- Nimeni nu poate să vadă atât de departe ca mine.
- Se poate, i-a răspuns uliul, dar spune-mi, ce poţi să vezi pe cuprinsul deşertului?
Îndreptându-şi privirea către în jos, vulturul a exclamat:
- Acolo văd un bob de grâu.
Aşa că au zburat către pământ. Când vulturul s-a apropiat să culeagă bobul de grâu, a fost prins într-o capcană. El nu se gândise că, în timp ce va mânca acel grăunte, soarta va prinde un laţ în jurul lui.
Nu toate stridiile conţin perle; nu toţi arcaşii îşi ating ţinta.
- La ce ţi-a folosit, l-a întrebat uliul, să vezi acel grăunte dacă nu ai putut să observi laţul care te aştepta alături?
- În faţa destinului, i-a răspuns vulturul captiv, a fi precaut nu îţi este de niciun folos.
Când soarta te ajunge din urmă, chiar şi ochiul cel mai pătrunzător este orbit de ea.
În largul oceanului, departe de ţărm, înotătorul se luptă în van cu valurile.
sursa: Istorioare cu tâlc din tradiţia sufită, Sa'di Shirazi, Ed. Sapienţia 2011
