„Religia iubirii - de
la Rabyaa, Ibn Arabi, Rumi şi până în zilele noastre” se află în centrul celei
de-a 9-a ediţii a Festivalului culturii sufite de la Fes - care se va desfăşura
între 18 şi 25 aprilie 2015 -, la fel cum este şi în centrul actualităţii
noastre. Este un apel la înviorarea tradiţiei islamului spiritual pentru a renega
extremismul, a ne lăsa absorbiţi de scrierile, poezia, muzica, viaţa misticilor
şi a ne inunda de acestea inima şi spiritul.
Interviu
[al publicaţiei Les ECO] cu Faouzi Skali [preşedinte al
Festivalului culturii sufite de la Fes], doctor în antropologie şi ştiinţe
religioase, unul dintre cei mai eminenţi specialişti în sufism.
Les ECO: Prin ce se
remarcă această a noua ediţie a Festivalului culturii sufite?
Faouzi Skali: Cea
de-a noua ediţie a Festivalului culturii sufite este expresia unui interes
crescând pentru cultura sufită iar tematica prezentei ediţii, „Religia iubirii
- de la Rabyaa, Ibn Arabi, Rumi şi până în zilele noastre”, se află în centrul
culturii sufite în general şi este o tematică pe care o regăsim în toate
expresiile literare, poetice şi filosofice ale acestei culturi. Se află
totodată în centrul actualităţii pentru că, din nefericire, în zilele noastre
ni se prezintă interpretări caricaturale, aberante şi patologice ale islamului.
Este important, aşadar, să ne putem referi la patrimoniul spiritual al
sufismului – de o imensă bogăţie şi extrem de profund – care se exprimă prin
intermediul tuturor culturilor islamice, din Orientul Extrem şi până în
Occident. Sufismul este un patrimoniu uman şi universal care transgresează
secolele şi culturile, influenţează milioane de oameni şi este de o
prolificitate marcantă, de unde şi îndreptăţirea de a vorbi despre acest islam
al iubirii, al poeziei, al spiritualităţii ca mod de viaţă, prin urmare despre
acest islam al civilizaţiei care s-a exprimat de altfel într-o măsură
importantă în patrimoniul civilizaţiei noastre marocane. Festivalul culturii
sufite devine astfel un punct nodal care permite descoperirea acestui
patrimoniu viu şi dinamic, întâlnirea diverselor confrerii sufite sau formele
de samâ existente în lume, fie că acestea provin din Turcia, Africa neagră,
Orientul Mijlociu, Maghreb sau din altă parte.
Tragicele evenimente de
dată recentă, comise de extremişti musulmani, au creat o prăpastie între
Occident şi lumea musulmană, şi asta chiar între intelectualii ambelor părţi.
Ce rol poate juca sufismul în apropierea acestor culturi?
Tragicele
evenimente de dată recentă, comise de indivizi care susţin că reprezintă o
ideologie şi o concepţie dogmatice ale islamului, monopolizează opinia publică
şi este de înţeles starea de îngrijorare a occidentalilor cărora practic le
este necunoscut islamul şi care ajung să îl cunoască prin intermediul unor
interpretări dogmatice extremiste. Musulmanii înşişi nu se recunosc în acest
islam şi în aceste acte de barbarie săvârşite în mai multe ţări în numele
islamului, însă din exterior este foarte greu să pui lucrurile în adevărata lor
lumină. De aceea este necesar ca sufismul să fie mai susţinut şi transpus în
viaţa de fiecare zi. Miza este simultan culturală, spirituală şi politică.
Consider că în zilele noastre întrebarea esenţială care se pune este care va fi
în viitor relaţia noastră cu patrimoniul religios şi care va fi locul acestuia
în sânul societăţii. Cred că atâta vreme cât nu am răspuns la această întrebare,
vom continua să trăim într-o stare de confuzie care are consecinţe sociale,
economice şi politice. Ţin să precizez că festivalul nu se rezumă la simpla
animaţie culturală ci încearcă să trezească interesul faţă de această cultură
universală [care este sufismul]. De altfel cultura aceasta stârneşte de secole
interes pe plan mondial, chiar şi din partea nemusulmanilor. Autorii sufiţi au
fost traduşi la Oxford iar Societatea Ibn Arabi, de exemplu, fiinţează de zeci
de ani. Acelaşi interes îl manifestă cercetătorii şi universitarii [occidentali]
şi în privinţa altor gânditori sufiţi precum Ibn Al-Rumi. Cred că este
important în ziua de azi să reînviem această tradiţie a islamului spiritual,
printre altele şi prin înfăţişarea tradiţiei sufite populare dincolo de practicile folclorice, a ritului samâ-ei
(dans ritual), a cântecelor şi muzicii. Sau prin diseminarea operelor
gânditorilor mistici şi respingerea caricaturilor aberante pe tema islamului,
lăsându-ne pătrunşi de scrieri, poezie, muzică şi viaţa misticilor, în dorinţa
de a ne hrăni inima şi spiritul.
Miza politică şi
culturală se întrevede în selectarea tematicilor conferinţelor?
Festivalul
culturii sufite vine cumva în prelungirea activităţii pe care am desfăşurat-o până
acum cu prilejul Festivalului muzicii sacre. În afara cântecelor şi muzicii
sufite au loc şi mese rotunde în care se vor aborda subiecte ca fundamentele
scripturale ale religiei iubirii, ale poeziei mistice persane şi mesajul
iubirii, Rumi şi patrimoniul muzicii persane – toate acestea cu participarea
unor eminenţi cercetători şi experţi din întreaga lume, pentru că festivalul nu este numai un festival
al muzicii sufite. Aceasta nu reprezintă decât un singur aspect. Festivalul
este expresia unei gândiri, a unui ansamblu de valori şi o referinţă la o
civilizaţie, o viziune a societăţii, iar în prezent constituie totodată o miză
culturală strategică şi politică pentru că întrebările referitoare la islam, la
locul acestuia în viaţa noastră şi în cea a generaţiilor viitoare se pun la
scară mondială şi ele se vor afla, bineînţeles, în centrul acestui forum.
de Rachida Bami – publicată la: 7/04/15 –
sursa: http://www.leseco.ma/culture/27543-la-religion-de-l-amour-pour-irriguer-le-coeur-et-l-esprit.html
traducere de A. I.
