonestărilor,
Si să recite pasaje din Coran în timpul predicii.
Apoi, este sunnah să se facă chemarea la rugăciune.
Atunci când aceasta începe, seamănă cu cea pentru Subh.
Nu sunt rugăciuni fadilah, nici înainte, nici după.
Este sunnah să se facă o baie înainte de a asista la ea.
Este mandub să se pornească la drum [spre moscheie] atunci când soarele este sus
Şi să se poarte veşminte frumoase, şi să fie parfumat.
Este blamabil să se ia o zi liberă pentru această rugăciune,
Puteţi munci înainte şi după această rugăciune
Nu este corect să călătoriţi în momentul rugăciunii,
Dar după această rugăciune in grup puteţi pleca imediat.
Cântul 23. Rugăciunea fricii
Aceastã rugãciune se împlineşte atunci când inamicul este aproape.
Jumãtate din grup începe în spatele imamului,
Cealaltă stă de pază. Când jumătate din rugăciune
E terminată, imamul se ridică. Primul grup termină
Singur. În acest timp, imamul aşteaptă în picioare.
Al doilea grup soseşte şi intră în rugăciune. Atunci,
Imamul sfârşeşte ce-a mai rămas din rugăciune, şi al doilea
Grup termină ceea ce primul începuse.
Dacă inamicul este acolo şi nu se poate face rugăciunea în grup,
Fiecare se roagă singur, chiar dacă trupele sunt în faţă.
Jumãtate din grup începe în spatele imamului,
Cealaltă stă de pază. Când jumătate din rugăciune
E terminată, imamul se ridică. Primul grup termină
Singur. În acest timp, imamul aşteaptă în picioare.
Al doilea grup soseşte şi intră în rugăciune. Atunci,
Imamul sfârşeşte ce-a mai rămas din rugăciune, şi al doilea
Grup termină ceea ce primul începuse.
Dacă inamicul este acolo şi nu se poate face rugăciunea în grup,
Fiecare se roagă singur, chiar dacă trupele sunt în faţă.
Cântul 24. Serviciile funerare
Când cineva este pe punctul de a muri, spuneţi-i
Cu blândeţe : « La ilaha illa llah. Binele e pe drum. »
Coborâţi-i încetişor pleoapele pe ochi după moarte.
Spuneţi celorlalţi. Apoi spălaţi-l rapid.
Îndepărtaţi-i hainele, apoi acoperiţi-l cu un cearceaf.
Apoi vărsaţi apă peste el şi spălaţi-l din cap în picioare.
Puteţi utiliza o mănuşă pentru curăţenie.
Baia morţilor este ca cea a viilor.
Este mandub să se pună corpul pe partea stângă,
Apoi pe cea dreaptă, pentru ca apa să se poată scurge.
Este bine să i se apese pântecele ca să-şi golească viscerele.
Este blamabil să i se taie părul sau unghiile.
Spălaţi-l de trei ori : o dată cu săpun, o dată
Cu apă curată şi în sfârşit cu apă parfumată.
Bărbaţii spală morţii şi femeile spală
Moartele. Bărbaţii pot să-şi spele soţiile
Iar femeile soţii. Nu repetaţi baia dacă s-a scurs un lichid din corp.
Apoi, uscaţi-l cu un prosop curat.
Puneţi unul sau mai multe linţolii pe pământ. Ceea ce este suficient
Pentru a-l acoperi complet. Depuneţi corpul
Pe linţoliu astfel ca să poată fi acoperit din cap
Şi până la degetele picioarelor.
Acoperiţi-i stânga, apoi dreapta.
Acoperiţi-l în întregime. Ataşaţi linţoliul ca să nu se descopere.
Apoi, duce-ţi-l acolo unde se va rosti Rugăciunea Morţii
Noi ne rugăm numai asupra pentru cei care au murit în
Religia noastră. Nu facem rugăciunea pentru
Copiii născuţi morţi, nici pentru martirii de război,
Nici pentru cei a cărorm corp n-a fost regăsit.
Puneţi corpul dinainte. Imamul este în picioare în spate,
Aproape în centru. Apoi, oamenii stau în picioare,
În rânduri ca pentru rugăciune. Să aveţi întenţia.
Ridicaţi-vă mâinile. Începeţi rugăciunea.
