Marii maeştri sufi precum Moulay Abdsalam Benmachich, Moulay Sidi Arbi Derkaoui, Sidi Hassan Shadili, Sidi Ahmed Ben Driss, Sidi Mohamed Al Kettani, Moulay Bousselham şi mulţi alţii dăinuiesc încă şi, din înaltul mausoleelor în care adastă, în Maroc sau pe alte meleaguri, amintesc de spiritul predominant în cultura universului musulman marocan.
Învăţăturile lor sunt nepieritoare.
O învăţătură care se adresează lăuntricului, esenţei însăşi a cetăţeanului ce se vrea iubitor fervent al patriei şi al umanităţii.
O învăţătură asemenea apei de izvor care susură liniştită, curată şi limpede.
Discipolii pot aparţine unor “tariqah” sau căi de învăţătură sufită diferite, însă finalitatea lor este una singură: regăsirea acelei stări de adâncă serenitate, atât de plină de înţelepciune pentru vremurile în care trăim.
Cântece, dansuri, exerciţii de meditaţie, tăcere – sunt tot atâtea mărturii ale unei corecte discipline interioare în vederea înţelegerii autenticului mesaj al islamului.
Toţi profeţii, începând cu Adam şi sfârşind cu profetul Muhammad (slaws) au propovăduit şi au transmis Iubirea umanistă şi umană care stă la temelia principiilor artei sufismului.
Ţelul este unul singur: să ajungă să-şi iubească semenul, oricare ar fi acesta, fiindcă în el se ascunde însuşi Creatorul său.
Iubire fără preconcepţii, fără complexe de superioritate cu privire la confesiunea căreia îi aparţine celălalt.
Iar dacă sufii sunt puţin numeroşi, este pentru că sunt voalaţi.
Şi pentru că sunt orientaţi spre El.
Inima lor este prinsă într-un dans care-i absoarbe cu totul.
Un sufi este un om desăvârşit într-o accepţiune foarte precisă.
Este un cetăţean al lumii care îi face cinste Celui căruia, fără urmă de ostentaţie sau afectare, i-a dedicat viaţa sa.
El este absorbit de o energie venită din ceruri pentru a-l transforma în slujitor umil şi respectuos, care-şi stimează semenul – semen în sensul cuprinzător al termenului –, care dansează în ritmul forţelor oculte sau divine – oricum doriţi să le numiţi, pe un pământ care-l iubeşte şi care-i face cunoscut acest lucru.
Atunci sufi dansează, dansează de bucurie sau de extaz… dansează fără oprire, doar pentru El.
Aceasta este raţiunea vieţii sale.
Un suflu nou.
O renaştere!
Scris de Nasrallah
sursa: http://www.come4news.com/pourquoi-le-soufi-danse-865859
Traducere de A. I.
sursa foto