Pronunţaţi takbir-ul de patru ori, cu faţa spre qiblah.
După takbir murmuraţi : « Allahuma gh-firlah. »
Dumnezeu, iartă-l – dar puteţi spune
Şi suplicaţii mai lungi în arabă.
Faceţi un salam pentru a termina. Întoarceţi capul spre dreapta.
Să nu vă ridicaţi mâinile până la umeri, decât odată.
În acest caz, nu este nici înclinare, nici prosternare.
Apoi, duceţi-l la locul mormântului său.
Pregătiţi mormântul săpând pământul în profunzime,
Astfel încât animalele să nu-i miroasă corpul.
Dacă solul este dur, săpaţi mormântul în « L » cu faţa la qiblah,
Dacă solul este moale, faceţi un şanţ în « I ».
Apoi, coborâţi corpul. Puneţi-l pe partea dreaptă.
Este mandub să se protejeze corpul cu cărămizi.
Este bine să fie simplu, să nu se utilizeze sicriu.
Apoi, vărsaţi pământ în mormânt până se umple cu totul.
Nu sunt permise mutilarea, deşirarea
Veşmintelor sau urletele. Dar se poate plânge.
Cu blândeţe : « La ilaha illa llah. Binele e pe drum. »
Coborâţi-i încetişor pleoapele pe ochi după moarte.
Spuneţi celorlalţi. Apoi spălaţi-l rapid.
Îndepărtaţi-i hainele, apoi acoperiţi-l cu un cearceaf.
Apoi vărsaţi apă peste el şi spălaţi-l din cap în picioare.
Puteţi utiliza o mănuşă pentru curăţenie.
Baia morţilor este ca cea a viilor.
Este mandub să se pună corpul pe partea stângă,
Apoi pe cea dreaptă, pentru ca apa să se poată scurge.
Este bine să i se apese pântecele ca să-şi golească viscerele.
Este blamabil să i se taie părul sau unghiile.
Spălaţi-l de trei ori : o dată cu săpun, o dată
Cu apă curată şi în sfârşit cu apă parfumată.
Bărbaţii spală morţii şi femeile spală
Moartele. Bărbaţii pot să-şi spele soţiile
Iar femeile soţii. Nu repetaţi baia dacă s-a scurs un lichid din corp.
Apoi, uscaţi-l cu un prosop curat.
Puneţi unul sau mai multe linţolii pe pământ. Ceea ce este suficient
Pentru a-l acoperi complet. Depuneţi corpul
Pe linţoliu astfel ca să poată fi acoperit din cap
Şi până la degetele picioarelor.
Acoperiţi-i stânga, apoi dreapta.
Acoperiţi-l în întregime. Ataşaţi linţoliul ca să nu se descopere.
Apoi, duce-ţi-l acolo unde se va rosti Rugăciunea Morţii
Noi ne rugăm numai asupra pentru cei care au murit în
Religia noastră. Nu facem rugăciunea pentru
Copiii născuţi morţi, nici pentru martirii de război,
Nici pentru cei a cărorm corp n-a fost regăsit.
Puneţi corpul dinainte. Imamul este în picioare în spate,
Aproape în centru. Apoi, oamenii stau în picioare,
În rânduri ca pentru rugăciune. Să aveţi întenţia.
Ridicaţi-vă mâinile. Începeţi rugăciunea.
Pronunţaţi takbir-ul de patru ori, cu faţa spre qiblah.
După takbir murmuraţi : « Allahuma gh-firlah. »
Dumnezeu, iartă-l – dar puteţi spune
Şi suplicaţii mai lungi în arabă.
Faceţi un salam pentru a termina. Întoarceţi capul spre dreapta.
Să nu vă ridicaţi mâinile până la umeri, decât odată.
În acest caz, nu este nici înclinare, nici prosternare.
Apoi, duceţi-l la locul mormântului său.
Pregătiţi mormântul săpând pământul în profunzime,
Astfel încât animalele să nu-i miroasă corpul.
Dacă solul este dur, săpaţi mormântul în « L » cu faţa la qiblah,
Dacă solul este moale, faceţi un şanţ în « I ».
Apoi, coborâţi corpul. Puneţi-l pe partea dreaptă.
Este mandub să se protejeze corpul cu cărămizi.
Este bine să fie simplu, să nu se utilizeze sicriu.
Apoi, vărsaţi pământ în mormânt până se umple cu totul.
Nu sunt permise mutilarea, deşirarea
Veşmintelor sau urletele. Dar se poate plânge.
Cântul 25. Zakat
Zakat este pomana pe care o daţi
Celor în nevoi din surplusul bogăţiei voastre.
Zakat se dă din bani, din vite şi din roadele pământului.
Din cele din urmă, nu se dă decât după cules.
Din vite şi bani, se dă odată pe an.
Din ale pământurilor, trebuie să daţi două zecimi,
Dacă aţi irigat, dacă nu, daţi numai una.
Din bani, daţi doi şi jumătate la sută
Din bunurile lichide, dar numai dacă
Obţineţi timp de un al valoarea a trei uncii de aur,
Adică echivalentul a optzeci şi cinci grame.
Secerişul minim este de şase sute nouă litri,
Adică şaptesprezece găleţi după ce se aruncă paiele.
Aurul şi argintul pe care le aveţi sunt bunuri lichide.
Daţi Zakat şi din banul împrumutat după ce l-aţi
Recuperat, dar numai pentru un an
Dacă de la recuperarea lui a trecut un an.
Dacă nu, luaţi-l în calcul ca bun lichid.
Dacă aţi luat un împrumut, scădeţi-l din bunuri.
Comercianţii să-l considere marfă,
După estimarea preţurilor curente de vânzare.
Regula este diferită, dacă păstrează bunurile,
Pentru acestea, ei plătesc zakat după vânzare,
Dacă le-au deţinut timp de un an la aceste preţuri.
În aceste două cazuri, ei datorează doi şi jumătate la sută.
Totuşi, Zakat-ul nu este datorat pentru bunurile împrumutate.
Dacă exploatează aur sau argint, trebuie să dea
Zakat plătind de asemenea doi şi jumătate la sută.
Pentru cinci cămile, daţi un berbec de un an.
Pentru douăzeci şi cinci, daţi o cămila de un an.
Pentru treizeci şi şase, daţi una de doi ani,
Iar pentru patruzeci şi şase, oferiţi una de trei ani.
Pentru şaizeci şi una, daţi una de patru ani
Şi pentru nouăzeci şi nouă, două de trei ani
De la o sută douăzeci şi una la o sută douăzeci şi nouă, Malik spune :
« Trei de doi ani sau două de aproape patru ani. »
... dacă aveţi mai mult, daţi pentru fiecare grup de patruzeci,
Una puţin mai mare de doi ani, ... de cincizeci, una de mai mult de trei ani.
Pentru o turmă de treizeci de vaci, un tăuraş de doi ani,
Şi pentru o turmă de patruzeci, ... o vacă de trei ani.
Dacă aveţi o turmă mai mare, calculaţi singuri.
De la patruzeci la o sută douăzeci de oi daţi una de un an.
De la o sută douăzeci şi una la doùă sute, daţi două.
De la două sute una la trei sute de oi, daţi trei.
Apoi daţi câte o oaie pentru fiecare grup de o sută.
Nu există zakat parţial pentru un număr de oi,
Care cade între limitele menţionate.
Puteţi plăti preţul grânelor sau al animalelor,
Dar este blamabil să nu se dea marfa.
Anul fiscal al profitului este cel al capitalului, la fel
Ca pentru viţelul cămilei sau mielul oii.
Aşişderea este şi pentru animalele pe care le cumpăraţi,
Primiţi sau moşteniţi, dacă deja s-a atins limita.
Nu există zakat pentru fondul de rulaj
Al unei afaceri : consumabile, vehicule sau maşini.
Nu este Zakat pentru bunurile personale,
Case, vehicule de transport sau altele,
Nici pentru bijuteriile femeilor, chiar din aur
Nici pentru caii personali, măgari sau păsări.
Nu este nici zakat pentru multe dintre lucrurile
Cultivate, numai din produsee ca :
Grâul, orzul, meiul, orezul, porumbul, lintea,
Mazărea, susanul, şofranul, seminţele,
Uleiul de măsline, curmalele, strugurii, şi asta e tot.
Nu este zakat din celelalte fructe, mirodeniile,
Mirodeniile sau celelalte legume, mierea, toate nucile,
Inul, bumbacul... şi lista continuă.
Trataţi grâul şi orzul în aceeaşi grupă.
Mazărea, lintea şi fasolea la fel.
Diferitele bunuri lichide sunt considerate la fel.
Grupaţi-le fără să ţineţi cont de numele lor.
Grupaţi împreună cămilele şi dromaderele,
Caprele şi oile, bivolii şi vacile.
Zakatul nu se dă decât oamenilor nevoiaşi,
Celor care au datorii sau sunt reţinuţi departe de casă,
Şi de asemeni celor care se luptă pe drumul lui Dumnezeu,
Celor care colectează, distribuie sau gestionează zakat-ul,
Celor convertiţi şi celor cărora le căutăm inima.
Toţi trebuie să fie musulmani, mai puţin cei din urmă.
Să nu-l daţi soţiei voastre, copilului vostru,
Tatălui şi mamei voastrei nici fraţilor şi surorilor.
Dar puteţi să-l daţi unei alte rude.
Este ilicit să fie dat familiei Profetului.
Zakat-ul nu poate fi utilizat pentru construirea
De moschei, de drumuri sau de baraje.
Am menţionat multe în acest câmp,
Deci să ne oprim înainte ca să fie prea lung.
Celor în nevoi din surplusul bogăţiei voastre.
Zakat se dă din bani, din vite şi din roadele pământului.
Din cele din urmă, nu se dă decât după cules.
Din vite şi bani, se dă odată pe an.
Din ale pământurilor, trebuie să daţi două zecimi,
Dacă aţi irigat, dacă nu, daţi numai una.
Din bani, daţi doi şi jumătate la sută
Din bunurile lichide, dar numai dacă
Obţineţi timp de un al valoarea a trei uncii de aur,
Adică echivalentul a optzeci şi cinci grame.
Secerişul minim este de şase sute nouă litri,
Adică şaptesprezece găleţi după ce se aruncă paiele.
Aurul şi argintul pe care le aveţi sunt bunuri lichide.
Daţi Zakat şi din banul împrumutat după ce l-aţi
Recuperat, dar numai pentru un an
Dacă de la recuperarea lui a trecut un an.
Dacă nu, luaţi-l în calcul ca bun lichid.
Dacă aţi luat un împrumut, scădeţi-l din bunuri.
Comercianţii să-l considere marfă,
După estimarea preţurilor curente de vânzare.
Regula este diferită, dacă păstrează bunurile,
Pentru acestea, ei plătesc zakat după vânzare,
Dacă le-au deţinut timp de un an la aceste preţuri.
În aceste două cazuri, ei datorează doi şi jumătate la sută.
Totuşi, Zakat-ul nu este datorat pentru bunurile împrumutate.
Dacă exploatează aur sau argint, trebuie să dea
Zakat plătind de asemenea doi şi jumătate la sută.
Pentru cinci cămile, daţi un berbec de un an.
Pentru douăzeci şi cinci, daţi o cămila de un an.
Pentru treizeci şi şase, daţi una de doi ani,
Iar pentru patruzeci şi şase, oferiţi una de trei ani.
Pentru şaizeci şi una, daţi una de patru ani
Şi pentru nouăzeci şi nouă, două de trei ani
De la o sută douăzeci şi una la o sută douăzeci şi nouă, Malik spune :
« Trei de doi ani sau două de aproape patru ani. »
... dacă aveţi mai mult, daţi pentru fiecare grup de patruzeci,
Una puţin mai mare de doi ani, ... de cincizeci, una de mai mult de trei ani.
Pentru o turmă de treizeci de vaci, un tăuraş de doi ani,
Şi pentru o turmă de patruzeci, ... o vacă de trei ani.
Dacă aveţi o turmă mai mare, calculaţi singuri.
De la patruzeci la o sută douăzeci de oi daţi una de un an.
De la o sută douăzeci şi una la doùă sute, daţi două.
De la două sute una la trei sute de oi, daţi trei.
Apoi daţi câte o oaie pentru fiecare grup de o sută.
Nu există zakat parţial pentru un număr de oi,
Care cade între limitele menţionate.
Puteţi plăti preţul grânelor sau al animalelor,
Dar este blamabil să nu se dea marfa.
Anul fiscal al profitului este cel al capitalului, la fel
Ca pentru viţelul cămilei sau mielul oii.
Aşişderea este şi pentru animalele pe care le cumpăraţi,
Primiţi sau moşteniţi, dacă deja s-a atins limita.
Nu există zakat pentru fondul de rulaj
Al unei afaceri : consumabile, vehicule sau maşini.
Nu este Zakat pentru bunurile personale,
Case, vehicule de transport sau altele,
Nici pentru bijuteriile femeilor, chiar din aur
Nici pentru caii personali, măgari sau păsări.
Nu este nici zakat pentru multe dintre lucrurile
Cultivate, numai din produsee ca :
Grâul, orzul, meiul, orezul, porumbul, lintea,
Mazărea, susanul, şofranul, seminţele,
Uleiul de măsline, curmalele, strugurii, şi asta e tot.
Nu este zakat din celelalte fructe, mirodeniile,
Mirodeniile sau celelalte legume, mierea, toate nucile,
Inul, bumbacul... şi lista continuă.
Trataţi grâul şi orzul în aceeaşi grupă.
Mazărea, lintea şi fasolea la fel.
Diferitele bunuri lichide sunt considerate la fel.
Grupaţi-le fără să ţineţi cont de numele lor.
Grupaţi împreună cămilele şi dromaderele,
Caprele şi oile, bivolii şi vacile.
Zakatul nu se dă decât oamenilor nevoiaşi,
Celor care au datorii sau sunt reţinuţi departe de casă,
Şi de asemeni celor care se luptă pe drumul lui Dumnezeu,
Celor care colectează, distribuie sau gestionează zakat-ul,
Celor convertiţi şi celor cărora le căutăm inima.
Toţi trebuie să fie musulmani, mai puţin cei din urmă.
Să nu-l daţi soţiei voastre, copilului vostru,
Tatălui şi mamei voastrei nici fraţilor şi surorilor.
Dar puteţi să-l daţi unei alte rude.
Este ilicit să fie dat familiei Profetului.
Zakat-ul nu poate fi utilizat pentru construirea
De moschei, de drumuri sau de baraje.
Am menţionat multe în acest câmp,
Deci să ne oprim înainte ca să fie prea lung.
Cântul 26. Zakat al-fitr
După Ramadan, Zakat al-fitr este un act wajib
Pentru toţi musulmanii liberi şi responsabili.
Ei dau, în contul lor şi cel al
Soţiei, rudelor sărace şi a copiilor, doi litri
Dintr-un aliment de bază pentru fiecare persoană menţionată.
În general, dau grâu, orz, mei,
Orez, grâu, măsline, curmale sau altceva.
Este cel mai bine să fie ceva dintre acestea.
Pot da preţul acestor alimente în bani,
Dar este blamabil să nu dea alimentul însuşi.
Poate fi dat musulmanilor nevoiaşi.
Se dă cu două zile înainte de ‘Id şi chiar după.
Dacă aţi pierdut momentul achitării lui,
Datoria rămâne şi trebuie s-o plătiţi.
Pentru toţi musulmanii liberi şi responsabili.
Ei dau, în contul lor şi cel al
Soţiei, rudelor sărace şi a copiilor, doi litri
Dintr-un aliment de bază pentru fiecare persoană menţionată.
În general, dau grâu, orz, mei,
Orez, grâu, măsline, curmale sau altceva.
Este cel mai bine să fie ceva dintre acestea.
Pot da preţul acestor alimente în bani,
Dar este blamabil să nu dea alimentul însuşi.
Poate fi dat musulmanilor nevoiaşi.
Se dă cu două zile înainte de ‘Id şi chiar după.
Dacă aţi pierdut momentul achitării lui,
Datoria rămâne şi trebuie s-o plătiţi.
Cântul 27. Postul şi lunile calendarului lunar
Există douăsprezece luni lunare, prin hotărâre divină : Muharram, Safar,
Rabi’u l’-Awwal, Rabi’u th-Thani,
Jumada l-‘Ula, Jumada l-‘Akhirah, Rajab, Şa’ ban,
Ramadan, Şawwal, Dhu l’-Qi’dah, Dhu l’-Hijjah
Lunile lunare durează douăzeci şi nouă sau treizeci de zile
Care încep atunci când soarele dispare la orizont.
O lună lunară începe la apariţia cornului lunii
Sau la sfârşitul a treizeci de zile, dacă este ascuns cornul lunii.
Trebuie căutat cornul lunii după asfinţirea soarelui
La apus, înainte ca noaptea să devină prea întunecoasă
Dacă-l vedeţi ziua [de azi], este pentru ziua următoare.
Aşa au decis juriştii de rit malikit.
Dacă nu-l vedeţi, încredeţi-vă în doi oameni
Integri care l-au văzut, cu ochii lor, în regiunea lor.
Iarăşi, urmaţi mărturia vizuală a cuiva din regiunea voastră.
Şi n-o urmaţi pe cea a unui popor îndepărtat.
Postul este wajib pentru bărbaţii sănătoşi,
Musulmani, sănătoşi şi care nu sunt în călătorie;
Pentru femeile care nu sângerează în timpul zilei.
« Dacă nu, ea va trebui să refacă postul », spun juriştii.
Postitul este simplu. Cu o noapte înainte, doar
Aveţi intenţia de a nu mânca,
De a nu bea, de a nu face dragoste, din zori
Şi până la asfinţit. Altfel, postul vostru este anulat.
Trebuie şi să aveţi intenţia felului de post.
Puteţi chiar să postiţi în diferite feluri.
A fi sănătos este o condiţie necesară.
Cei care nu sunt, vor trebui să refacă postul.
Este blamabil să atingi, să mângâi şi să ai un gând
Senzual sau să îmbrăţişezi [chiar] dacă nu rezultă un fluid [seminal].
Dacă vă temeţi de pre-spermă, atunci este ilicit.
Este blamabil să gustaţi lucruri precum sarea.
Nu anulează postul voma involuntară,
Înghiţirea unor insecte sau a prafului, utilizarea
Beţişorului pentru curăţat dinţii, visurile erotice,
Nici dacă vă treziţi cu spermă pe hainele intime.
Este mandub să luaţi o gustare chiar înaintea zorilor
Şi să rupeţi postul imediat ce apune soarele.
În timpul Ramadanului, dacă cu bună-ştiinţă mâncaţi, beţi,
Abandonaţi intenţia, ejaculaţi sau faceţi dragoste,
Va trebui să postiţi două luni de-a rândul sau să daţi
De mâncare, până la saţietate, la şaizeci de săraci.
Excepţiile de la această regulă sunt în număr de şapte :
Bolnavii, bătrânii, femeile care alăptează,
Femeile gravide, cei ce sunt forţaţi, cărora le este
Foame sau sete extremă şi cei care călătoresc.
Este totuşi wajib să refacă postul,
Toţi trebuie, cu excepţia bătrânilor.
Cei care nu au postit din cauză că au uitat, trebuie şi ei
Să-l refacă dacă era un post wajib şi nu mandub.
Dacă aţi pierdut zile de post în timpul
Ramadanului, recuperaţi-le înaintea celui ce va veni, dacă nu
Trebuie să hrăniţi, pentru fiecare zi, un sărac.
Şi va trebui totuşi să le recuperaţi după asta.
Rabi’u l’-Awwal, Rabi’u th-Thani,
Jumada l-‘Ula, Jumada l-‘Akhirah, Rajab, Şa’ ban,
Ramadan, Şawwal, Dhu l’-Qi’dah, Dhu l’-Hijjah
Lunile lunare durează douăzeci şi nouă sau treizeci de zile
Care încep atunci când soarele dispare la orizont.
O lună lunară începe la apariţia cornului lunii
Sau la sfârşitul a treizeci de zile, dacă este ascuns cornul lunii.
Trebuie căutat cornul lunii după asfinţirea soarelui
La apus, înainte ca noaptea să devină prea întunecoasă
Dacă-l vedeţi ziua [de azi], este pentru ziua următoare.
Aşa au decis juriştii de rit malikit.
Dacă nu-l vedeţi, încredeţi-vă în doi oameni
Integri care l-au văzut, cu ochii lor, în regiunea lor.
Iarăşi, urmaţi mărturia vizuală a cuiva din regiunea voastră.
Şi n-o urmaţi pe cea a unui popor îndepărtat.
Postul este wajib pentru bărbaţii sănătoşi,
Musulmani, sănătoşi şi care nu sunt în călătorie;
Pentru femeile care nu sângerează în timpul zilei.
« Dacă nu, ea va trebui să refacă postul », spun juriştii.
Postitul este simplu. Cu o noapte înainte, doar
Aveţi intenţia de a nu mânca,
De a nu bea, de a nu face dragoste, din zori
Şi până la asfinţit. Altfel, postul vostru este anulat.
Trebuie şi să aveţi intenţia felului de post.
Puteţi chiar să postiţi în diferite feluri.
A fi sănătos este o condiţie necesară.
Cei care nu sunt, vor trebui să refacă postul.
Este blamabil să atingi, să mângâi şi să ai un gând
Senzual sau să îmbrăţişezi [chiar] dacă nu rezultă un fluid [seminal].
Dacă vă temeţi de pre-spermă, atunci este ilicit.
Este blamabil să gustaţi lucruri precum sarea.
Nu anulează postul voma involuntară,
Înghiţirea unor insecte sau a prafului, utilizarea
Beţişorului pentru curăţat dinţii, visurile erotice,
Nici dacă vă treziţi cu spermă pe hainele intime.
Este mandub să luaţi o gustare chiar înaintea zorilor
Şi să rupeţi postul imediat ce apune soarele.
În timpul Ramadanului, dacă cu bună-ştiinţă mâncaţi, beţi,
Abandonaţi intenţia, ejaculaţi sau faceţi dragoste,
Va trebui să postiţi două luni de-a rândul sau să daţi
De mâncare, până la saţietate, la şaizeci de săraci.
Excepţiile de la această regulă sunt în număr de şapte :
Bolnavii, bătrânii, femeile care alăptează,
Femeile gravide, cei ce sunt forţaţi, cărora le este
Foame sau sete extremă şi cei care călătoresc.
Este totuşi wajib să refacă postul,
Toţi trebuie, cu excepţia bătrânilor.
Cei care nu au postit din cauză că au uitat, trebuie şi ei
Să-l refacă dacă era un post wajib şi nu mandub.
Dacă aţi pierdut zile de post în timpul
Ramadanului, recuperaţi-le înaintea celui ce va veni, dacă nu
Trebuie să hrăniţi, pentru fiecare zi, un sărac.
Şi va trebui totuşi să le recuperaţi după asta.
Cântul 28. Postul mandub
Perioadele pentru împlinirea posturilor mandub sunt :
Primele nouă zile ale lunii Dhu l-Hijjah.
Lunile Muharram şi Rajab, a doua parte
A lunii Sha’ban, şi toate marţile şi joile anului.
Perioadele citate sunt cele mai benefice.
Alte mandub sunt citate în anumite cărţi.
Dacă rupeţi postul fără motiv, recuperaţi-l.
Femeile nu trebuie s-o facă fără permisiune.
Aceasta priveşte postul mandub în afara Ramadanului,
Apoi vom spune când nu trebuie niciodată să postiţi.
Nu postiţi în timpul celor două zile de festivitate ‘Id,
Nici în zilele de unsprezece, douăsprezece şi treisprezece ale lunii Dhu l-Hijjah.
Este blamabil să postiţi fără întrerupere, aşa că
Procedaţi la o întrerupere din timp în timp.
Primele nouă zile ale lunii Dhu l-Hijjah.
Lunile Muharram şi Rajab, a doua parte
A lunii Sha’ban, şi toate marţile şi joile anului.
Perioadele citate sunt cele mai benefice.
Alte mandub sunt citate în anumite cărţi.
Dacă rupeţi postul fără motiv, recuperaţi-l.
Femeile nu trebuie s-o facă fără permisiune.
Aceasta priveşte postul mandub în afara Ramadanului,
Apoi vom spune când nu trebuie niciodată să postiţi.
Nu postiţi în timpul celor două zile de festivitate ‘Id,
Nici în zilele de unsprezece, douăsprezece şi treisprezece ale lunii Dhu l-Hijjah.
Este blamabil să postiţi fără întrerupere, aşa că
Procedaţi la o întrerupere din timp în timp.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)